ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 septembrie 2014, reclamantul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Unitatea de Management a Proiectului (M.M.F.P.S.P.V.-U.M.P.), în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat:

- Anularea încheierii nr. 106/13.08.2014 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul II, prin care s-a pronunțat asupra contestației nr. 103704/22.07.2014, formulată de reclamant împotriva punctelor II lit. B.4. și II lit. C.3. din Decizia nr. 11 din data de 20.06.2014, emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul II - Direcția 2;

- Anularea punctul II lit. B.4. din dispozitivul deciziei atacate, precum și a tuturor constatărilor care au stat la baza dispunerii măsurilor de la acest punct;

- Anularea punctul II lit. C.3. din dispozitivul deciziei atacate, precum și a tuturor constatărilor care au stat la baza dispunerii măsurilor de la acest punct;

- Suspendarea executării măsurilor dispuse prin punctul II lit. B.4. și a punctului II lit. C.3. din dispozitivul Deciziei atacate, până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 661 din 10 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Uniunea de Management a Proiectului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii sale de chemare în judecată.

În susținerea recursului se arată că instanța de fond a reținut în mod nelegal că valoarea noului contract, la momentul negocierii, a fost stabilită prin ajustarea prețurilor din contractul anterior și că nu s-a ținut cont de recomandarea B.I.R.D. referitoare la menținerea prețurilor unitare față de contractul anterior.

Recurentul-reclamant consideră că procedura de selecție din sursă unică a respectat prevederile legale cuprinse în art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și condițiile prevăzute în Ghidul B.I.R.D., contrar celor susținute de instanța de fond.

A menționat recurentul-pârât că valoarea contractului de consultanță nr. x/2010 nu a fost determinată prin indexarea prețurilor unitare din cadrul contractului anterior, nefiind aplicabile prevederile art. 4.7 din Ghidul B.I.R.D. privind ajustarea prețurilor, ci a fost stabilită independent, atribuirea noului contract realizându-se printr-o procedură distinctă, urmare unei negocieri distincte, ce a avut la bază propunerea financiară avansată de consultant, în valoare de 1.800.698 Euro fără TVA.

A arătat recurentul că, formulând această propunere financiară, consultantul a adus la cunoștința autorității contractante că nu este de acord cu menținerea ratelor din anul 2006, iar motivațiile și propunerile sale au fost transmise către B.I.R.D., solicitându-se, în cuprinsul lor, să fie agreată metoda de formare a prețului pornind de la ratele din contractul anterior, dar acceptând indexarea acestora cu indicele prețurilor de consum din România, întrucât marea majoritate a resurselor umane implicate în contract erau din teritoriul național.

În lipsa unor comentarii ale Băncii, comisia a încheiat minuta negocierilor prin care se stabilea, pe baza ratelor indexate și a volumelor de muncă, o valoare a contractului de 1.460.000 Euro fără TVA, cu 340.698 Euro mai mică decât propunerea financiară avansată de consultant.

A redat recurentul-reclamant, în calea de atac declarată, argumentele comisiei de soluționare a contestațiilor în sensul majorării prețurilor față de contractul anterior, arătând că nu este de acord cu aceste constatări, întrucât prețurile unitare din contractul anterior nu erau aplicabile în contractul de consultanță nr. x/2010, ele fiind doar un reper pentru estimarea valorii de piață a acestui tip de servicii la nivelul anului 2010.

Conform precizărilor recurentului-reclamant, recomandarea inițială a B.I.R.D. privind menținerea prețurilor din contractul anterior a fost implicit retrasă și înlocuită prin emiterea acordului "no objection" (fără obiecții) cu privire la noul contract, fiind rezumat și în calea recursului istoricul corespondenței purtate de minister cu B.I.R.D., în ceea ce privește încheierea contractului de consultanță nr. x/2010.

S-a mai arătat de către recurentul M.M.J.S. că, în lipsa acordului B.I.R.D., nu ar fi avut dreptul legal de a finaliza procedura de achiziție și/sau de a semna contractul.

