ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2884/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 382 din 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata I.E.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., faptă din cursul anului 2004, a condamnat pe inculpata I.E.M.

la 4 ani închisoare. A aplicat disp. art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pentru o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. Conform art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, compus conform art. 86 2 C. pen. din durata pedepsei aplicate prin prezenta, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani.

Potrivit art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 4 C. pen. privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neîndeplinire, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și menționate mai sus.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A fost obligată inculpata la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 68/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I.G.S., H.G. și S.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, dispunându-se disjungerea cercetărilor față de H.V., I.D.M., I.E.M. și I.C. În urma disjungerii s-a format prezentul dosar privind-o pe I.E.M.

În urma cercetărilor efectuate în prezenta cauză, precum și în Dosarul 68/D/P/2006, a rezultat că victimele traficului de persoane erau recrutate din rândul celor cu o situație materială precară, fiindu-le promise locuri de muncă în Spania, pe posturi de menajere, ospătărițe, muncitor în restaurante sau dame de companie, sumele de bani cu care urmau a fi plătite variind între 700 și 1500 euro lunar. De asemenea, inculpații și inculpatele se ofereau să le achite cheltuielile de transport, taxele pentru obținerea pașapoartelor, comunicându-le că urmează ca aceste cheltuieli să le fie restituite din primul salariu. De recrutarea victimelor se ocupau inculpații S.C. și inculpata I.D.M., de trimiterea acestora în Spania se ocupa inculpatul H.V., iar găzduirea și exploatarea sexuală în Spania era realizată de către inculpatul H.G.

și I.G.S., iar supravegherea acestora în cluburi era realizată de inculpata I.E.M. și inculpata I.C. Inculpata I.E.M. este sora inculpatei I.D.M., aceasta din urmă fiind soția inculpatului I.G.S. Inculpata I.E.M. întreținea și ea relații sexuale în schimbul unor sume de bani, în diferite cluburi. Datorită acestui fapt, avea posibilitatea de a le supraveghea pe celelalte tinere care erau exploatate sexual, în sensul că le obliga pe acestea să atragă cât mai mulți clienți, să predea toate sumele de bani primite de la clienți cu ocazia întreținerii raporturilor sexuale, victimele să nu aibă posibilitatea să dea telefoane, să nu fugă. De asemenea, a amenințat victimele cu exercitarea de violențe asupra membrilor familiilor acestora, creând astfel o presiune psihică asupra acestora, a bătut pe unele dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă de sub controlul traficanților.

Din probele existente la dosarul cauzei a reieșit că inculpata I.E.M. a obligat să practice prostituția, prin folosirea de amenințări și prin exercitarea de violente, în cursul anului 2004, pe părțile vătămate C.M.M., N.V. și C.M. Astfel, în luna ianuarie 2004, numita C.M., care avea în întreținere un copil minor de 3 ani și o situație materială precară, prin intermediul unei colege de serviciu i-a cunoscut pe inculpatul I.G.S. și pe soția acestuia inculpata I.D.M., care i-au promis ajutorul în sensul că pot să-i aranjeze să lucreze ca damă de companie la un club din Spania, urmând să fie plătită la numărul de cupe de băutură consumate de clienții pe care îi întreținea, fără să fie pusă în discuție în vreun fel și practicarea prostituției.

Aceasta a fost de acord cu propunerea avansată, dar neavând pașaport și nici bani pentru achitarea taxelor aferente, inculpatul I.G.S. a fost de acord să-i achite taxele respective și să suporte contravaloarea transportului, urmând ca sus-numita să-i restituie sumele avansate din primul salariu. Pentru obținerea pașaportului, s-a deplasat împreună cu inculpatul I.G.S., inculpata I.D.M. și inculpata I.E.M. la Serviciul Pașapoarte din Ploiești, pentru depunerea documentelor, iar după aceasta au mers la un restaurant în Ploiești, unde i-a cunoscut pe inculpații H.G. și S.C. În ziua plecării în Spania - 3 februarie 2004 - s-a deplasat la locuința din Ploiești a inculpaților H.G. și H.V. împreună cu inculpatul I.G.S.

și inculpata I.D.M., unde s-a întâlnit cu O.D.I., inculpatele I.E.M. și I.C. Deoarece numitei C.M. nu îi fusese eliberat pașaportul, aceasta a rămas cu inculpatul I.G.S., iar ceilalți, cu excepția inculpatului S.C., care a invocat că are probleme urgente de rezolvat, au plecat spre Bistrița-Năsăud cu trenul, de unde au luat un autocar cu destinația Spania. A doua zi, după obținerea pașaportului, inculpatul I.G.S. împreună cu C.M. s-au deplasat și ei în Spania cu un autocar ce a plecat din municipiul Arad. La destinație în orașul Matara în apropierea Barcelonei, au fost cazate toate tinerele într-un apartament. După ce au fost lăsate să se odihnească, inculpații H.G. și I.G.S. le-au spus celor două tinere că trebuie să meargă la clubul C., unde vor practica prostituția.

