ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2884/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2884/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 382 din 9

noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea

formulată de inculpata I.E.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării

juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de trafic de persoane prev. și

ped. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin.

(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., faptă din

cursul anului 2004, a condamnat pe inculpata I.E.M. la 4 ani închisoare.

A aplicat disp. art.

71 și 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 65 C.

pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 6 ani, compus conform art. 86

2

C. pen.

din durata pedepsei aplicate prin prezenta, la care se adaugă un interval de

timp stabilit de instanță de 2 ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86

4

C. pen.

privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii

altei infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de

neîndeplinire, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege

și menționate mai sus.

Potrivit art. 71

alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost obligată

inculpata la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin

Rechizitoriul nr. 68/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.G.S., H.G. și S.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, dispunându-se

disjungerea cercetărilor față de H.V., I.D.M., I.E.M. și I.C.

În urma disjungerii

s-a format prezentul dosar privind-o pe I.E.M.

În urma cercetărilor

efectuate în prezenta cauză, precum și în Dosarul 68/D/P/2006, a rezultat că

victimele traficului de persoane erau recrutate din rândul celor cu o situație

materială precară, fiindu-le promise locuri de muncă în Spania, pe posturi de

menajere, ospătărițe, muncitor în restaurante sau dame de companie, sumele de

bani cu care urmau a fi plătite variind între 700 și 1500 euro lunar.

De asemenea,

inculpații și inculpatele se ofereau să le achite cheltuielile de transport,

taxele pentru obținerea pașapoartelor, comunicându-le că urmează ca aceste

cheltuieli să le fie restituite din primul salariu.

De recrutarea

victimelor se ocupau inculpații S.C. și inculpata I.D.M., de trimiterea

acestora în Spania se ocupa inculpatul H.V., iar găzduirea și exploatarea

sexuală în Spania era realizată de către inculpatul H.G. și I.G.S., iar

supravegherea acestora în cluburi era realizată de inculpata I.E.M. și

inculpata I.C.

Inculpata I.E.M. este

sora inculpatei I.D.M., aceasta din urmă fiind soția inculpatului I.G.S.

Inculpata I.E.M. întreținea și ea relații sexuale în schimbul unor sume de

bani, în diferite cluburi. Datorită acestui fapt, avea posibilitatea de a le

supraveghea pe celelalte tinere care erau exploatate sexual, în sensul că le

obliga pe acestea să atragă cât mai mulți clienți, să predea toate sumele de

bani primite de la clienți cu ocazia întreținerii raporturilor sexuale,

victimele să nu aibă posibilitatea să dea telefoane, să nu fugă. De asemenea, a

amenințat victimele cu exercitarea de violențe asupra membrilor familiilor

acestora, creând astfel o presiune psihică asupra acestora, a bătut pe unele

dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă de sub controlul

traficanților.

Din probele existente

la dosarul cauzei a reieșit că inculpata I.E.M. a obligat să practice

prostituția, prin folosirea de amenințări și prin exercitarea de violente, în

cursul anului 2004, pe părțile vătămate C.M.M., N.V. și C.M.

Astfel, în luna

ianuarie 2004, numita C.M., care avea în întreținere un copil minor de 3 ani și

o situație materială precară, prin intermediul unei colege de serviciu i-a

cunoscut pe inculpatul I.G.S. și pe soția acestuia inculpata I.D.M., care i-au

promis ajutorul în sensul că pot să-i aranjeze să lucreze ca damă de companie

la un club din Spania, urmând să fie plătită la numărul de cupe de băutură

consumate de clienții pe care îi întreținea, fără să fie pusă în discuție în

vreun fel și practicarea prostituției.

Aceasta a fost de

acord cu propunerea avansată, dar neavând pașaport și nici bani pentru

achitarea taxelor aferente, inculpatul I.G.S. a fost de acord să-i achite

taxele respective și să suporte contravaloarea transportului, urmând ca

sus-numita să-i restituie sumele avansate din primul salariu.

Pentru obținerea

pașaportului, s-a deplasat împreună cu inculpatul I.G.S., inculpata I.D.M. și

inculpata I.E.M. la Serviciul Pașapoarte din Ploiești, pentru depunerea

documentelor, iar după aceasta au mers la un restaurant în Ploiești, unde i-a

cunoscut pe inculpații H.G. și S.C.

În ziua plecării în

Spania - 3 februarie 2004 - s-a deplasat la locuința din Ploiești a

inculpaților H.G. și H.V. împreună cu inculpatul I.G.S. și inculpata I.D.M.,

unde s-a întâlnit cu O.D.I., inculpatele I.E.M. și I.C. Deoarece numitei C.M.

nu îi fusese eliberat pașaportul, aceasta a rămas cu inculpatul I.G.S., iar

ceilalți, cu excepția inculpatului S.C., care a invocat că are probleme urgente

de rezolvat, au plecat spre Bistrița-Năsăud cu trenul, de unde au luat un

autocar cu destinația Spania.

A doua zi, după

obținerea pașaportului, inculpatul I.G.S. împreună cu C.M. s-au deplasat și ei

în Spania cu un autocar ce a plecat din municipiul Arad. La destinație în

orașul Matara în apropierea Barcelonei, au fost cazate toate tinerele într-un

apartament. După ce au fost lăsate să se odihnească, inculpații H.G. și I.G.S.

le-au spus celor două tinere că trebuie să meargă la clubul C., unde vor

practica prostituția. La refuzul acestora, cei doi au început să le amenințe cu

bătaia și cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora.

De menționat că la

destinație le-au fost luate pașapoartele și hainele cu care veniseră din țară,

fiindu-le date haine decoltate, specifice ținutelor de club.

