Decizia nr. 1922/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 267/2015 a Curții de Apel Ploiești

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 02.10.2015, înregistrată la Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. sub nr. x din 08.10.2015 și a notificării cu privire la debit nr. x din data de 02.10.2015, înregistrată la Compania de Apa Târgoviște Dâmbovița S.A. sub nr. x din data de 08.10.2015, până la pronunțarea unei soluții de către instanța de fond în cererea de anulare a acestor acte administrative pe care le consideră netemeinice și nelegale, cerere ce se afla în procedura prealabilă, respectiv contestație la organul emitent - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 267 din 07.12.2015 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Medii, prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice și a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2.10.2015 și a notificării până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actului administrativ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 267 din 07.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-pârâtă a susținut că nu ne aflăm în situația de a se fi creat o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond, întrucât aspectele invocate de petentă și reținute de instanța de fond nu au nici un fundament legal raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și, implicit, antamează fondul cauzei, lucru nepermis în soluționarea unei cereri de suspendare. A mai susținut recurentul că, în cauză, considerentele instanței de fond nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci reprezintă o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, astfel încât în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la existența condiției privind prevenirea unei pagube iminente, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond arătând că, în lipsa unui probatoriu concludent și pertinent, nu a arătat în concret care sunt dovezile pe care se fundamentează aceste aprecieri. De asemenea, a susținut recurentul că nu este identificat nici prejudiciul iminent, posibila situație financiară invocată de către pârâtă fiind doar simple ipoteze speculative.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului. Examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, a admis recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecarea lui pe fond. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, instanța de fond făcând, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". În cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, în cadrul cererii de suspendare instanța nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anularea actului administrativ. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Prin urmare, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului, sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să existe o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a actului. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut suficiente argumente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat. Referitor la cazul bine justificat, se reține că prin contestația formulată pe cale administrativă, precum și în acțiunea introductivă, reclamanta a invocat interpretarea eronată și retroactivă a dispozițiilor legale, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 (conform pct. 13.2 din nota de constatare contestată, dosar fond), deși anunțul de participare pentru procedura de achiziție publică inițiată de reclamantă în calitate de autoritate contractantă a fost publicat în SEAP la 06.10.2010, sub nr. x, precum și în JOUE la 07.10.2010, legislația aplicabilă în utilizarea fondurilor europene regăsindu-se în acea perioadă în dispozițiile O.G. nr. 79/2003. Instanța de fond a fond a reținut, cu privire la acest aspect, faptul că prin decizia nr. 66/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora sunt neconstituționale. Curtea a reținut că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivității, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, faptul că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. Prin urmare, nu poate fi reținută critica recurentului potrivit căreia instanța de fond a antamat fondul cauzei în analizarea condiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, asupra actelor administrative existând indicii vădite care să conducă la aparența unei nelegalități. Aparența de nelegalitate a actelor administrative și concluzia privind întrunirea condiției cazului bine justificat, cerută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, este confirmată de împrejurarea că prin sentința nr. 287/24.11.2016, pronunțată în dosarul x/2015, Curtea de Apel Ploiești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a anulat nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 02.10.2015 și notificarea cu privire la debit nr. x din data de 02.10.2015, a căror suspendare s-a solicitat și admis în prezenta cauză. De asemenea, instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză. Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt astfel cum a fost constatată de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei. Reclamanta a justificat iminența producerii unei pagube determinate de valoarea considerabilă a obligațiilor de plată impuse și contestate, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantei prin executarea, de îndată, a actelor administrativ fiscale, în raport cu sumele reținute prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 02.10.2015, din care rezultă o obligație financiară reținută în sarcina intimatei-reclamante față de Autoritatea de Management cu competențe în gestionarea fondurilor europene în valoare de 20.408.486.06 RON, din care contribuție din fonduri UE în sumă de 14.219.027,87 RON, contribuție publică națională de la bugetul de stat în sumă de 2.174.674,85 RON și TVA în sumă de 4.014.783,33 RON. Din "informarea cu privire la impactul economico-financiar asupra activității curente a Companiei de Apă Târgoviște-Dâmbovița urmare a corecțiilor financiare", înregistrată sub nr. x/2015, rezultă disponibilitățile financiare existente, în sumă de 10.925.000 RON, plățile pentru activitatea curentă în sumă de 10.694.000 RON. De asemenea, executarea actului administrativ ar fi de natură să pună reclamanta în imposibilitate de plată a obligațiilor care-i revin prin contractul de credit sub nr. x/2011 încheiat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare în vederea susținerii financiare a proiectului. Toate aceste aspecte au fost reținute de către instanța de fond în analizarea condiției prev. de disp. art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate fi primită critica recurentului în sensul că la dosarul cauzei nu există un probatoriu care să justifice paguba iminentă. Instanța de recurs constată că este îndeplinită și teza a II-a a disp art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește perturbarea previzibilă gravă a funcționării unui serviciu public, având în vedere obiectul de activitate al reclamantei, furnizarea cu apă potabilă, și consecințele ce s-ar putea produce asupra beneficiarilor acestui serviciu public. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.