La refuzul acestora, cei doi au început să le amenințe cu bătaia și cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora. De menționat că la destinație le-au fost luate pașapoartele și hainele cu care veniseră din țară, fiindu-le date haine decoltate, specifice ținutelor de club. Neavând posibilități să se întoarcă în țară și fiindu-le teamă, O.D.I. și C.M. au început să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului, realizând astfel câștiguri de aproximativ 200 - 300 euro pe seară, fiecare. Veniturile realizate erau însușite de către cei doi, din care o parte erau trimise în țară de către inculpatul H.G. fratelui său, inculpatul S.C. Mai mult, indiferent de câștigurile realizate, victimele erau amenințate cu bătaia, pentru a realiza venituri și mai mari, motivându-se că au nevoie de bani, deoarece din cauza lor inculpatul S.C.

are necazuri în țară și au nevoie de bani pentru a-l scoate din pușcărie, lucru nereal. De menționat că în același club mai practicau prostituția și inculpatele I.E.M. și I.C., prima având și rolul de a le supraveghea pe cele două tinere ca acestea să nu se sustragă avansurilor făcute de clienți și să predea sumele realizate. Din actele dosarului rezultă că inculpata I.E.M. a amenințat-o numai pe C.M. în perioada în care aceasta s-a aflat în clubul "C. ", în sensul că dacă nu produce bani va fi rău pentru familia sa. În clubul "C.", cele două victime au practicat prostituția circa 2 luni de zile, O.D.I. realizând venituri de circa 20.000 euro, iar C.M. a realizat în jur de 12.000 euro, sumele fiind însușite în totalitate de către inculpați.

După sosirea în Spania și a celuilalt frate, inculpatul H.V., victimele O.D.I. și C.M. au fost mutate la un alt club din orașul Zaragoza, unde au stat circa 3 săptămâni și au realizat împreună din practicarea prostituției circa 4.000 euro. Întrucât în ultimele locații nu au mai fost supravegheate așa de strict ca la clubul "C.", unde s-a aflat inculpata I.E.M., cele două victime au reușit să pună deoparte anumite sume de bani care le-au permis să fugă de la traficanți. În primăvara anului 2004, C.M.M. a auzit de la o cunoștință că familia I. are posibilități să mijlocească obținerea unor locuri de muncă în Spania, context în care s-a deplasat la locuința acestora din Mizil, unde a găsit-o pe inculpata I.D.M., pe care a rugat-o dacă poate să o ajute în obținerea unui loc de muncă.

Aceasta i-a spus că are această posibilitate, deoarece soțul ei inculpatul I.G.S. se află în orașul Matara, provincia Barcelona, și că îi poate găsi un loc de muncă în bucătăria unui restaurant aparținând unor marocani, urmând să aibă un salariu de 700 euro pe lună. Pentru a întări seriozitatea ofertei, aceasta l-a sunat pe inculpatul S.G.S., care i-a confirmat existența locului de muncă. La data de 5 mai 2004, împreună cu inculpata I.D.M. au plecat cu un autocar din Bistrița-Năsăud spre Spania. La destinație, în orașul Matara, au fost așteptate de inculpatele I.G.S. și I.E.M. Deoarece nu avea bani pentru achitarea contravalorii transportului, suma necesară a fost avansată de inculpata I.D.M., urmând să o restituie din salariul pe primele două luni.

La destinație a fost cazată în apartamentul unui cetățean marocan numit A., împreună cu alte persoane. După aproximativ o săptămână află de la inculpatul I.G.S. că postul a fost ocupat și că trebuie să meargă la clubul "E." din localitatea Cabrera del Mar, unde va practica prostituția. Fiindu-i teamă, s-a deplasat la clubul respectiv unde mai practicau prostituția inculpata I.E.M. și o tânără numită "C.A.", despre care nu cunoaște alte amănunte. După 5 zile, timp în care a practicat prostituția și a câștigat circa 1.000 euro pe care i-a însușit inculpatul I.G.S. în totalitate, l-a rugat să o lase în pace, considerând că și-a achitat datoria. Acesta nu a fost de acord, spunându-i că dacă nu practică prostituția în continuare, îi va face rău surorii sale N. Cu această ocazie, declară că a fost bătută de către inculpații I.E.M.

și I.G.S. Fiindu-i frică de consecințe, a acceptat să fie exploatată în continuare și s-a mutat în clubul "C." din localitatea Cabrera del Mar, unde a întreținut raporturi sexuale cu diferiți clienți, zilnic, câștigând în medie 150 - 200 euro zilnic, suma totală câștigată în acest interval de timp fiind de circa 8.000 euro. În acest club a stat aproximativ o lună jumătate, după care a fost mutată într-un alt club din localitatea Matara, unde în interval de o lună a mai câștigat aproximativ 6.000 euro, după care a fost mutată din nou în clubul "E.", unde a stat circa 2 săptămâni și a realizat venituri de 2.000 euro. În toată această perioadă de timp a fost supravegheată de către inculpata I.E.M., ca să nu fugă și să aibă controlul asupra sumelor realizate din prostituție.