Neavând posibilități

să se întoarcă în țară și fiindu-le teamă, O.D.I. și C.M. au început să

întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului, realizând astfel câștiguri de

aproximativ 200 - 300 euro pe seară, fiecare. Veniturile realizate erau

însușite de către cei doi, din care o parte erau trimise în țară de către

inculpatul H.G. fratelui său, inculpatul S.C.

Mai mult, indiferent

de câștigurile realizate, victimele erau amenințate cu bătaia, pentru a realiza

venituri și mai mari, motivându-se că au nevoie de bani, deoarece din cauza lor

inculpatul S.C. are necazuri în țară și au nevoie de bani pentru a-l scoate din

pușcărie, lucru nereal.

De menționat că în

același club mai practicau prostituția și inculpatele I.E.M. și I.C., prima

având și rolul de a le supraveghea pe cele două tinere ca acestea să nu se

sustragă avansurilor făcute de clienți și să predea sumele realizate.

Din actele dosarului

rezultă că inculpata I.E.M. a amenințat-o numai pe C.M. în perioada în care

aceasta s-a aflat în clubul "C. ", în sensul că dacă nu produce bani

va fi rău pentru familia sa.

În clubul

"C.", cele două victime au practicat prostituția circa 2 luni de

zile, O.D.I. realizând venituri de circa 20.000 euro, iar C.M. a realizat în

jur de 12.000 euro, sumele fiind însușite în totalitate de către inculpați.

După sosirea în

Spania și a celuilalt frate, inculpatul H.V., victimele O.D.I. și C.M. au fost

mutate la un alt club din orașul Zaragoza, unde au stat circa 3 săptămâni și au

realizat împreună din practicarea prostituției circa 4.000 euro.

Întrucât în ultimele

locații nu au mai fost supravegheate așa de strict ca la clubul "C.",

unde s-a aflat inculpata I.E.M., cele două victime au reușit să pună deoparte

anumite sume de bani care le-au permis să fugă de la traficanți.

În primăvara anului

2004, C.M.M. a auzit de la o cunoștință că familia I. are posibilități să

mijlocească obținerea unor locuri de muncă în Spania, context în care s-a

deplasat la locuința acestora din Mizil, unde a găsit-o pe inculpata I.D.M., pe

care a rugat-o dacă poate să o ajute în obținerea unui loc de muncă.

Aceasta i-a spus că

are această posibilitate, deoarece soțul ei inculpatul I.G.S. se află în orașul

Matara, provincia Barcelona, și că îi poate găsi un loc de muncă în bucătăria

unui restaurant aparținând unor marocani, urmând să aibă un salariu de 700 euro

pe lună.

Pentru a întări

seriozitatea ofertei, aceasta l-a sunat pe inculpatul S.G.S., care i-a

confirmat existența locului de muncă.

La data de 5 mai

2004, împreună cu inculpata I.D.M. au plecat cu un autocar din Bistrița-Năsăud

spre Spania. La destinație, în orașul Matara, au fost așteptate de inculpatele

I.G.S. și I.E.M. Deoarece nu avea bani pentru achitarea contravalorii

transportului, suma necesară a fost avansată de inculpata I.D.M., urmând să o

restituie din salariul pe primele două luni.

La destinație a fost

cazată în apartamentul unui cetățean marocan numit A., împreună cu alte

persoane. După aproximativ o săptămână află de la inculpatul I.G.S. că postul a

fost ocupat și că trebuie să meargă la clubul "E." din localitatea

Cabrera del Mar, unde va practica prostituția.

Fiindu-i teamă, s-a

deplasat la clubul respectiv unde mai practicau prostituția inculpata I.E.M. și

o tânără numită "C.A.", despre care nu cunoaște alte amănunte.

După 5 zile, timp în

care a practicat prostituția și a câștigat circa 1.000 euro pe care i-a însușit

inculpatul I.G.S. în totalitate, l-a rugat să o lase în pace, considerând că

și-a achitat datoria. Acesta nu a fost de acord, spunându-i că dacă nu practică

prostituția în continuare, îi va face rău surorii sale N. Cu această ocazie,

declară că a fost bătută de către inculpații I.E.M. și I.G.S. Fiindu-i frică de

consecințe, a acceptat să fie exploatată în continuare și s-a mutat în clubul

"C." din localitatea Cabrera del Mar, unde a întreținut raporturi

sexuale cu diferiți clienți, zilnic, câștigând în medie 150 - 200 euro zilnic,

suma totală câștigată în acest interval de timp fiind de circa 8.000 euro. În

acest club a stat aproximativ o lună jumătate, după care a fost mutată într-un

alt club din localitatea Matara, unde în interval de o lună a mai câștigat

aproximativ 6.000 euro, după care a fost mutată din nou în clubul

"E.", unde a stat circa 2 săptămâni și a realizat venituri de 2.000

euro.

În toată această

perioadă de timp a fost supravegheată de către inculpata I.E.M., ca să nu fugă

și să aibă controlul asupra sumelor realizate din prostituție. Aceasta o

amenința și o bătea foarte des, cu pumnii și picioarele, spunându-i că dacă o

denunță autorităților va spune că este o bătaie între femei.

La sfârșitul

perioadei descrise mai sus, inculpata I.E.M. s-a întors în țară, moment în care

inculpatul I.G.S. a dus-o din nou la clubul "C.", unde a practicat

prostituția o săptămână și a fost supravegheată de către inculpatul I.C.,

realizând venituri de circa 1.000 euro.

În luna iulie 2004

cunoaște un băiat pe nume "B." cu care devine prietenă. Aflând despre

aceasta inculpatul I.G.S. împreună cu inculpata I.E.M. încep să o bată și să o

amenințe că dacă pleacă îi vor omora sora.

