ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5834/PI/9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 29510/325/2010 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual pasive, a inadmisibilității cererii și, respectiv, a prescripției invocate de pârât; a fost respinsă cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamantul G.B.C. împotriva pârâtului Ministerul Sănătății. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul. Prin Decizia civilă nr. 121/A din 13 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul reclamantului. La termenul din ședința publică din 13 iunie 2012, din oficiu, în baza art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, instanța a invocat excepția netimbrării apelului, pentru următoarele considerente: Pentru primul termen de judecată, reclamantul a fost citat cu mențiunea timbrării apelului declarat cu suma de 14.111 RON - taxă judiciară de timbru și 5 RON - timbru judiciar sub sancțiunea anulării în caz de netimbrare. La termenul de judecată din 9 mai 2012, constatând că, față de dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru datorată este în cuantum de 7.055 RON, instanța a pus în vedere reclamantului să o achite. Cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost respinsă, la fel și cererea de reexaminare formulată;în baza art. 15 din O.U.G.

nr. 51/2008, iar în ședința publică din 13 iunie 2006, apelantul a învederat că nu înțelege să achite taxele de timbru datorate, situație în care a aplicat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamantul a declarat recurs prin care singura susținere se referă la faptul că i-a fost refuzat dreptul la ajutor social, fiind o persoană cu handicap. Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Înalta Curte examinând cererea de recurs constată recurentul nu a motivat în fapt și în drept cererea de recurs și nici nu a depus un memoriu în termenul procedural prevăzut expres de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. prin care să critice decizia recurată, să formuleze motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc .civ. Prin urmare, așa cum se poate observa, cererea de recurs nu este motivată, singura susținere a recurentului este că nu i-a fost acordat ajutorul social, fiind o persoană cu handicap, în atare condiții, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamantul G.B.C. împotriva Deciziei civile nr. 121/A din 13 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - AS