ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1996/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 13.07.2016 sub nr. x/2016 reclamantele A. S.R.L., CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE PRAHOVA, CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ TIMIȘ, în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat:

- obligarea B. la plata cheltuielilor efectuate de reclamante în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168, declarate eligibile conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 12537/17.12.2014, respectiv:

- suma de 836.261,87 RON reprezentând cheltuielile efectuate de A. în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168,

- suma de 171.473,29 RON reprezentând cheltuielile efectuate de CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE PRAHOVA în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168,

- suma de 221.8.51,46-RON reprezentând cheltuielile efectuate de CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ TIMIȘOARA în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168,

- obligarea B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, având în vedere următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 1350 C. civ. și cu restul dispozițiilor la care se face referire în cuprinsul cererii.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 484 din 26.04.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalul București, secția a VI-a civilă, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.

În argumentele prezentate în susținerea soluției instanța a reținut că acordul de parteneriat dintre părți (în baza căruia se solicită pretențiile din cauza de față) face parte integrantă din contractul de finanțare cu nr. de identificare POSDRU/92/3.1/S/63168, iar potrivit textului expres anterior menționat, "toate cererile…care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel". În acest context, se impune analiza de către instanța competentă a soluției date cererii de rambursare (prin care au fost compensate sume de bani considerate a fi datorate de pârâtă) și a modalității de executare a contractului de finanțare.

Având în vedere cele mai sus reținute instzanța a reținut că prezenta cauza intră în competența de soluționare a Curții de Apel, în condițiile în care competența privind plata sumelor incluse în cererile de rambursare aparține AMPOSDRU, autoritate publică centrală conform art. 116 Constituția României.

Mai reține instanța că nu poate fi considerat criteriul valoric în cauză, ca fiind cel determinant pentru fixarea competenței materiale, având în vedere că nu se urmărește recuperarea unor creanțe fiscale, în sensul art. 21 C. proc. civ. fiscală rap la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu soluționarea cauzei la data de 15.01.2018 sub nr. de dosar x/2016

Prin sentința nr. 8951 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel București, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu în cauza formulată de reclamanții A. S.R.L., Camera de Comerț și Industrie Prahova, Camera de Comerț și Industrie și Agricultură Timiș în Contradictoriu cu pârâta Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Totodată, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat cauza și a inaintat-o Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății nu are caracter administrativ, ci unul civil, întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită atragerea răspunderii civile contractuale a Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București în baza acordului de parteneriat încheiat între pârâtă și reclamante.

Acordul nu reprezintă un contract administrativ în contextul în care nu este încheiat de o autoritate publică și nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achiziții publice, în sensul art. 2 lit. c) teza a II-a din legea nr. 554/2004.

Chiar și în situația în care se apreciază că pârâta ar fi autoritate publică asimilată, având în vedere dispozițiile art. 1 din legea nr. 335/2007, raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în litigiul de față acesta nu a intrat într-un raport juridic de drept administrativ, în regim de putere publică.

Acordul de parteneriat a fost încheiat cu scopul de a stabili responsabilitățile fiecărui partener în vederea implementării proiectului "Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătățirii eficienței organizaționale și valorificării oportunităților de afaceri", din ansamblul clauzelor contractuale nereieșind că acestea ar viza protejarea unui interes public.

Prin urmare, conchide instanța, întrucât pretențiile deduse judecății au drept cauză juridică neîndeplinirea obligațiilor asumate de părți prin acordul menționat, care reprezintă un contract civil (între profesioniști), și nu unul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, litigiul de față trebuie calificat ca fiind civil.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prin prezenta acțiune, reclamantele tind la recuperarea unei creanțe pretins a fi datorată de către pârâtă, ca urmare a cheltuielilor efectuate de subscrisele în cadrul proiectului POSDRU/92/3.1/S/63168.

Este adevărat că acordul de parteneriat dintre părți (în baza căruia se solicită pretențiile din cauza de față) face parte din contractul de finanțare cu n umărul de identificare POSDRU/92/3.1/S/63168 (dosar tribunal), în senul exprimat la art. 2 pct. 2.2. din Acordul de asociere."

Însă, raportul juridic dedus judecății nu are caracter administrativ, ci unul civil, întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită atragerea răspunderii civile contractuale a Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București în baza acordului de parteneriat încheiat între pârâtă și reclamante.

Părțile îsi asumă drepturi și obligatii reciproce, echivalentul prestatiei este un folos patrimonial, iar rambursarea cheltuielilor facute de catre fiecare parte implicate se recupereaza pe baza de documente justificative trimise de la Parteneri la Solicitant/Beneficiar, iar acesta prin transmiterea de cereri de rambursare catre AM.

Așa cum reiese din lecturarea Acordului de parteneriat acesta inglobeaza două acte juridice: o conventie privind cooperarea partilor in atingerea scopului comun și o conventie de prestari servicii, necesara pentru atingerea scopului comun.

Analizând contractul, în ansamblul lui, se constată ca intentia de colaborare a părtilor are o mai mare pondere fața de convenția de prestari servicii.

Mai mult decât atât, ar fi o nedreptate să nu luam in considerare tocmai aspectul cel mai important în calificarea unui act juridic și anume intentia părtilor.

Or, în cauza de față acordul de parteneriat a fost încheiat cu scopul de a stabili responsabilitățile fiecărui partener în vederea implementării proiectului "Dezvoltarea competențelor manageriale și antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătățirii eficienței organizaționale și valorificării oportunităților de afaceri", din ansamblul clauzelor contractuale nereieșind că acestea ar viza protejarea unui interes public.

Întrucât pretențiile deduse judecății au drept cauză juridică neîndeplinirea obligațiilor asumate de părți prin acordul menționat, care reprezintă un contract civil (între profesioniști), și nu unul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, pricina dedusă judecătii este de natură civilă.

Această soluție se impune și prin prisma dispozițiilor art. 95 pct. 1 și art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. k) C. proc. civ., nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acțiunea dedusă judecății are ca obiect pretenții cu o valoare mai mare de 200.000 de RON, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, secția civilă ce judecă litigii cu profesioniști,

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția civilă .

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. S.R.L., CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE PRAHOVA, CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ TIMIȘ în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în Tribunalului București, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.