În jurul datei de 12

septembrie 2004, C.M.M. reușește să fugă împreună cu prietenul ei

"B." la Barcelona.

Menționează că toate

sumele câștigate de către ea din practicarea prostituției au fost însușite de

către inculpatul I.G.S., care îi lăsa câte 10 - 20 euro pentru taxi și țigări.

În cursul lunii

aprilie 2004, prin intermediul unei cunoștințe, numita N.V. a cunoscut-o pe

inculpata I.D.M., ocazie cu care în aceste condiții, după câteva zile, împreună

cu o altă tânără numită "C.A." s-au deplasat cu trenul în orașul

Bistrița-Năsăud, de unde cu un autocar au plecat în Spania. De menționat că

inculpata I.D.M. a rămas în țară, spunându-i că mai are niște probleme urgente

de rezolvat, urmând să vină și ea în scurt timp în Spania.

La destinație, în

orașul Barcelona, sus-numita a fost așteptată de inculpații I.G.S. și I.E.M. și

cazată într-un apartament unde locuiau și aceștia. La insistențele sus-numitei

de a fi prezentată la locul de muncă, inculpatul I.G.S. i-a spus că deocamdată

acest lucru nu este posibil și că pentru a câștiga bani va trebui să practice

prostituția.

Fiindu-i teamă de

consecințele unui refuz, a mers la clubul E.", unde a fost dusă de către

inculpata I.E.M. și a întreținut raporturi sexuale cu diferite persoane, fiind

supravegheată permanent de inculpata I.E.M.

În 2 săptămâni cât a

practicat prostituția în locația menționată mai sus a strâns circa 120 euro,

fapt ce i-a permis să fugă din Barcelona la Alicante unde lucra un văr al

soțului său.

Fiind audiată

inculpata I.E.M. nu recunoaște faptul că ar fi obligat victimele să practice

prostituția, că le-a amenințat sau bătut.

Declară că a

practicat prostituția în diferite cluburi din Spania, iar banii obținuți în

urma întreținerii de relații sexuale nu-i dădea inculpatului I.G.S.

Deși inculpata nu a

recunoscut săvârșirea faptei susținând că nu se face vinovată de săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane, tribunalul va înlătura ca nesincere

declarațiile acesteia de nerecunoaștere a comiterii faptei, vinovăția acesteia

rezultând din toate probele administrate în cauză și în special din

declarațiile părților vătămate și ale martorilor din acte.

Astfel, cu ocazia

audierii în față instanței, partea vătămată C.M.M. și-a menținut în totalitate

declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând în detaliu modul în care

s-a desfășurat activitatea infracțională, atât pe teritoriul României, cât și

în Spania, precum și modul în care a fost supravegheată de inculpata I.E.M. în

timp ce practica prostituția, inculpata procedând și la lovirea părții vătămate

în momentul în care aceasta a refuzat să lucreze la barul unde practica

prostituția.

Totodată, vinovăția

inculpatei a fost susținută și de depoziția dată de martora C.C. în fața

instanței de judecată, aceasta arătând că fiica sa C.M.M. a fost exploatată

sexual de inculpații I.G.S. și I.D.M., fiind supravegheată de I.E.M. Aceeași

martoră a relatat faptul că în timp ce fiica sa se afla în Spania, i-a spus la

telefon că este obligată să practice prostituția, fiind bătută de I.E.M.

Totodată, faptul că

inculpata I.E.M. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane rezultă și din depoziția părții vătămate N.V., care a arătat în fața

instanței că a fost indusă în eroare de inculpații I.D.M. și I.G.S., în sensul

că va găsi loc de muncă în Spania ca menajeră, iar în Spania a fost obligată să

practice prostituția pentru a achita inculpaților cheltuielile de transport

până în Spania. A mai arătat partea vătămată că în cluburile unde practica

prostituția, I.E.M. o supraveghea tot timpul, banii obținuți îi dădea

inculpatului I.G.S., iar ea a fost în imposibilitate de a părăsi acel bar,

pentru că nu cunoștea limba, nu avea bani de taxi, fiindu-i teamă de inculpați.

În drept, fapta

inculpatei care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpații I.G.S. și H.G.

au obligat să practice prostituția pe părțile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin

folosirea de amenințări și prin exercitarea de violențe, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prev. și ped. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Deși inculpata prin

apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite, din

infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C.

pen., tribunalul va respinge cererea de schimbare a încadrării ca neîntemeiată,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Infracțiunea

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 incriminează traficul de persoane

în scopul exploatării, noțiune mult mai largă decât cea folosită de art. 329 C.

pen., care incriminează o formă simplă de trafic de persoane, nefiind necesară

existența unui scop generalizat pentru comiterea infracțiunii.

Prin art. 329 alin.

(2). C. pen. este pedepsită recrutarea unei persoane pentru prostituție ori

traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea la prostituție,

respectiv trei modalități de săvârșire a infracțiunii de proxenetism, prima

constând în recrutarea unei persoane pentru prostituție, ceea ce presupune

acordul acesteia de a practica prostituția, și a treia de a obliga o persoană

să se prostitueze. Aceste modalități fac parte și din modalitățile de realizare

a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001, însă din probele administrate în cauză rezultă că

recrutarea părților vătămate s-a făcut în vederea exploatării lor, iar

consimțământul a fost obținut prin inducere în eroare, în mod ilicit, ceea ce

face ca în cauză să fie incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001

privind traficul de persoane.

Pentru considerentele

arătate, cererea de schimbare a încadrării juridice este apreciată de tribunal

ca fiind neîntemeiată.