Cât privește procedura aleasă, a susținut recurentul-reclamant că auditorii Curții de Conturi a României nu au contestat temeinicia alegerii procedurii de achiziție, limitându-se doar la a arăta că, dacă s-ar fi ales o procedură competitivă, nu s-ar fi impus majorarea prețurilor față de contractul anterior. De altfel, în opinia recurentului-reclamant, singura în măsură să decidă asupra legalității procedurii de atribuire este B.I.R.D., care și-a dat acceptul pentru această procedură

Prin recurs este criticată și constatarea instanței de judecată potrivit căreia, măsura dispusă prin punctul II.C.3. din Decizia nr. 11/2014, vizând majorarea nejustificată a valorii Contractului de consultanță nr. x/2013, cu suma de 219.603 dolari, este o consecință a modului defectuos de negociere, atribuire și încheiere a contractului anterior nr. x/2010, recurentul-reclamant reluând argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

A subliniat recurentul-reclamant, în cadrul acestor critici, că au fost respectate recomandările primite din partea B.I.R.D., de păstrare a tarifelor similare cu cele din contractul nr. x/2010, iar pentru fiecare etapă de derulare a negocierii, în vederea încheierii contractului de consultanță nr. x/2013, a fost obținut acordul B.I.R.D., fiind, astfel, îndeplinită obligația care îi revenea ministerului, de respectare a prevederilor decurgând din Legea nr. 40/2 martie 2007.

O altă critică adusă hotărârii de fond se referă la competența Curții de Conturi de verificare a legalității și temeiniciei deciziilor luate în cadrul unei proceduri de achiziție derulate sub regulile B.I.R.D., în situația în care aceste decizii au fost aprobate de B.I.R.D., dovedind, astfel, inexistența prejudiciului. Recurentul-reclamant consideră incidente dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, coroborat cu prevederile Legii nr. 40/2007, care stabilesc inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006 atunci când contractul de achiziție publică este atribuit ca urmare a aplicării unei proceduri specifice unor organisme și instituții internaționale, solicitând a se avea în vedere și faptul că B.I.R.D. a confirmat lipsa oricărei obiecții în legătură cu procedura de achiziție.

Legal citată, intimata-pârâtă Curtea de Conturi nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin aceeași încheiere, instanța a luat act de transmiterea calității procesuale active care a operat în cauză în raport de dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 1/2017, potrivit căruia a fost înființat Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin reorganizarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Pe cale de consecință, s-a dispus modificarea citativului cauzei, în sensul conceptării în cauză în calitate de recurent-reclamant, a Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în locul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Raportul de control al Curții de Conturi a României, încheiat sub nr. x/2014, în urma acțiunii privind "Controlul legalității utilizării și rambursării sumelor contractate direct, subîmprumutate sau ale creditelor garantate de stat la entitățile beneficiare", a stat la baza emiterii Deciziei nr. 11/20.06.2014, în cadrul căreia s-au decis, în sarcina instituției publice auditate, următoarele măsuri:

"B.4 - Stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a majorării nejustificate a valorii Contractului de consultanță nr. x/2010 cu suma de 470.359 dolari SUA și dispunerea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia;

C.3 - Stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a majorării nejustificate a valorii Contractului de consultanță nr. x/2013 cu suma de 219.603 dolari SUA, consecință a modului defectuos de negociere, atribuire și încheiere a contractului anterior nr. x/2010 și dispunerea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia."

Menținerea, de către prima instanță, a constatărilor și măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi a României a determinat exercitarea recursului împotriva soluției pronunțate de către judecătorul fondului, fiind reluate, în calea de atac, motivele de fapt și de drept care au fost arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, criticile fiind încadrate în temeiul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În referire la legalitatea măsurii dispuse la punctul II, lit. B.4 din dispozitivul Deciziei nr. 11/20.06.2014, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reține că se impune menținerea actelor administrative contestate, pentru următoarele considerente:

Demarând procedura de achiziție a serviciilor de consultanță pentru consolidarea și dezvoltarea sistemului informatic integrat SAFIR, autoritatea contractantă a ales metoda de achiziție "Selecția din sursă unică", răspunsul B.I.R.D. la această opțiune fiind acela de manifestare a acordului cu privire la procedura aleasă, cu precizarea ca, în noul contract, "să se includă o confirmare a faptului că prețurile oferite de consultant sunt rezonabile și că prețurile unitare rămân la același nivel (sau mai mici) în comparație cu prețurile din contractul anterior".