Aceasta o amenința și o bătea foarte des, cu pumnii și picioarele, spunându-i că dacă o denunță autorităților va spune că este o bătaie între femei. La sfârșitul perioadei descrise mai sus, inculpata I.E.M. s-a întors în țară, moment în care inculpatul I.G.S. a dus-o din nou la clubul "C.", unde a practicat prostituția o săptămână și a fost supravegheată de către inculpatul I.C., realizând venituri de circa 1.000 euro. În luna iulie 2004 cunoaște un băiat pe nume "B." cu care devine prietenă. Aflând despre aceasta inculpatul I.G.S. împreună cu inculpata I.E.M. încep să o bată și să o amenințe că dacă pleacă îi vor omora sora. În jurul datei de 12 septembrie 2004, C.M.M. reușește să fugă împreună cu prietenul ei "B." la Barcelona.

Menționează că toate sumele câștigate de către ea din practicarea prostituției au fost însușite de către inculpatul I.G.S., care îi lăsa câte 10 - 20 euro pentru taxi și țigări. În cursul lunii aprilie 2004, prin intermediul unei cunoștințe, numita N.V. a cunoscut-o pe inculpata I.D.M., ocazie cu care în aceste condiții, după câteva zile, împreună cu o altă tânără numită "C.A." s-au deplasat cu trenul în orașul Bistrița-Năsăud, de unde cu un autocar au plecat în Spania. De menționat că inculpata I.D.M. a rămas în țară, spunându-i că mai are niște probleme urgente de rezolvat, urmând să vină și ea în scurt timp în Spania. La destinație, în orașul Barcelona, sus-numita a fost așteptată de inculpații I.G.S.

și I.E.M. și cazată într-un apartament unde locuiau și aceștia. La insistențele sus-numitei de a fi prezentată la locul de muncă, inculpatul I.G.S. i-a spus că deocamdată acest lucru nu este posibil și că pentru a câștiga bani va trebui să practice prostituția. Fiindu-i teamă de consecințele unui refuz, a mers la clubul E.", unde a fost dusă de către inculpata I.E.M. și a întreținut raporturi sexuale cu diferite persoane, fiind supravegheată permanent de inculpata I.E.M. În 2 săptămâni cât a practicat prostituția în locația menționată mai sus a strâns circa 120 euro, fapt ce i-a permis să fugă din Barcelona la Alicante unde lucra un văr al soțului său. Fiind audiată inculpata I.E.M. nu recunoaște faptul că ar fi obligat victimele să practice prostituția, că le-a amenințat sau bătut.

Declară că a practicat prostituția în diferite cluburi din Spania, iar banii obținuți în urma întreținerii de relații sexuale nu-i dădea inculpatului I.G.S. Deși inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei susținând că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, tribunalul va înlătura ca nesincere declarațiile acesteia de nerecunoaștere a comiterii faptei, vinovăția acesteia rezultând din toate probele administrate în cauză și în special din declarațiile părților vătămate și ale martorilor din acte. Astfel, cu ocazia audierii în față instanței, partea vătămată C.M.M. și-a menținut în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând în detaliu modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, atât pe teritoriul României, cât și în Spania, precum și modul în care a fost supravegheată de inculpata I.E.M.

în timp ce practica prostituția, inculpata procedând și la lovirea părții vătămate în momentul în care aceasta a refuzat să lucreze la barul unde practica prostituția. Totodată, vinovăția inculpatei a fost susținută și de depoziția dată de martora C.C. în fața instanței de judecată, aceasta arătând că fiica sa C.M.M. a fost exploatată sexual de inculpații I.G.S. și I.D.M., fiind supravegheată de I.E.M. Aceeași martoră a relatat faptul că în timp ce fiica sa se afla în Spania, i-a spus la telefon că este obligată să practice prostituția, fiind bătută de I.E.M. Totodată, faptul că inculpata I.E.M. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane rezultă și din depoziția părții vătămate N.V., care a arătat în fața instanței că a fost indusă în eroare de inculpații I.D.M.

și I.G.S., în sensul că va găsi loc de muncă în Spania ca menajeră, iar în Spania a fost obligată să practice prostituția pentru a achita inculpaților cheltuielile de transport până în Spania. A mai arătat partea vătămată că în cluburile unde practica prostituția, I.E.M. o supraveghea tot timpul, banii obținuți îi dădea inculpatului I.G.S., iar ea a fost în imposibilitate de a părăsi acel bar, pentru că nu cunoștea limba, nu avea bani de taxi, fiindu-i teamă de inculpați. În drept, fapta inculpatei care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpații I.G.S. și H.G. au obligat să practice prostituția pe părțile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea de amenințări și prin exercitarea de violențe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Deși inculpata prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., tribunalul va respinge cererea de schimbare a încadrării ca neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 incriminează traficul de persoane în scopul exploatării, noțiune mult mai largă decât cea folosită de art. 329 C. pen., care incriminează o formă simplă de trafic de persoane, nefiind necesară existența unui scop generalizat pentru comiterea infracțiunii.

Prin art. 329 alin. (2). C. pen. este pedepsită recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea la prostituție, respectiv trei modalități de săvârșire a infracțiunii de proxenetism, prima constând în recrutarea unei persoane pentru prostituție, ceea ce presupune acordul acesteia de a practica prostituția, și a treia de a obliga o persoană să se prostitueze. Aceste modalități fac parte și din modalitățile de realizare a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, însă din probele administrate în cauză rezultă că recrutarea părților vătămate s-a făcut în vederea exploatării lor, iar consimțământul a fost obținut prin inducere în eroare, în mod ilicit, ceea ce face ca în cauză să fie incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind traficul de persoane.