În temeiul textului

de lege indicat, instanța va dispune condamnarea inculpatei la individualizarea

pedepsei având în vedere gradul de pericol social concret al faptei,

împrejurările comiterii acesteia, frecvența deosebit de mare a acestui gen de

infracțiuni, timpul scurs de la comiterea infracțiunii, limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și circumstanțele personale

ale inculpatei, care nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului

penal a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea faptei.

În raport de lipsa

antecedenței penale, instanța apreciază că în cauza pot fi aplicate

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv

comportamentul inculpatei anterior comiterii faptei, astfel că, în final, în

raport de circumstanțele arătate mai sus și de dispozițiile art. 76 lit. b). C.

pen., apreciază că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate

fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și

chiar fără privarea de libertate a inculpatei.

În temeiul

dispozițiilor art. 71 C. pen., instanța va interzice inculpatei exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege, iar potrivit art. 65 C. pen., va aplica inculpatei și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de același text, pe o durată

de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Potrivit

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., instanța va dispune suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de

încercare compus, conform art. 86

2

C. pen., din durata pedepsei

aplicate prin prezenta hotărâre la care se va adăuga un interval de timp

stabilit de instanță, de 2 ani.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpata I.E.M.

Inculpata, în

motivele scrise de apel și susținute în fața instanței prin apărătorul ales, a

solicitat în principal achitarea, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea

faptelor pentru care a fost condamnată, ori schimbarea încadrării juridice prin

înlăturarea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 și reținerea numai a săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sau schimbarea încadrării

în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. În subsidiar, a

solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Motivele avute în vedere de inculpată pentru solicitările formulate au fost

prezentate pe larg în preambulul hotărârii, astfel că nu se mai impune a fi

reiterate.

Curtea, examinând

atât motivele de apel formulate, actele și lucrările dosarului, cât și din

oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată

că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit

vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în

cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

S-au avut, astfel, în

vedere, probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile

inculpatului I.G.S. și ale inculpatului S.C. date în dosarul din care s-a

disjuns prezenta cauză, declarațiile inculpatei I.E.M., declarațiile

inculpatului H.G., declarațiile părții vătămate C.M., declarațiile părților

vătămate N.V. și C.M. date în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză,

declarațiile martorilor O.D.I., B.I.S., L.C., C.C., U.M., C.I.V., M.E.C., P.C.,

D.S., D.A., D.C., N.R., N.M., N.R., H.A., D.S.A., procese-verbale de

recunoaștere de pe planșe fotografice, copia Rechizitoriului nr. 68/D/P/2006 al

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, fișe de cazier judiciar, dar și a

celor administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv declarațiile

constante ale părților vătămate C.M.M., N.V. și ale martorelor C.I.V. și C.C.

Din examinarea

acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor

privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de

foloase din practicarea prostituției rezultă cu certitudine că, în contextul

unor relații prestabilite în anul 2004, în înțelegere cu inculpații I.G.S. și

H.G., care au comis acțiuni prevăzute ca modalități alternative în sensul art.

12 din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea prin înșelăciune (sub

promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea,

găzduirea și plasarea părților vătămate C.M., C.M.M. și N.V. pe teritoriul

Spaniei, constrângându-le fizic și moral să întrețină relații sexuale cu

diferiți bărbați, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le-au însușit,

inculpata I.E.M. le-a obligat pe părțile vătămate să practice prostituția, prin

folosirea de amenințări și prin exercitarea de acte de violență.

În concret, în cursul

anului 2004, conjugându-și acțiunile și profitând de situația materială precară

cu care se confruntau tinerele sus-menționate, victimele traficului de persoane

fiind de obicei racolate din rândul persoanelor care aveau dificultăți

financiare sau conflicte familiale, I.G.S., I.D.M., S.C. și H.G. au reușit să

le convingă să meargă în Spania, fiindu-le promise locuri de muncă, pe posturi

de menajere, ospătărițe, muncitor în restaurante sau dame de companie, sumele

de bani cu care urmau a fi plătite variind între 700 și 1500 euro lunar.

De asemenea,

inculpații și inculpatele se ofereau să le achite cheltuielile de transport,

taxele pentru obținerea pașapoartelor, comunicându-le că urmează ca aceste

cheltuieli să le fie restituite din primul salariu.

De recrutarea

victimelor se ocupau inculpatul S.C. și inculpata I.D.M., de trimiterea

acestora în Spania se ocupa inculpatul H.V., găzduirea și exploatarea sexuală

în Spania era realizată de către inculpații H.G. și I.G.S., iar supravegherea

acestora în cluburi era realizată de inculpata I.E.M. și de inculpata I.C.,

fără a se putea reține că inculpata I.E.M. făcea parte din grupul organizat

format din ceilalți inculpați.

Inculpata I.E.M. este

sora inculpatei I.D.M., aceasta din urmă fiind soția inculpatului I.G.S.

De asemenea,

inculpata I.E.M. întreținea și ea relații sexuale în schimbul unor sume de

bani, în diferite cluburi. Datorită acestui fapt, avea posibilitatea de a le supraveghea

pe celelalte tinere care erau exploatate sexual, în sensul că le obliga pe

acestea să atragă cât mai mulți clienți, să predea toate sumele de bani primite

de la clienți cu ocazia întreținerii raporturilor sexuale, victimele să nu aibă

posibilitatea să dea telefoane, să nu fugă.

Limitarea libertății

de voință și acțiune privind viața sexuală s-a realizat, în primul rând, prin

reținerea pașapoartelor și hainelor cu care veniseră din țară, după care în

contextul inexistenței vreunei surse de venituri și necunoașterii limbii,

victimele treceau sub supravegherea inculpatelor I.E.M. și I.C., fiindu-le date

haine decoltate, specifice ținutelor de club.