Pornind de la aspectele reținute în raportul Curții de Conturi a României cu privire la alegerea procedurii de atribuire a contractului de consultanță, se remarcă faptul că auditorii instituției intimate au consemnat că nu au fost respectate condițiile prevăzute de Ghidul B.I.R.D. pentru opțiunea manifestată de recurentul M.M.J.S., aceea de selecție din sursă unică a furnizorului de servicii căruia i-a fost atribuit contractul nr. x/2010.

Conform punctului 3.10 din Ghidul amintit anterior, justificarea alegerii procedurii de atribuire a unui contract prin "Selecția din sursă unică" este determinată de împrejurarea că "serviciile solicitate reprezintă o continuare directă a consultantului anterior desemnat câștigător prin metodă de achiziție competitivă", această opțiune fiind potrivită doar în situația în care ar prezenta un avantaj clar asupra concurenței.

Recurentul-reclamant a susținut că alegerea acestei proceduri a fost justificată de urgența implementării unor modificări ale cadrului legislativ privind prestațiile sociale ale căror termene de punere în aplicare nu ofereau timpul necesar pentru derularea unei proceduri competitive, însă a înțeles să încheie un contract distinct, nu o continuare a contractului anterior, cel din anul 2006.

O astfel de justificare, însă, nu este suficientă pentru a se considera că opțiunea manifestată de recurentul-reclamant pentru atribuirea contractului de consultanță către echipa inițială este una care respectă regulile cuprinse în Ghidul B.I.R.D., întrucât noul contract nu reprezenta o continuare firească a activității anterioare, putând fi adăugate noile prestații în programul informatic și de către alți potențiali ofertanți.

Argumentul principal pe care își fundamentează recurentul-reclamant legalitatea achiziției derulate pentru încheierea contractului de servicii de consultanță nr. x/2010 este acela al obținerii acordului din partea B.I.R.D., pentru semnarea contractului între M.M.F.P.S. și consorțiul format din A., B. S.A. și C. S.R.L., pentru prețul total de 1.460.000 Euro, fără TVA.

În referire la modalitatea de formare a prețului pentru acest nou contract, încheiat în anul 2010, recurentul-reclamant a susținut, atât în cererea sa de chemare în judecată, cât și în recurs, că "valoarea contractului de consultanță nr. x/2010 nu a fost determinată prin indexarea prețurilor unitare din cadrul contractului anterior, nefiind aplicabile, în speță, prevederile punctului 4.7 din Ghidul B.I.R.D. privind ajustarea prețurilor".

Alegațiile M.M.J.S. au un caracter nefondat, cât timp în minuta negocierii contractului din data de 17.12.2010, după obținerea acordului de încheiere a respectivului contract cu același consorțiu care a fost declarat câștigător pentru achiziția publică din 2006, acord exprimat de reprezentantul Băncii Mondiale prin e-mailul din data de 14.12.2010, s-a menționat că, în negocierea propunerii financiare inițiale, "a fost agreat ca valorile să nu depășească ratele din contractul precedent pentru dezvoltarea sistemului, corectate cu evoluția indicelui de consum în România în perioada 2005-2010."

Or, alegând să deruleze o procedură de achiziție independentă față de prima, cea din 2006, recurentul-reclamant a acceptat propunerea financiară constituită prin luarea în considerare a prețului din contractul încheiat în 2006, convertit din moneda inițială (dolar SUA) în moneda locală (leu românesc), indexat cu indicele prețurilor de consum din România în perioada 2005-2010, și apoi reconvertit în euro. Se remarcă, astfel, că propunerea financiară pentru oferta depusă în cadrul procedurii de achiziție din sursă unică de selecție din anul 2010 nu a fost una autonomă, independentă în raport de contractul derulat anterior între aceleași părți, care să aibă ca mod de constituire a prețului doar datele și elementele necesare muncii prestate de consultanți în vederea consolidării și dezvoltării sistemului informatic integrat pentru administrarea prestațiilor sociale SAFIR.