Pentru considerentele arătate, cererea de schimbare a încadrării juridice este apreciată de tribunal ca fiind neîntemeiată. În temeiul textului de lege indicat, instanța va dispune condamnarea inculpatei la individualizarea pedepsei având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii acesteia, frecvența deosebit de mare a acestui gen de infracțiuni, timpul scurs de la comiterea infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând comiterea faptei.

În raport de lipsa antecedenței penale, instanța apreciază că în cauza pot fi aplicate circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv comportamentul inculpatei anterior comiterii faptei, astfel că, în final, în raport de circumstanțele arătate mai sus și de dispozițiile art. 76 lit. b). C. pen., apreciază că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și chiar fără privarea de libertate a inculpatei. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., instanța va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, iar potrivit art. 65 C. pen., va aplica inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de același text, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Potrivit dispozițiilor art. 86 1 C. pen., instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare compus, conform art. 86 2 C. pen., din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre la care se va adăuga un interval de timp stabilit de instanță, de 2 ani. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata I.E.M. Inculpata, în motivele scrise de apel și susținute în fața instanței prin apărătorul ales, a solicitat în principal achitarea, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnată, ori schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și reținerea numai a săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sau schimbarea încadrării în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. Motivele avute în vedere de inculpată pentru solicitările formulate au fost prezentate pe larg în preambulul hotărârii, astfel că nu se mai impune a fi reiterate. Curtea, examinând atât motivele de apel formulate, actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare. S-au avut, astfel, în vedere, probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile inculpatului I.G.S.

și ale inculpatului S.C. date în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, declarațiile inculpatei I.E.M., declarațiile inculpatului H.G., declarațiile părții vătămate C.M., declarațiile părților vătămate N.V. și C.M. date în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, declarațiile martorilor O.D.I., B.I.S., L.C., C.C., U.M., C.I.V., M.E.C., P.C., D.S., D.A., D.C., N.R., N.M., N.R., H.A., D.S.A., procese-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografice, copia Rechizitoriului nr. 68/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, fișe de cazier judiciar, dar și a celor administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv declarațiile constante ale părților vătămate C.M.M., N.V.

și ale martorelor C.I.V. și C.C. Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de foloase din practicarea prostituției rezultă cu certitudine că, în contextul unor relații prestabilite în anul 2004, în înțelegere cu inculpații I.G.S. și H.G., care au comis acțiuni prevăzute ca modalități alternative în sensul art. 12 din Legea nr. 678/2001, constând în recrutarea prin înșelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea și plasarea părților vătămate C.M., C.M.M. și N.V. pe teritoriul Spaniei, constrângându-le fizic și moral să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le-au însușit, inculpata I.E.M.

le-a obligat pe părțile vătămate să practice prostituția, prin folosirea de amenințări și prin exercitarea de acte de violență. În concret, în cursul anului 2004, conjugându-și acțiunile și profitând de situația materială precară cu care se confruntau tinerele sus-menționate, victimele traficului de persoane fiind de obicei racolate din rândul persoanelor care aveau dificultăți financiare sau conflicte familiale, I.G.S., I.D.M., S.C. și H.G. au reușit să le convingă să meargă în Spania, fiindu-le promise locuri de muncă, pe posturi de menajere, ospătărițe, muncitor în restaurante sau dame de companie, sumele de bani cu care urmau a fi plătite variind între 700 și 1500 euro lunar. De asemenea, inculpații și inculpatele se ofereau să le achite cheltuielile de transport, taxele pentru obținerea pașapoartelor, comunicându-le că urmează ca aceste cheltuieli să le fie restituite din primul salariu.

De recrutarea victimelor se ocupau inculpatul S.C. și inculpata I.D.M., de trimiterea acestora în Spania se ocupa inculpatul H.V., găzduirea și exploatarea sexuală în Spania era realizată de către inculpații H.G. și I.G.S., iar supravegherea acestora în cluburi era realizată de inculpata I.E.M. și de inculpata I.C., fără a se putea reține că inculpata I.E.M. făcea parte din grupul organizat format din ceilalți inculpați. Inculpata I.E.M. este sora inculpatei I.D.M., aceasta din urmă fiind soția inculpatului I.G.S. De asemenea, inculpata I.E.M. întreținea și ea relații sexuale în schimbul unor sume de bani, în diferite cluburi. Datorită acestui fapt, avea posibilitatea de a le supraveghea pe celelalte tinere care erau exploatate sexual, în sensul că le obliga pe acestea să atragă cât mai mulți clienți, să predea toate sumele de bani primite de la clienți cu ocazia întreținerii raporturilor sexuale, victimele să nu aibă posibilitatea să dea telefoane, să nu fugă.

Limitarea libertății de voință și acțiune privind viața sexuală s-a realizat, în primul rând, prin reținerea pașapoartelor și hainelor cu care veniseră din țară, după care în contextul inexistenței vreunei surse de venituri și necunoașterii limbii, victimele treceau sub supravegherea inculpatelor I.E.M. și I.C., fiindu-le date haine decoltate, specifice ținutelor de club. Credibilitatea și vicierea consimțământului s-au obținut chiar de la primirea în apartamentul din orașul Matara, când informate fiind asupra scopului real în care au fost racolate și refuzând să practice prostituția, victimele erau amenințate cu bătaia și cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora de inculpații H.G.