Credibilitatea și

vicierea consimțământului s-au obținut chiar de la primirea în apartamentul din

orașul Matara, când informate fiind asupra scopului real în care au fost

racolate și refuzând să practice prostituția, victimele erau amenințate cu

bătaia și cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora de inculpații

H.G. și I.G.S.

Pe de altă parte, în

situația în care avea dubii asupra stăruinței victimelor în racolarea

clienților, în prezența acestora, inculpata I.E.M. purta convorbiri telefonice,

lăsând să se înțeleagă solicitarea intervenției coinculpaților, amenința

victimele cu exercitarea de violențe asupra membrilor familiilor acestora,

creând astfel o presiune psihică asupra acestora.

S-a dovedit de

asemenea că, în scopul executării rezoluției infracționale, aceeași inculpată

le-a bătut pe unele dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă

de sub controlul traficanților.

Din probele existente

la dosarul cauzei rezultă că inculpata I.E.M. le-a obligat, în acest fel, să

practice prostituția, pe părțile vătămate C.M.M., N.V. și C.M.

Astfel, în luna

ianuarie 2004, numita C.M., care avea în întreținere un copil minor de 3 ani și

o situație materială precară, prin intermediul unei colege de serviciu i-a

cunoscut pe inculpatul I.G.S. și pe soția acestuia inculpata I.D.M., care i-au

promis ajutorul în sensul că pot să-i aranjeze să lucreze ca damă de companie

la un club din Spania, urmând să fie plătită la numărul de cupe de băutură

consumate de clienții pe care îi întreținea, fără să fie pusă în discuție în

vreun fel și practicarea prostituției.

Aceasta a fost de

acord cu propunerea avansată, dar neavând pașaport și nici bani pentru

achitarea taxelor aferente, inculpatul I.G.S. a fost de acord să-i achite

taxele respective și să suporte contravaloarea transportului, urmând ca

sus-numita să-i restituie sumele avansate din primul salariu.

Pentru obținerea

pașaportului, s-a deplasat împreună cu inculpatul I.G.S., inculpata I.D.M. și

inculpata I.E.M. la Serviciul Pașapoarte din Ploiești, pentru depunerea

documentelor, iar după aceasta au mers la un restaurant în Ploiești, unde i-a

cunoscut pe inculpații H.G. și S.C.

În ziua plecării în

Spania - 3 februarie 2004 - s-a deplasat la locuința din Ploiești a

inculpaților H.G. și H.V. împreună cu inculpatul I.G.S. și inculpata I.D.M.,

unde s-a întâlnit cu O.D.I., inculpatele I.E.M. și I.C.

Deoarece numitei C.M.

nu îi fusese eliberat pașaportul, aceasta a rămas cu inculpatul I.G.S., iar

ceilalți, cu excepția inculpatului S.C., care a invocat că are probleme urgente

de rezolvat, au plecat spre Bistrița-Năsăud cu trenul, de unde au luat un

autocar cu destinația Spania.

A doua zi, după

obținerea pașaportului, inculpatul I.G.S. împreună cu C.M. s-au deplasat și ei

în Spania cu un autocar ce a plecat din municipiul Arad. La destinație, în

orașul Matara, în apropierea Barcelonei, au fost cazate toate tinerele într-un

apartament. După ce au fost lăsate să se odihnească, inculpații H.G. și I.G.S.

le-au spus celor două tinere că trebuie să meargă la clubul C., unde vor

practica prostituția. La refuzul acestora, cei doi au început să le amenințe cu

bătaia și cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora.

De menționat că la

destinație, așa cum se proceda de obicei, le-au fost luate pașapoartele și

hainele cu care veniseră din țară, fiindu-le date haine decoltate, specifice

ținutelor de club.

Neavând posibilități

să se întoarcă în țară și fiindu-le teamă, O.D.I. și C.M. au început să

întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului, realizând astfel câștiguri de

aproximativ 200 - 300 euro pe seară, fiecare. Veniturile realizate erau

însușite de către cei doi, din care o parte erau trimise în țară de către

inculpatul H.G. fratelui său, inculpatul S.C.

Mai mult, indiferent

de câștigurile realizate, victimele erau amenințate cu bătaia, pentru a realiza

venituri și mai mari, motivându-se că au nevoie de bani, deoarece din cauza lor

inculpatul S.C. are necazuri în țară și au nevoie de bani pentru a-l scoate din

pușcărie, lucru nereal.

De menționat că în

același club mai practicau prostituția și inculpatele I.E.M. și I.C., prima

având și rolul de a le supraveghea pe cele două tinere ca acestea să nu se

sustragă avansurilor făcute de clienți și să predea sumele realizate.

Din actele dosarului

rezultă că inculpata I.E.M. a amenințat-o numai pe C.M. în perioada în care

aceasta s-a aflat în clubul "C. ", în sensul că dacă nu produce bani

va fi rău pentru familia sa.

În clubul

"C.", cele două victime au practicat prostituția circa 2 luni de

zile, O.D.I. realizând venituri de circa 20.000 euro, iar C.M. a realizat în

jur de 12.000 euro, sumele fiind însușite în totalitate de către inculpați.

După sosirea în

Spania și a celuilalt frate, inculpatul H.V., inculpatele O.D.I. și C.M. au

fost mutate la un alt club din orașul Zaragoza, unde au stat circa 3 săptămâni

și au realizat împreună din practicarea prostituției circa 4.000 euro.

Întrucât în ultimele

locații nu au mai fost supravegheate așa de strict ca la clubul "C.",

unde s-a aflat inculpata I.E.M., cele două victime au reușit să pună deoparte

anumite sume de bani, care le-au permis să fugă de la traficanți.