Raportarea ofertei financiare pentru un contract distinct la prețul contractului de consultanță din anul 2006 reprezintă o practică incorectă a autorității contractante care a înțeles să agreeze o astfel de metodă de stabilire a componentei financiare a noului contract, întrucât, pe de o parte, susținând că achiziția din 2010 era autonomă față de cea din 2006, oferta de preț trebuia să reflecte formarea sa fără nicio referire la contractul anterior, iar dacă era un contract subsecvent, încheiat în continuarea activității de consultanță începute în anul 2006, atunci limitările de preț urmau să respecte recomandările băncii împrumutătoare, iar prevederile pct. 4.7 din Ghidul pentru selecția și angajarea consultanților, elaborat de Banca Mondială, versiunea din anul 2004, privind politica de ajustare a prețurilor își puteau găsi aplicabilitatea doar în situația în care exista clauză contractuală în acest sens, o astfel de prevedere lipsind atât din cuprinsul contractului nr. x/2006, cât și din cel încheiat în anul 2010.

În nota de relații dată de numitul D., în calitate de șef serviciu U.M.P. din cadrul M.M.J.S., cel care a negociat termenii contractului de consultanță ce urma a se încheia în anul 2010 cu reprezentatul Băncii Mondiale în România, se precizează că ". toți factorii implicați au fost de acord că modificările sistemului informatic nu puteau fi asigurate decât prin continuarea colaborării cu consorțiul care a dezvoltat sistemul, acesta având cunoașterea sistemului", iar la pct. 11 arată următoarele:

"Comisia de negociere a ținut cont de recomandarea Băncii de a avea ca referință pentru contractul încheiat în 2010 ratele utilizate în contractul semnat în 2006, recomandare care nu făcea precizări cu privire la indexare, și a fost de acord, ca practică comercială, cu indexarea valorilor din 2006 cu indicele prețurilor de consum, soluție care a fost aprobată de Bancă prin acordul asupra minutei de negociere și contractului."

Se reține, așadar, că, procedând astfel, recurentul-reclamant a renunțat la demararea unei proceduri competitive, iar atribuirea contractului de servicii de consultanță nr. x/2010 către consorțiul desemnat câștigător pentru primul contract, cel din anul 2006, s-a realizat pentru un preț ce a fost stabilit prin raportare la prețul contractului anterior, preț indexat cu indicele prețurilor de consum chiar în absența oricărei stipulații contractuale privind posibilitatea ajustării prețurilor în acest mod, contrar recomandărilor cuprinse la punctul 4.7 din Ghidul B.I.R.D. În consecință, prețul pentru serviciile atribuite în anul 2010 a fost lipsit de criterii distincte, specifice noii achiziții, care să reflecte autonomia acestui contract.

Prin această modalitate de organizare și desfășurare a procedurii de atribuire, recurentul-reclamant a îngrădit libera concurență, avantajul alegerii procedurii de selecție din sursă unică nefiind justificat, cât timp contractul nou atribuit (nr. x/2010) nu era din categoria celor care puteau fi aduse la îndeplinire doar de consorțiul inițial care a realizat sistemul informatic integrat SAFIR, iar prețul ofertat a fost raportat la un contract anterior, fără a exista premise legale sau convenționale care să trimită la prețul inițial din contractul încheiat în anul 2006 și în pofida faptului că s-a susținut constant de către autoritatea contractantă că procedura de atribuire finalizată prin încheierea contractului nr. x/2010 este una de sine stătătoare, distinctă de primul contract încheiat cu aceeași echipă de consultanți.

Aparența de legalitate pe care o acreditează recurentul-reclamant, conferită, în opinia sa, prin exprimarea acordului B.I.R.D. la stabilirea prețului pentru noul contract, a fost corect înlăturată prin actele de control întocmite de intimata-pârâtă, menținute în primă instanță, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Potrivit prevederilor pct. 1.17 din Ghidul de selecție și angajare a consultanților de către împrumutații Băncii Mondiale, versiunea 2004, lipsa acordului Băncii la încheierea contractului are drept consecință declararea achiziției ca eșuată, consecința fiind cea de anulare a părții din împrumutul acordat, corespunzătoare selecției ce nu a fost aprobată.