și I.G.S. Pe de altă parte, în situația în care avea dubii asupra stăruinței victimelor în racolarea clienților, în prezența acestora, inculpata I.E.M. purta convorbiri telefonice, lăsând să se înțeleagă solicitarea intervenției coinculpaților, amenința victimele cu exercitarea de violențe asupra membrilor familiilor acestora, creând astfel o presiune psihică asupra acestora. S-a dovedit de asemenea că, în scopul executării rezoluției infracționale, aceeași inculpată le-a bătut pe unele dintre victime în momentul în care acestea încercau să iasă de sub controlul traficanților. Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpata I.E.M. le-a obligat, în acest fel, să practice prostituția, pe părțile vătămate C.M.M., N.V.

și C.M. Astfel, în luna ianuarie 2004, numita C.M., care avea în întreținere un copil minor de 3 ani și o situație materială precară, prin intermediul unei colege de serviciu i-a cunoscut pe inculpatul I.G.S. și pe soția acestuia inculpata I.D.M., care i-au promis ajutorul în sensul că pot să-i aranjeze să lucreze ca damă de companie la un club din Spania, urmând să fie plătită la numărul de cupe de băutură consumate de clienții pe care îi întreținea, fără să fie pusă în discuție în vreun fel și practicarea prostituției. Aceasta a fost de acord cu propunerea avansată, dar neavând pașaport și nici bani pentru achitarea taxelor aferente, inculpatul I.G.S. a fost de acord să-i achite taxele respective și să suporte contravaloarea transportului, urmând ca sus-numita să-i restituie sumele avansate din primul salariu.

Pentru obținerea pașaportului, s-a deplasat împreună cu inculpatul I.G.S., inculpata I.D.M. și inculpata I.E.M. la Serviciul Pașapoarte din Ploiești, pentru depunerea documentelor, iar după aceasta au mers la un restaurant în Ploiești, unde i-a cunoscut pe inculpații H.G. și S.C. În ziua plecării în Spania - 3 februarie 2004 - s-a deplasat la locuința din Ploiești a inculpaților H.G. și H.V. împreună cu inculpatul I.G.S. și inculpata I.D.M., unde s-a întâlnit cu O.D.I., inculpatele I.E.M. și I.C. Deoarece numitei C.M. nu îi fusese eliberat pașaportul, aceasta a rămas cu inculpatul I.G.S., iar ceilalți, cu excepția inculpatului S.C., care a invocat că are probleme urgente de rezolvat, au plecat spre Bistrița-Năsăud cu trenul, de unde au luat un autocar cu destinația Spania.

A doua zi, după obținerea pașaportului, inculpatul I.G.S. împreună cu C.M. s-au deplasat și ei în Spania cu un autocar ce a plecat din municipiul Arad. La destinație, în orașul Matara, în apropierea Barcelonei, au fost cazate toate tinerele într-un apartament. După ce au fost lăsate să se odihnească, inculpații H.G. și I.G.S. le-au spus celor două tinere că trebuie să meargă la clubul C., unde vor practica prostituția. La refuzul acestora, cei doi au început să le amenințe cu bătaia și cu repercusiuni negative asupra familiilor acestora. De menționat că la destinație, așa cum se proceda de obicei, le-au fost luate pașapoartele și hainele cu care veniseră din țară, fiindu-le date haine decoltate, specifice ținutelor de club.

Neavând posibilități să se întoarcă în țară și fiindu-le teamă, O.D.I. și C.M. au început să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului, realizând astfel câștiguri de aproximativ 200 - 300 euro pe seară, fiecare. Veniturile realizate erau însușite de către cei doi, din care o parte erau trimise în țară de către inculpatul H.G. fratelui său, inculpatul S.C. Mai mult, indiferent de câștigurile realizate, victimele erau amenințate cu bătaia, pentru a realiza venituri și mai mari, motivându-se că au nevoie de bani, deoarece din cauza lor inculpatul S.C. are necazuri în țară și au nevoie de bani pentru a-l scoate din pușcărie, lucru nereal. De menționat că în același club mai practicau prostituția și inculpatele I.E.M.

și I.C., prima având și rolul de a le supraveghea pe cele două tinere ca acestea să nu se sustragă avansurilor făcute de clienți și să predea sumele realizate. Din actele dosarului rezultă că inculpata I.E.M. a amenințat-o numai pe C.M. în perioada în care aceasta s-a aflat în clubul "C. ", în sensul că dacă nu produce bani va fi rău pentru familia sa. În clubul "C.", cele două victime au practicat prostituția circa 2 luni de zile, O.D.I. realizând venituri de circa 20.000 euro, iar C.M. a realizat în jur de 12.000 euro, sumele fiind însușite în totalitate de către inculpați. După sosirea în Spania și a celuilalt frate, inculpatul H.V., inculpatele O.D.I. și C.M. au fost mutate la un alt club din orașul Zaragoza, unde au stat circa 3 săptămâni și au realizat împreună din practicarea prostituției circa 4.000 euro.