În primăvara și vara

anului 2004 au mai căzut victime ale acelorași traficanți părțile vătămate

C.M.M. și N.V., fiind de asemenea plasate sub un total control al inculpaților

I.G.S. și I.E.M.

La data de 5 mai

2004, partea vătămată C.M.M., fiind racolată în aceeași modalitate, a plecat

împreună cu inculpata I.D.M. cu un autocar din Bistrița-Năsăud spre Spania. La

destinație, în orașul Matara, au fost așteptate de inculpații I.G.S. și I.E.M.

Deoarece nu avea bani pentru achitarea contravalorii transportului, suma

necesară a fost avansată de inculpata I.D.M., urmând să o restituie din

salariul pe primele două luni.

La destinație a fost

cazată în apartamentul unui cetățean marocan numit A., împreună cu alte

persoane. După aproximativ o săptămână a aflat de la inculpatul I.G.S. că

postul a fost ocupat și că trebuie să meargă la clubul "E." din

localitatea Cabrera del Mar, unde va practica prostituția.

Fiindu-i teamă, s-a

deplasat la clubul respectiv unde mai practicau prostituția inculpata I.E.M. și

o tânără numită "C.A.", despre care nu cunoaște alte amănunte.

După 5 zile, timp în

care a practicat prostituția și a câștigat circa 1.000 euro pe care i-a însușit

inculpatul I.G.S. în totalitate, partea vătămată C.M.M. a refuzat să mai fie

supusă unei asemenea activități și pe motivul că și-a achitat datoria față de

inculpat, însă opoziția ei a fost înfrântă de actele violente la care a fost

supusă de către inculpați.

În acest sens, a

declarat că a fost bătută de către inculpații I.E.M. și I.G.S., și, fiindu-i

frică, a acceptat să fie exploatată în continuare și s-a mutat în clubul

"C." din localitatea Cabrera del Mar, unde a întreținut raporturi

sexuale cu diferiți clienți, zilnic, câștigând în medie 150 - 200 euro zilnic,

suma totală câștigată în acest interval de timp fiind de circa 8.000 euro. În

acest club a stat aproximativ o lună și jumătate, după care a fost mutată

într-un alt club din localitatea Matara, unde în interval de o lună a mai

câștigat aproximativ 6.000 euro, ulterior fiind mutată din nou în clubul

"E.", unde a stat circa 2 săptămâni și a realizat venituri de 2.000

euro.

În toată această

perioadă de timp a fost supravegheată de către inculpata I.E.M., ca să nu fugă

și să aibă controlul asupra sumelor realizate din prostituție. Aceasta o

amenința și o bătea foarte des, cu pumnii și picioarele.

La sfârșitul

perioadei descrise mai sus, inculpata I.E.M. s-a întors în țară, moment în care

inculpatul I.G.S. a dus-o din nou la clubul "C.", unde a practicat

prostituția o săptămână și a fost supravegheată de către inculpata I.C.,

realizând venituri de circa 1.000 euro.

În luna iulie 2004

cunoaște un băiat pe nume "B." cu care devine prietenă. Aflând despre

aceasta inculpatul I.G.S. împreună cu inculpata I.E.M. încep să o bată și să o

amenințe că dacă pleacă îi vor omorî sora.

În jurul datei de 12

septembrie 2004, C.M.M. reușește să fugă împreună cu prietenul ei

"B." la Barcelona.

Aceasta a mai

menționat că toate sumele câștigate de către ea din practicarea prostituției au

fost însușite de către inculpatul I.G.S., care îi lăsa câte 10 - 20 euro pentru

taxi și țigări.

La același tratament

a fost supusă și partea vătămată N.V., care a ajuns în Spania în cursul lunii

aprilie 2004.

La destinație, în

orașul Barcelona, sus-numita a fost așteptată de inculpații I.G.S. și I.E.M. și

cazată într-un apartament unde locuiau și aceștia. La insistențele sus-numitei

de a fi prezentată la locul de muncă, inculpatul I.G.S. i-a spus că deocamdată

acest lucru nu este posibil și că pentru a câștiga bani va trebui să practice

prostituția.

Fiindu-i teamă de

consecințele unui refuz, a mers la clubul "E.", unde a fost dusă de

către inculpata I.E.M., și a întreținut raporturi sexuale cu diferite persoane,

fiind supravegheată permanent de inculpata I.E.M.

În 2 săptămâni cât a

practicat prostituția în locația menționată mai sus, a strâns circa 120 euro,

fapt ce i-a permis să fugă din Barcelona la Alicante, unde lucra un văr al

soțului său.

Fiind audiată de

instanța de fond, inculpata I.E.M. nu a recunoscut faptul că ar fi obligat

victimele să practice prostituția, că le-a amenințat sau bătut, ci a declarat

că a practicat prostituția în diferite cluburi din Spania, iar banii obținuți

în urma întreținerii de relații sexuale nu-i dădea inculpatului I.G.S.

Având în vedere

întregul context faptic expus, stabilit pe baza unor elemente probatorii certe

și care evidențiază rolul important avut de inculpată în determinarea

victimelor să practice prostituția, în mod corect instanța de fond a înlăturat

ca nesincere declarațiile acesteia de nerecunoaștere a comiterii faptelor,

vinovăția acesteia rezultând din toate probele administrate în cauză și în

special din declarațiile părților vătămate și ale martorilor din acte care au

descris cu lux de amănunte modul, mijloacele și împrejurările în care victimele

traficului de persoane au fost racolate, găzduite și exploatate, precum și

persoanele care au comis aceste fapte și gradul lor de contribuție.