În cauză, însă, a fost obținut acordul Băncii Mondiale pentru încheierea contractului de consultanță nr. x/2010, acest acord fiind considerat de recurentul-reclamant suficient și necesar pentru justificarea derulării unei proceduri de achiziție legale și conforme recomandărilor din Ghidul B.I.R.D., de natură a exclude orice altă verificare ulterioară a modului în care s-a ajuns la încheierea respectivului contract.

Contrar acestei opinii, reține Înalta Curte că acordul manifestat de banca împrumutătoare pentru prețul ofertat de consorțiul furnizor de servicii din primul contract nu reprezenta singura cerință căreia trebuia să i se conformeze autoritatea contractantă, pentru derularea unei proceduri de achiziție legale, fiind necesar a fi respectate, de către autoritatea contractantă, atât recomandările din Ghidul B.I.R.D. (cuprinse în considerațiile generale - punctul 1.4, precum și în cele specifice procedurii de achiziție prin selecția din sursă unică), cât și normele legale naționale privind eficientizarea fondurilor publice și buna administrarea a acestora.

Faptul că, în pofida recomandărilor inițiale, referitoare la menținerea prețurilor la nivelul contractului inițial, organismul financiar internațional a emis totuși acordul său de acceptare a ofertei propuse de singurul ofertant implicat în procedura de achiziție, nu exonerează autoritatea contractantă de răspundere, în ceea ce privește modalitatea de angajare și utilizare a fondurilor publice alocate bugetului de venituri și cheltuieli al acestei instituții publice.

Potrivit punctului 1.4 din Ghidul B.I.R.D., "împrumutatul este responsabil pentru pregătirea și implementarea proiectului și, în consecință, pentru selectarea, atribuirea și, ulterior, administrarea contractului de consultanță", iar prin acordul de împrumut ratificat prin Legea nr. 40/2007 recurentul-reclamant a devenit responsabil cu realizarea părții a III-a a proiectului. Fondurile provenite din împrumuturile externe, devenite fonduri publice ale bugetului de stat, au fost alocate bugetului de venituri și cheltuieli al fiecărui ordonator de credite implicat în realizarea proiectului, astfel încât M.M.J.S. a devenit responsabil de buna gestionare a respectivelor fonduri, în raport prevederile înscrise în Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.

În atare condiții, s-a invocat, de către recurentul-reclamant, chestiunea lipsei de competență a Curții de Conturi a României în verificarea legalității sumelor derulate în cadrul acestui proiect de către ministerul ce a avut calitatea de autoritate contractantă pentru achizițiile de servicii necesare pentru programele de asistență socială, prevăzute în partea a III-a a proiectului pentru care a fost acordat împrumutul de către B.I.R.D.

Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, reține că, atât timp cât sumele trase din împrumutul acordat de Banca Mondială reprezintă fonduri publice supuse reglementărilor stabilite în plan național, o astfel de verificare intră în competența Curții de Conturi a României și poate conduce la luarea unor măsuri de recuperare a prejudiciilor constatate chiar și în ipoteza existenței acordului manifest al împrumutătorului extern, acord ce nu reprezintă o garanție infailibilă de cheltuire a sumelor împrumutate pe baza bunei gestiuni financiare, astfel cum se stabilește în sarcina ordonatorilor de credite, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Cât privește critica recurentului-reclamant referitoare la nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, în cuprinsul căreia s-a reținut, în opinia sa, eronat, că este competentă Curtea de Conturi a României să analizeze legalitatea unei achiziții derulate conform regulilor specifice unor organisme și instituții internaționale, fapt ce exclude aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte observă că raportul de control ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat (Decizia nr. 11/2014) nu a făcut trimitere la normele interne ce reglementează procedurile de achiziție publică, ci a cuprins recomandări în baza constatărilor reținute prin raportare la dispozițiile legale de angajare și cheltuire a fondurilor publice din bugetul de venituri și cheltuieli al instituției auditate, precum și la recomandările cuprinse în Ghidul privind selecția și angajarea consultanților de către împrumutații Băncii Mondiale, versiunea mai 2004.