Întrucât în ultimele locații nu au mai fost supravegheate așa de strict ca la clubul "C.", unde s-a aflat inculpata I.E.M., cele două victime au reușit să pună deoparte anumite sume de bani, care le-au permis să fugă de la traficanți. În primăvara și vara anului 2004 au mai căzut victime ale acelorași traficanți părțile vătămate C.M.M. și N.V., fiind de asemenea plasate sub un total control al inculpaților I.G.S. și I.E.M. La data de 5 mai 2004, partea vătămată C.M.M., fiind racolată în aceeași modalitate, a plecat împreună cu inculpata I.D.M. cu un autocar din Bistrița-Năsăud spre Spania. La destinație, în orașul Matara, au fost așteptate de inculpații I.G.S. și I.E.M. Deoarece nu avea bani pentru achitarea contravalorii transportului, suma necesară a fost avansată de inculpata I.D.M., urmând să o restituie din salariul pe primele două luni.

La destinație a fost cazată în apartamentul unui cetățean marocan numit A., împreună cu alte persoane. După aproximativ o săptămână a aflat de la inculpatul I.G.S. că postul a fost ocupat și că trebuie să meargă la clubul "E." din localitatea Cabrera del Mar, unde va practica prostituția. Fiindu-i teamă, s-a deplasat la clubul respectiv unde mai practicau prostituția inculpata I.E.M. și o tânără numită "C.A.", despre care nu cunoaște alte amănunte. După 5 zile, timp în care a practicat prostituția și a câștigat circa 1.000 euro pe care i-a însușit inculpatul I.G.S. în totalitate, partea vătămată C.M.M. a refuzat să mai fie supusă unei asemenea activități și pe motivul că și-a achitat datoria față de inculpat, însă opoziția ei a fost înfrântă de actele violente la care a fost supusă de către inculpați.

În acest sens, a declarat că a fost bătută de către inculpații I.E.M. și I.G.S., și, fiindu-i frică, a acceptat să fie exploatată în continuare și s-a mutat în clubul "C." din localitatea Cabrera del Mar, unde a întreținut raporturi sexuale cu diferiți clienți, zilnic, câștigând în medie 150 - 200 euro zilnic, suma totală câștigată în acest interval de timp fiind de circa 8.000 euro. În acest club a stat aproximativ o lună și jumătate, după care a fost mutată într-un alt club din localitatea Matara, unde în interval de o lună a mai câștigat aproximativ 6.000 euro, ulterior fiind mutată din nou în clubul "E.", unde a stat circa 2 săptămâni și a realizat venituri de 2.000 euro. În toată această perioadă de timp a fost supravegheată de către inculpata I.E.M., ca să nu fugă și să aibă controlul asupra sumelor realizate din prostituție.

Aceasta o amenința și o bătea foarte des, cu pumnii și picioarele. La sfârșitul perioadei descrise mai sus, inculpata I.E.M. s-a întors în țară, moment în care inculpatul I.G.S. a dus-o din nou la clubul "C.", unde a practicat prostituția o săptămână și a fost supravegheată de către inculpata I.C., realizând venituri de circa 1.000 euro. În luna iulie 2004 cunoaște un băiat pe nume "B." cu care devine prietenă. Aflând despre aceasta inculpatul I.G.S. împreună cu inculpata I.E.M. încep să o bată și să o amenințe că dacă pleacă îi vor omorî sora. În jurul datei de 12 septembrie 2004, C.M.M. reușește să fugă împreună cu prietenul ei "B." la Barcelona. Aceasta a mai menționat că toate sumele câștigate de către ea din practicarea prostituției au fost însușite de către inculpatul I.G.S., care îi lăsa câte 10 - 20 euro pentru taxi și țigări.

La același tratament a fost supusă și partea vătămată N.V., care a ajuns în Spania în cursul lunii aprilie 2004. La destinație, în orașul Barcelona, sus-numita a fost așteptată de inculpații I.G.S. și I.E.M. și cazată într-un apartament unde locuiau și aceștia. La insistențele sus-numitei de a fi prezentată la locul de muncă, inculpatul I.G.S. i-a spus că deocamdată acest lucru nu este posibil și că pentru a câștiga bani va trebui să practice prostituția. Fiindu-i teamă de consecințele unui refuz, a mers la clubul "E.", unde a fost dusă de către inculpata I.E.M., și a întreținut raporturi sexuale cu diferite persoane, fiind supravegheată permanent de inculpata I.E.M. În 2 săptămâni cât a practicat prostituția în locația menționată mai sus, a strâns circa 120 euro, fapt ce i-a permis să fugă din Barcelona la Alicante, unde lucra un văr al soțului său.

Fiind audiată de instanța de fond, inculpata I.E.M. nu a recunoscut faptul că ar fi obligat victimele să practice prostituția, că le-a amenințat sau bătut, ci a declarat că a practicat prostituția în diferite cluburi din Spania, iar banii obținuți în urma întreținerii de relații sexuale nu-i dădea inculpatului I.G.S.

