ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2531/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea în parte a Deciziei nr. 80/25.03.2015 emise de pârâtă prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației fiscale și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. x/22.12.2014 și a Deciziei de impunere nr. x/22.12.2014.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Suceava, prin sentința nr. 242 din 16 decembrie 2015, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivul de casare în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 214 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, raportate la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n și ale art. 28 din Legea nr. 554/2004. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacare și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările intimatei-pârâte intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil și în recurs, excepția lipsei capacității procesuale de folosință, Înalta Curte reține că este întemeiată. Capacitatea civilă a persoanei juridice cuprinde capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. Capacitatea de folosință a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală și abstractă de a avea toate acele drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice. Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții. Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/2990 privind Registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Comercianții, înainte de începerea comerțului, precum și alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activității acestora, au obligația să ceară înmatricularea în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau, după caz, a activității respective, să ceară înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. (2) În înțelesul prezentei legi, comercianții sunt persoanele fizice și asociațiile familiale care efectuează în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial și organizațiile cooperatiste. (2 1 ) Potrivit prezentei legi, prin înregistrare se înțelege atât înmatricularea comerciantului și înscrierea de mențiuni, precum și alte operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului." Art. 5 din aceeași lege dispune că: "(1) Înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel." De asemenea, potrivit art. 205 alin. (1)-(3) Data dobândirii capacității de folosință din C. civ., republicat: "(1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor. (2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege. (3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil." Conform art. 244 - Modurile de încetare, "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege." De asemenea, potrivit art. 251 - Data încetării personalității juridice "(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise. (2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege." În temeiul dispozițiilor legale menționate, se reține că o societate comercială ia naștere în momentul înmatriculării în registrul comerțului, în cazul încetării activității fiind radiată de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, ceea ce înseamnă încetarea în fapt a existenței agentului economic respectiv. În cauză, se constată, din actele depuse la dosar de către lichidatorul judiciar al recurentei-reclamante, că, potrivit sentinței civile nr. 154 din 20 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Suceava, secția civilă a dispus închiderea procedurii de insolvență declanșată împotriva S.C. A. S.R.L. și radierea societății din Registrul Comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, sentința fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 4071 din 3 mai 2015. Totodată, potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, radierea societății recurente a avut loc la data de 5 martie 2015. În speță, S.C. A. S.R.L. a fost scoasă din evidențe, iar recursul a fost formulat înaintea operației de radiere, capacitatea sa procesuală fiind pierdută pe parcursul litigiului. Astfel, societatea recurentă a pierdut capacitatea de drept administrativ pentru a sta în judecată. Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă persoanelor juridice dreptul de a sta în proces și, prin urmare, capacitate juridică, în sensul civil al noțiunii. În concluzie, fiind radiată din Registrul Comerțului, se constată că societatea recurentă și-a încetat existența din punct de vedere juridic, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept administrativ-fiscal. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.