ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra
recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5834/PI/9 decembrie
2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 29510/325/2010 au fost
respinse excepțiile lipsei calității procesual pasive, a inadmisibilității
cererii și, respectiv, a prescripției invocate de pârât; a fost respinsă
cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de
reclamantul G.B.C. împotriva pârâtului Ministerul Sănătății.
Împotriva sentinței a
declarat apel reclamantul.
Prin Decizia civilă
nr. 121/A din 13 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I
civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul reclamantului.
La termenul din
ședința publică din 13 iunie 2012, din oficiu, în baza art. 137 alin. (1) C.
proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din
O.G. nr. 32/1995, instanța a invocat excepția netimbrării apelului, pentru
următoarele considerente:
Pentru primul termen
de judecată, reclamantul a fost citat cu mențiunea timbrării apelului declarat
cu suma de 14.111 RON - taxă judiciară de timbru și 5 RON - timbru judiciar sub
sancțiunea anulării în caz de netimbrare.
La termenul de
judecată din 9 mai 2012, constatând că, față de dispozițiile art. 2 alin. (1),
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru datorată
este în cuantum de 7.055 RON, instanța a pus în vedere reclamantului să o
achite.
Cererea de ajutor
public judiciar formulată de reclamant a fost respinsă, la fel și cererea de
reexaminare formulată;în baza art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008, iar în ședința
publică din 13 iunie 2006, apelantul a învederat că nu înțelege să achite
taxele de timbru datorate, situație în care a aplicat sancțiunea prevăzută de
dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei
pronunțată în apel, reclamantul a declarat recurs prin care singura susținere
se referă la faptul că i-a fost refuzat dreptul la ajutor social, fiind o
persoană cu handicap.
Înalta Curte, din
oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de
dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în
pronunțare pe această excepție.
Înalta Curte
examinând cererea de recurs constată recurentul nu a motivat în fapt și în
drept cererea de recurs și nici nu a depus un memoriu în termenul procedural
prevăzut expres de art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prin
care să critice decizia recurată, să formuleze motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc .civ.
Prin urmare, așa cum
se poate observa, cererea de recurs nu este motivată, singura susținere a recurentului
este că nu i-a fost acordat ajutorul social, fiind o persoană cu handicap, în
atare condiții, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității cererii de
recurs, conform art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
cererii de recurs declarată de reclamantul G.B.C. împotriva Deciziei civile nr.
121/A din 13 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 mai 2013.
Procesat de GGC - AS