Având în vedere întregul context faptic expus, stabilit pe baza unor elemente probatorii certe și care evidențiază rolul important avut de inculpată în determinarea victimelor să practice prostituția, în mod corect instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile acesteia de nerecunoaștere a comiterii faptelor, vinovăția acesteia rezultând din toate probele administrate în cauză și în special din declarațiile părților vătămate și ale martorilor din acte care au descris cu lux de amănunte modul, mijloacele și împrejurările în care victimele traficului de persoane au fost racolate, găzduite și exploatate, precum și persoanele care au comis aceste fapte și gradul lor de contribuție. Astfel, cu ocazia audierii în fața instanței, partea vătămată C.M.M.

și-a menținut în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând în detaliu modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, atât pe teritoriul României cât și în Spania, precum și modul în care a fost supravegheată de inculpata I.E.M. în timp ce practica prostituția, inculpata procedând și la lovirea părții vătămate în momentul în care aceasta a refuzat să lucreze la barul unde practica prostituția. Totodată, vinovăția inculpatei a fost susținută și de depoziția dată de martora C.C. în fața instanței de judecată, aceasta arătând că fiica sa C.M.M. a fost exploatată sexual de inculpații I.G.S. și I.D.M., fiind supravegheată de I.E.M. Aceeași martoră a relatat faptul că în timp ce fiica sa se afla în Spania, i-a spus la telefon că este obligată să practice prostituția, fiind bătută de I.E.M.

Faptul că inculpata I.E.M. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane rezultă și din depoziția părții vătămate N.V., care a arătat în fața instanței că a fost indusă în eroare de inculpații I.D.M. și I.G.S. în sensul că va găsi loc de muncă în Spania ca menajeră, iar în Spania a fost obligată să practice prostituția pentru a achita inculpaților cheltuielile de transport până în Spania. A mai arătat partea vătămată că în cluburile unde practica prostituția, I.E.M. o supraveghea tot timpul, banii obținuți îi dădea inculpatului I.G.S., iar ea a fost în imposibilitate de a părăsi acel bar, pentru că nu cunoștea limba, nu avea bani de taxi, fiindu-i teamă de inculpați. Chiar dacă în perioada incriminată și inculpata I.E.M.

a practicat prostituția, așa cum chiar aceasta susține, probele prezentate mai sus au dovedit că, împreună cu ceilalți inculpați, a acționat asupra celor trei victime, având calitatea de supraveghetoare, cu sarcini de constrângere a victimelor, prin amenințare și lovire, să practice prostituția, să racoleze în acest scop cât mai mulți bărbați și să nu iasă de sub controlul traficanților, răspunderea sa penală fiind corect stabilită. Cu privire la critica privind neadministrarea tuturor probelor în fața instanței de fond, Curtea constată că în cursul cercetării judecătorești au fost audiate două din cele trei părți vătămate, doi martori din acte și inculpata, nefiind audiată partea vătămată C.M.

și martora O.D.I., cu privire la care au fost emise atât citații, cât și mandate de aducere, imposibilitatea prezentării acestora în instanță fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar (procese-verbale de căutare din care rezultă că martora O.D.I. este plecată în Spania), pentru judecata în fond fiind acordate 11 termene. Prin urmare, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Așadar, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatei, Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății, dând faptelor deduse judecății încadrarea juridică adecvată.

Împrejurarea că în cauză s-a dovedit că inculpata I.E.M. nu a cunoscut întreg grupul organizat de ceilalți inculpați, că nu a aderat și nu și-a desfășurat activitatea într-un mod coordonat și ierarhizat, având în vedere probele administrate, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorelor audiate care au declarat că aceasta păstra o independență, atât în privința activității desfășurate, cât și una financiară, față de ceilalți inculpați, și astfel nu i s-a putut reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu prezintă nicio relevanță asupra încadrării juridice date faptelor comise de inculpată. În mod corect instanța de fond a stabilit că fapta inculpatei care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpații I.G.S.

și H.G., cu care nu a acționat în mod asociat, le-a obligat să practice prostituția pe părțile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea de amenințări și prin exercitarea de violențe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen. De asemenea, în mod corect s-a apreciat, în acord cu Decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, că nu ne aflăm în prezența infracțiunii de proxenetism, prevăzută în art. 329 alin. (1) C. pen., obiectul juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și sancționarea asigurării ilicite a mijloacelor de existență.

În speță s-a dovedit că acțiunile săvârșite de inculpată, chiar dacă aceasta nu a obținut personal bani, au fost subsumate obținerii de către ceilalți inculpați de venituri ilicite din practicarea prostituției, prin vicierea consimțământului celor trei victime, induse în eroare asupra condițiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultățile materiale în care se aflau, de lipsa de informație și instrucție. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acțiune și voință prin reținerea pașaportului, fiind obligate la racolarea clienților după un anumit program, exercitându-se asupra lor amenințări și violențe. S-a probat, prin urmare, activitatea de constrângere desfășurată de inculpată asupra victimelor, astfel că, în mod corect s-a stabilit incidența art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen.

În ceea ce privește critica vizând greșita individualizare a pedepsei, în contextul concret al cauzei, având în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează persoana inculpatei, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. La stabilirea pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială pentru infracțiunea comisă, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.