În consecință, competența intimatei-pârâte în efectuarea controlului asupra instituției auditate este reglementată de art. 21-22 din Legea nr. 94/1992, verificarea legalității modului de utilizare a fondurilor publice fiind una dintre atribuțiile conferite de legiuitor Curții de Conturi a României, în cadrul acestei atribuții fiind cercetată inclusiv modalitatea de aplicare și respectare, de către entitățile beneficiare de fonduri publice provenite din credite externe acordate de IFI, a prevederilor ghidurilor de achiziții elaborate de băncile finanțatoare.

Așadar, și aceste critici ale recurentului-reclamant sunt nefondate, intimata-pârâtă acționând în cadrul legal ce-i reglementează competențele de control asupra modului de utilizare a fondurilor publice provenite din împrumuturi externe acordate de instituții financiare internaționale, între care se numără și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.).

În privința măsurii dispuse la pct. II C.3 din Decizia nr. 11/2014, vizând "majorarea nejustificată a valorii Contractului de consultanță nr. x/2013 cu suma de 219.603 dolari SUA, consecință a modului defectuos de negociere, atribuire și încheiere a contractului anterior nr. x/2010", a susținut recurentul-reclamant că este nelegală soluția primei instanțe, ce a confirmat respectiva măsură, cât timp s-a obținut și pentru acest contract acordul băncii împrumutătoare care, în acest caz, nu a mai formulat recomandări privind ratele ce urmau a fi negociate.

A considerat ministerul auditat că încheierea contractului de consultanță nr. x/2013 s-a realizat cu respectarea prevederilor legale și a recomandărilor din Ghidul B.I.R.D., astfel că în mod nelegal s-a reținut în sarcina sa crearea unui prejudiciu estimat la suma de 219.603 dolari SUA.

Se reține, însă, de către Înalta Curte, că analiza legalității etapelor care au dus la încheierea contractului de consultanță nr. x/2013 nu poate fi disociată de cea a condițiilor în care a fost atribuit contractul anterior, cu nr. x/2010, întrucât prețul obținut pentru ultimul contract a fost raportat la valoarea inserată în contractul din 2010, cel considerat încheiat cu nerespectarea recomandărilor din Ghidul B.I.R.D. și a normelor legale naționale privind buna gestiune financiară a fondurilor publice intrate în bugetul recurentului-reclamant pentru îndeplinirea proiectului prevăzut în partea a III-a a Acordului de împrumut ratificat prin Legea nr. 40/2007.

Prin urmare, menținerea prețurilor în contractul nr. x/2013 la nivelul celor agreate în contractul anterior, în condițiile în care s-a reținut nelegalitatea prețului din contractul precedent, încheiat sub nr. x, este, la rândul său, nelegală, fiind bazată pe încălcarea principiului bunei gestiuni financiare a fondurilor publice.

Sunt pe deplin aplicabile, și pentru contractul nr. x/2013, analizat în cauză, argumentele expuse anterior privind faptul că obținerea acordului "no objection" de către autoritatea contractantă din partea băncii finanțatoare nu este de natură a garanta legalitatea deplină a modului de atribuire a respectivului contract, fiind necesar a se face dovada, de către instituția publică implicată în utilizarea unor fonduri publice, a respectării principiilor referitoare la eficientizarea acestor fonduri și cheltuirea lor potrivit unei bune gestiuni financiare. Or, în privința celui de-al doilea contract, încălcarea acestor principii s-a produs prin faptul că au fost menținute prețurile agreate prin contractul nr. x/2010, cel care a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale privind finanțele publice și a recomandărilor din Ghidul de selecție și angajare a consultanților de către împrumutații Băncii Mondiale, versiunea 2004.

Pentru toate aceste considerente, se reține caracterul nefondat al criticilor formulate în calea de atac de către recurentul-reclamant, fapt ce determină menținerea sentinței atacate astfel cum a fost pronunțată, fiind legală.

În baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și raportat la temeiul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Muncii și Justiției Sociale împotriva sentinței civile nr. 661 din 10 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentință ce va menținută ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Muncii și Justiției Sociale împotriva sentinței civile nr. 661 din 10 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2018.