Astfel, cu ocazia

audierii în fața instanței, partea vătămată C.M.M. și-a menținut în totalitate

declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând în detaliu modul în care

s-a desfășurat activitatea infracțională, atât pe teritoriul României cât și în

Spania, precum și modul în care a fost supravegheată de inculpata I.E.M. în

timp ce practica prostituția, inculpata procedând și la lovirea părții vătămate

în momentul în care aceasta a refuzat să lucreze la barul unde practica

prostituția.

Totodată, vinovăția

inculpatei a fost susținută și de depoziția dată de martora C.C. în fața

instanței de judecată, aceasta arătând că fiica sa C.M.M. a fost exploatată

sexual de inculpații I.G.S. și I.D.M., fiind supravegheată de I.E.M.

Aceeași martoră a

relatat faptul că în timp ce fiica sa se afla în Spania, i-a spus la telefon că

este obligată să practice prostituția, fiind bătută de I.E.M.

Faptul că inculpata

I.E.M. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

rezultă și din depoziția părții vătămate N.V., care a arătat în fața instanței

că a fost indusă în eroare de inculpații I.D.M. și I.G.S. în sensul că va găsi

loc de muncă în Spania ca menajeră, iar în Spania a fost obligată să practice

prostituția pentru a achita inculpaților cheltuielile de transport până în

Spania. A mai arătat partea vătămată că în cluburile unde practica prostituția,

I.E.M. o supraveghea tot timpul, banii obținuți îi dădea inculpatului I.G.S.,

iar ea a fost în imposibilitate de a părăsi acel bar, pentru că nu cunoștea

limba, nu avea bani de taxi, fiindu-i teamă de inculpați.

Chiar dacă în

perioada incriminată și inculpata I.E.M. a practicat prostituția, așa cum chiar

aceasta susține, probele prezentate mai sus au dovedit că, împreună cu ceilalți

inculpați, a acționat asupra celor trei victime, având calitatea de

supraveghetoare, cu sarcini de constrângere a victimelor, prin amenințare și

lovire, să practice prostituția, să racoleze în acest scop cât mai mulți

bărbați și să nu iasă de sub controlul traficanților, răspunderea sa penală

fiind corect stabilită.

Cu privire la critica

privind neadministrarea tuturor probelor în fața instanței de fond, Curtea

constată că în cursul cercetării judecătorești au fost audiate două din cele

trei părți vătămate, doi martori din acte și inculpata, nefiind audiată partea

vătămată C.M. și martora O.D.I., cu privire la care au fost emise atât citații,

cât și mandate de aducere, imposibilitatea prezentării acestora în instanță

fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar (procese-verbale de căutare din

care rezultă că martora O.D.I. este plecată în Spania), pentru judecata în fond

fiind acordate 11 termene.

Prin urmare, instanța

de fond în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Așadar, reținând că

pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și

decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatei,

Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă

judecății, dând faptelor deduse judecății încadrarea juridică adecvată.

Împrejurarea că în

cauză s-a dovedit că inculpata I.E.M. nu a cunoscut întreg grupul organizat de

ceilalți inculpați, că nu a aderat și nu și-a desfășurat activitatea într-un

mod coordonat și ierarhizat, având în vedere probele administrate, respectiv

declarațiile părților vătămate și ale martorelor audiate care au declarat că

aceasta păstra o independență, atât în privința activității desfășurate, cât și

una financiară, față de ceilalți inculpați, și astfel nu i s-a putut reține

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu

prezintă nicio relevanță asupra încadrării juridice date faptelor comise de

inculpată.

În mod corect

instanța de fond a stabilit că fapta inculpatei care, în cursul anului 2004,

împreună cu inculpații I.G.S. și H.G., cu care nu a acționat în mod asociat,

le-a obligat să practice prostituția pe părțile vătămate C.M.M., N.V., C.M.,

prin folosirea de amenințări și prin exercitarea de violențe, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane,

prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

De asemenea, în mod

corect s-a apreciat, în acord cu Decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în recurs în interesul legii, că nu ne aflăm în prezența

infracțiunii de proxenetism, prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., obiectul

juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relațiile de

conviețuire socială și sancționarea asigurării ilicite a mijloacelor de

existență.

În speță s-a dovedit

că acțiunile săvârșite de inculpată, chiar dacă aceasta nu a obținut personal

bani, au fost subsumate obținerii de către ceilalți inculpați de venituri

ilicite din practicarea prostituției, prin vicierea consimțământului celor trei

victime, induse în eroare asupra condițiilor în care vor lucra, profitându-se

de dificultățile materiale în care se aflau, de lipsa de informație și

instrucție. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acțiune și

voință prin reținerea pașaportului, fiind obligate la racolarea clienților după

un anumit program, exercitându-se asupra lor amenințări și violențe.

S-a probat, prin

urmare, activitatea de constrângere desfășurată de inculpată asupra victimelor,

astfel că, în mod corect s-a stabilit incidența art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

În ceea ce privește

critica vizând greșita individualizare a pedepsei, în contextul concret al

cauzei, având în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează

persoana inculpatei, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă

individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii și al

cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate

criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

La stabilirea

pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv

de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă

fixate în legea specială pentru infracțiunea comisă, de gradul de pericol

social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.

Astfel, relevante

sunt pe de-o parte împrejurările și modalitățile de comitere a faptelor,

inculpata, pentru a le determina să practice prostituția, a exercitat constant

amenințări și acte de violență asupra celor trei părți vătămate aflate într-o

țară străină, fără să cunoască limba, fără acte de identitate și fără mijloace

financiare, chiar fără hainele personale, gravitatea acuzațiilor și severitatea

sancțiunilor prevăzute de legea specială, impactul puternic al acestui gen de

infracțiuni care trebuie să primească o ripostă fermă și promptă din partea

organelor judiciare, toate unite cu poziția procesuală adoptată de inculpată,

respectiv negarea tuturor faptelor, justifică deplin pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată de instanța de fond. Toate aceste elemente demonstrează

existența unui pericol social ridicat și o periculozitate sporită a inculpatei.