Astfel, relevante sunt pe de-o parte împrejurările și modalitățile de comitere a faptelor, inculpata, pentru a le determina să practice prostituția, a exercitat constant amenințări și acte de violență asupra celor trei părți vătămate aflate într-o țară străină, fără să cunoască limba, fără acte de identitate și fără mijloace financiare, chiar fără hainele personale, gravitatea acuzațiilor și severitatea sancțiunilor prevăzute de legea specială, impactul puternic al acestui gen de infracțiuni care trebuie să primească o ripostă fermă și promptă din partea organelor judiciare, toate unite cu poziția procesuală adoptată de inculpată, respectiv negarea tuturor faptelor, justifică deplin pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond.

Toate aceste elemente demonstrează existența unui pericol social ridicat și o periculozitate sporită a inculpatei. Prin urmare, critica formulată de inculpată este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei pedepse mai mici în prezența stării de fapt reținute, argumentele invocate de aceasta, privind vechimea faptelor, abandonarea activității infracționale prin căsătoria încheiată cu un cetățean spaniol și celelalte aspecte de natură familială fiind contrabalansate de toate celelalte împrejurări reținute. Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge apelul declarat de către inculpata I.E.M. împotriva Sentinței penale nr. 382 din data de 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, ca nefondat.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 21 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata I.E.M. împotriva Sentinței penale nr. 382 din data de 9 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova. A obligat apelanta la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata I.E.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 18, 17 și 17 2 C. proc. pen. Recurenta-inculpată a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

În acest sens a arătat că, deși inculpata a solicitat în apel schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Pe de altă parte, a fost invocată eroarea gravă de fapt, întrucât există o discordanță evidentă între situația de fapt reținută și conținutul real al probelor. În acest sens a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că fapta inculpatei din anul 2004 constă în obligarea părților vătămate să practice prostituția prin folosirea de amenințări și exercitarea de violență asupra acestora.

Imaginea este prezentată de instanța de fond ca și cum obligarea la practicarea prostituției ar fi avut loc pe stradă, fiind necesară supravegherea părților vătămate de către inculpată. A menționat că în realitate este vorba despre două cluburi în care părțile vătămate erau dame de companie care urmăreau determinarea clienților barului să consume diverse băuturi, ele având un coeficient din consumația fiecărui client în parte. A mai arătat că se realizează o discordanță evidentă între conținutul real al probelor și situația de fapt reținută de instanță atunci când dintr-un conflict cantonat între două fete pentru un client se reține că este un conflict de supraveghere.

Recurenta-inculpată a susținut că instanța de apel a reținut activitatea infracțională în sarcina inculpatei și a admis că aceasta era independentă atât față de grupul organizat, chiar și financiar, astfel că nu avea niciun fel de motiv să lucreze pentru acel grup, iar conflictele cu celelalte fete sunt conflicte între femei care practică prostituția pentru atragerea clienților. Pentru acest motiv de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Totodată, recurenta-inculpată I.E.M.

a mai susținut că prin hotărârea pronunțată instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, arătând că a fost încălcat principiul nemijlocirii, potrivit căruia instanța trebuia să perceapă direct mijloacele de probă ce se administrează în cauză, raportat la încălcarea principiului contradictorialității și principiului egalității armelor. A mai susținut că cele două hotărâri de condamnare nu sunt întemeiate pe administrarea tuturor probelor admise de către instanța de fond. În acest sens, a arătat că deși s-a dispus audierea tuturor martorilor și părților vătămate care au dat declarații în timpul urmăririi penale, ulterior, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., aceasta a renunțat la audierea martorilor O.D.I., P.C.

și M.E.C., constatând imposibilitatea de audiere a acestora, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 327 alin. (5) C. proc. pen. Pentru acest motiv de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, în vederea audierii martorelor menționate. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că inculpata a fost trimisă în judecată în anul 2004 și condamnată în anul 2012, a abandonat imediat presupusa activitate infracțională, s-a căsătorit în Spania, are un copil, iar în prezent lucrează într-o fabrică de confecții. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și prezentate pe larg mai sus, cât și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte are în vedere pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că recursul declarat de inculpata I.E.M.

se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a) Cu referire la primul motiv de critică, prin care se pretinde trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, întrucât, deși inculpata a solicitat în apel schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia. Aceasta deoarece prin decizia recurată instanța de apel a motivat corespunzător soluția de respingere a cererii iterate de inculpata I.E.M.

prin motivele scrise de apel prin care aceasta a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și reținerea numai a săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sau schimbarea încadrării în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen. Astfel, în mod judicios instanța de apel a statuat împrejurarea că în cauză s-a dovedit că inculpata-recurentă I.E.M.

nu a cunoscut întreg grupul organizat de ceilalți inculpați, că nu a aderat și nu și-a desfășurat activitatea într-un mod coordonat și ierarhizat, având în vedere probele administrate, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorelor audiate care au declarat că aceasta păstra o independență, atât în privința activității desfășurate, cât și una financiară, față de ceilalți inculpați, și astfel nu i s-a putut reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Totodată, în mod corect instanțele de fond și de prim control judiciar au stabilit că fapta inculpatei-recurente indicate care, în cursul anului 2004, împreună cu inculpații I.G.S. și H.G., cu care nu a acționat în mod asociat, le-a obligat să practice prostituția pe părțile vătămate C.M.M., N.V., C.M., prin folosirea de amenințări și prin exercitarea de violențe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001