ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2257/2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Roman a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru Energie și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice (AM POS CCE) București, obligarea acestora la plata sumei de 1087023,59 RON reprezentând corecții/reducere financiară de 5% din cererile de rambursare nr. 1-6 din contractul de finanțare nr. x/14.12.2011.

La data de 20.08.2015, reclamantul Municipiul Roman a invocat excepția de nelegalitate a celor 6 notificări prin care s-au respins cererile de rambursare nr. 1-6.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 145 din 23 octombrie 2015, a respins ca nefondate excepțiile privind netimbrarea acțiunii, necompetența teritorială a instanței, inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene și inadmisibilitatea excepției de nelegalitate; a admis excepția de nelegalitate și, în consecință, a constatat nelegalitatea notificărilor privind cererile rambursare 1-6, a admis acțiunea reclamantului Municipiul Roman, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AMPOS CCE), și a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.087.023,59 RON reprezentând reducere financiară.

Împotriva sentinței nr. 145 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recursuri pârâții Ministerul Energiei (înființat prin O.U.G. nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative) și Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Fondurilor Europene.

Prin recursul formulat, recurentul pârât Ministerul Energiei critică sentința atacată, în principal, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., republicat, iar, în subsidiar, invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 și 8 din același cod.

În susținerea motivului principal de recurs, recurentul-pârât susține că prezenta cauză este în competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu cele ale art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod.

De asemenea, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv cu vicierea procedurii de citare a ministerului și a celei de comunicare a hotărârii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), deși în întâmpinările depuse la dosar, s-a specificat sediul instituției ca fiind în București, Splaiul Independenței nr. 202E, în dispozitivul hotărârii apare sediu ca fiind în Calea x, nr. 152, sector 6 București, iar comunicarea hotărârii s-a făcut la adresa din București, str. x, nr. 3-7.

Totodată, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, respectiv a art. 21 alin. (19), art. 27 alin. (1) și art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În cererea sa de recurs, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice (pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Fondurilor Europene), critică sentința atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, susținând că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit normele de drept material incidente, respectiv:

- art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale;

- art. 18 alin. (3) și art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- art. 6 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011, pct. 2.3. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011;

- art. 71, art. 72, art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (3) lit. b) și c) din O.U.G. nr. 34/2006.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din 19 aprilie 2018, pronunțată de Completul de filtru conform dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., recursurile au fost admise în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunțare implică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

În speță, judecătorul fondului pe de o parte a reținut natura de acte administrative a notificărilor privind aplicarea reducerii financiare procentuale, acte emise în temeiul art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 și în considerarea art. 8 alin. (18) din Contractul de finanțare și, în mod evident, unicele producătoare de efecte juridice, în lipsa exhibării altor decizii în acest sens și în condițiile în care legiuitorul a prevăzut expres faptul că în situația reducerilor financiare nu se aplică procedura de constatare a neregulilor reglementată de art. 21.

În consecință, a considerat că acestea sunt acte administrative, reținând că pot face obiectul excepției de nelegalitate invocate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și pe care instanța a și soluționat-o.

Pe de altă parte, însă, și-a contrazis propria argumentare, arătând că în cauză nu a fost emis vreun act administrativ care să poată fi contestat.

În același context, este de observat faptul că instanța de fond nu a stabilit corespunzător obiectul acțiunii, reținând că s-a solicitat doar plata sumelor nerambursate, nu și anularea vreunui act administrativ.

Nu s-au cerut lămuriri reclamantului, dacă a înțeles să solicite anularea notificărilor, având în vedere că din cuprinsul cererii de chemare în judecată reieșea că acesta a înțeles, totuși, să conteste pe calea acțiunii în contencios administrativ măsura reducerii financiare pe care a considerat-o cuprinsă în notificările menționate expres și, tocmai ca o consecință a anulării acestei măsuri, să solicite obligarea pârâților la plata sumelor nerambursate.

În aceste condiții, instanța de fond în mod nelegal a apreciat admisibilă excepția de nelegalitate formulată cu privire la aceleași acte administrative care făceau și obiectul acțiunii în anulare, pronunțându-se pe calea acestei excepții, în locul acțiunii în anularea notificărilor/măsurii de aplicare a reducerii financiare procentuale.

Procedând astfel, judecătorul fondului în mod greșit nu a făcut verificările necesare din perspectiva dispozițiilor legale care instituie condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, referitoare la formularea plângerii prealabile și la termenul de introducere a acțiunii în raport cu fiecare act administrativ în parte.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, se va pune în discuție și se va stabili obiectul cererii de chemare în judecată, ținând seama de voința reclamantului, în considerarea principiului disponibilității, instanța verificându-și apoi competența prin raportare la obiectul astfel stabilit, ținând seama, după caz, și de incidența clauzelor contractuale asumate de părți sub acest aspect.

Se va verifica, totodată, cadrul procesual pasiv, sub aspectul atributelor de identificare a pârâților, asigurându-se legala citare a acestora.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Fondurilor Europene, împotriva sentinței nr. 145 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2018.