Prin urmare, critica

formulată de inculpată este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei

pedepse mai mici în prezența stării de fapt reținute, argumentele invocate de

aceasta, privind vechimea faptelor, abandonarea activității infracționale prin

căsătoria încheiată cu un cetățean spaniol și celelalte aspecte de natură

familială fiind contrabalansate de toate celelalte împrejurări reținute.

Față de aceste

considerente, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen.,

va respinge apelul declarat de către inculpata I.E.M. împotriva Sentinței

penale nr. 382 din data de 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, ca

nefondat.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 21 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpata I.E.M. împotriva Sentinței penale nr. 382 din data

de 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova.

A obligat apelanta la

300 RON cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpata I.E.M., criticând-o ca

nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 18, 17 și 17

2

C. proc. pen.

Recurenta-inculpată a

susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale

pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția

procesului. În acest sens a arătat că, deși inculpata a solicitat în apel

schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de

trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

678/2001, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.

Pe de altă parte, a

fost invocată eroarea gravă de fapt, întrucât există o discordanță evidentă

între situația de fapt reținută și conținutul real al probelor. În acest sens a

susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că fapta inculpatei din

anul 2004 constă în obligarea părților vătămate să practice prostituția prin

folosirea de amenințări și exercitarea de violență asupra acestora. Imaginea

este prezentată de instanța de fond ca și cum obligarea la practicarea

prostituției ar fi avut loc pe stradă, fiind necesară supravegherea părților

vătămate de către inculpată.

A menționat că în

realitate este vorba despre două cluburi în care părțile vătămate erau dame de

companie care urmăreau determinarea clienților barului să consume diverse

băuturi, ele având un coeficient din consumația fiecărui client în parte.

A mai arătat că se

realizează o discordanță evidentă între conținutul real al probelor și situația

de fapt reținută de instanță atunci când dintr-un conflict cantonat între două

fete pentru un client se reține că este un conflict de supraveghere.

Recurenta-inculpată a

susținut că instanța de apel a reținut activitatea infracțională în sarcina

inculpatei și a admis că aceasta era independentă atât față de grupul

organizat, chiar și financiar, astfel că nu avea niciun fel de motiv să lucreze

pentru acel grup, iar conflictele cu celelalte fete sunt conflicte între femei

care practică prostituția pentru atragerea clienților.

Pentru acest motiv de

recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea

inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001.

Totodată,

recurenta-inculpată I.E.M. a mai susținut că prin hotărârea pronunțată instanța

de apel a făcut o greșită aplicare a legii, arătând că a fost încălcat

principiul nemijlocirii, potrivit căruia instanța trebuia să perceapă direct

mijloacele de probă ce se administrează în cauză, raportat la încălcarea

principiului contradictorialității și principiului egalității armelor.

A mai susținut că

cele două hotărâri de condamnare nu sunt întemeiate pe administrarea tuturor

probelor admise de către instanța de fond. În acest sens, a arătat că deși s-a

dispus audierea tuturor martorilor și părților vătămate care au dat declarații

în timpul urmăririi penale, ulterior, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen.,

aceasta a renunțat la audierea martorilor O.D.I., P.C. și M.E.C., constatând

imposibilitatea de audiere a acestora, fiind încălcate astfel dispozițiile art.

327 alin. (5) C. proc. pen.

Pentru acest motiv de

recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, în vederea audierii

martorelor menționate.

În subsidiar, s-a

solicitat reducerea pedepsei aplicate, sub minimul prevăzut de lege, având în

vedere că inculpata a fost trimisă în judecată în anul 2004 și condamnată în

anul 2012, a abandonat imediat presupusa activitate infracțională, s-a

căsătorit în Spania, are un copil, iar în prezent lucrează într-o fabrică de

confecții.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate

și prezentate pe larg mai sus, cât și de cazurile de casare sus-indicate,

Înalta Curte are în vedere pentru considerentele ce se vor arăta în continuare

că recursul declarat de inculpata I.E.M. se privește ca nefondat și urmează a

fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

a) Cu referire la

primul motiv de critică, prin care se pretinde trimiterea cauzei pentru

rejudecare la instanța de apel, întrucât, deși inculpata a solicitat în apel

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prev. de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de

trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

678/2001, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, Înalta Curte

are în vedere nepertinența acestuia.

Aceasta deoarece prin

decizia recurată instanța de apel a motivat corespunzător soluția de respingere

a cererii iterate de inculpata I.E.M. prin motivele scrise de apel prin care

aceasta a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei

prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și reținerea

numai a săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sau schimbarea încadrării în infracțiunea de

proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

Astfel, în mod

judicios instanța de apel a statuat împrejurarea că în cauză s-a dovedit că

inculpata-recurentă I.E.M. nu a cunoscut întreg grupul organizat de ceilalți

inculpați, că nu a aderat și nu și-a desfășurat activitatea într-un mod

coordonat și ierarhizat, având în vedere probele administrate, respectiv

declarațiile părților vătămate și ale martorelor audiate care au declarat că

aceasta păstra o independență, atât în privința activității desfășurate, cât și

una financiară, față de ceilalți inculpați, și astfel nu i s-a putut reține

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Totodată, în mod

corect instanțele de fond și de prim control judiciar au stabilit că fapta

inculpatei-recurente indicate care, în cursul anului 2004, împreună cu

inculpații I.G.S. și H.G., cu care nu a acționat în mod asociat, le-a obligat

să practice prostituția pe părțile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea

de amenințări și prin exercitarea de violențe, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001