ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2189/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014 din 15.12.2014, reclamanta Întreprinderea Individuală A., prin reprezentant legal A., a formulat contestație împotriva Deciziei înregistrate la Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. x/2014, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31.10.2013 și înregistrat la A.P.D.R.P sub nr. x/2013, privind proiectul x "Creșterea și diversificarea producției de plante ornamentale și flori de câmp, destinată comercializării, în exploatația A. din orașul Tismana nr. 582, jud. Gorj", și a titlului executoriu înregistrat sub nr. x, pentru suma de 105 906.99 RON, compusă din: aferent bugetului Uniunii Europene (80%) - 84.725,59 RON; aferent bugetului de stat (20%) - 21.181,40 RON; aferent TVA recuperată de la bugetul de stat, după caz - 0 RON.

Prin sentința nr. 490/2015 din 08 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actual Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și a anulat Decizia nr. 18949/06.06.2014 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare x/04.11.2013.

Împotriva sentinței nr. 490/2015 din 08.12.2015 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, arată că sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1 din Contractul de finanțare, art. 1 din Anexa I la contractul de finanțare, precum și a disp. art. 2 lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

În fapt, arată că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, și A. Întreprindere Individuală, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul cadru nr. x/07.06.2010 având ca obiectiv "Creșterea și diversificarea producției de plante ornamentale și flori în câmp, destinată comercializării, în exploatația A. din oraș Tismana, județul Gorj". Bugetul total a fost în sumă de 107.057,00 RON, din care maxim 107.057,00 RON finanțare nerambursabilă, reprezentând 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului, la care se adaugă cheltuielile neeligibile suportate de beneficiar, fiind decontată beneficiarei o creanță în cuantum de 105.906,99 RON.

A.P.D.R.P. a fost informată de existența anumitor nereguli în derularea acestui proiect, prin sesizarea nr. x/04.07.2013, formulată de B., iar echipa de control a procedat la verificarea documentară și în teren a aspectelor sesizate.

Conform datelor înscrise în Cererea de finanțare depusă de A. Întreprindere Individuala în anul 2009, prin proiect s-a propus justificarea sprijinului financiar pentru instalarea tinerei A. ca fermier în oraș Tismana, jud. Gorj, având nr. de identificare x, pentru cultivarea și valorificarea plantelor ornamentale și a florilor în câmp, producerea și comercializarea lor ca plante ornamentale și flori de câmp, pe o suprafață de 0,22 ha arabil, plantată cu puieți de brad ornamentali (0,07 ha) și ienupăr (0,15 ha). Exploatația agricolă are o dimensiune de 14,154 UDE. Conform Planului de afaceri, în anul 2 suprafața arendată se va mări cu 0,08 ha, pe care se vor cultiva trandafiri, realizându-se o exploatație agricolă de 0,30 ha cultivate cu plante ornamentale și flori în câmp.

La vizita pe teren s-a constatat că: suprafața de 0,07 ha era cultivată cu brad, iar pentru puieții de brad beneficiarul nu a prezentat documente de proveniență; cultura de ienupăr amplasată pe suprafața de 0,15 ha avea puieții uscați integral; cultura de trandafiri înființată în primăvara anului 2010 pe o suprafața de 0,08 ha teren preluat în arendă conform actului adițional încheiat în data de 15.02.2010 la contractul de arendă nr. 12/21.10.2009 era în stare de vegetație corespunzătoare dar nu existau flori de trandafir; bunurile achiziționate prin proiect, un motocultor C. echipat cu freză C. de 70 cm, cositoare C., plug și rariță C., remorcă C., o motosapă X, instalația de irigat prin picurare și atomizor pulverizator D. au fost verificate constatându-se existența lor la sediul social al beneficiarului.

S-a constatat că beneficiarul nu a respectat Planul de afaceri și pct. 8 și 9 din partea F - Declarația pe proprie răspundere a solicitantului din Cererea de finanțare, respectiv că nu a respectat obiectivul specific din Fișa măsurii 112, referitor la creșterea veniturilor exploatațiilor, iar cultura de brad nu asigura producerea cantităților de puieți de brad prevăzute în Planul de afaceri și a veniturilor estimate.

Prin neregulile constatate, reclamanta a încălcat art. 1 și art. 3 din Contractul cadru, art. 1 din Anexa I la Contractul de finanțare, Prevederile Ghidului solicitantului și Fișa Măsurii 112, precum și clauzele contractuale de la art. 11 (3), art. 13 (2), art. 16 din Anexa nr. 1, art. 2 alin. (1), art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, iar toate aceste neregularități au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. x, întocmit în conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 105.907,50 RON.

Un prim motiv de nelegalitate a sentinței recurate vizează reținerea instanței că personalul A.P.D.R.P. nu s-a deplasat la fața locului și că procesul-verbal a fost întocmit de 3 persoane, dintre care 2 nu s-au deplasat la locul implementării proiectului. Recurenta arată că echipa constituită din experți ai instituției a verificat pe teren investiția, fiind realizate planșe foto și analizate culturile înființate de beneficiar, iar la verificările efectuate pe teren a participat și A., reprezentant legal al proiectului, așa cum rezultă din Procesul-verbal nr. x, semnat și însușit de beneficiar.

În urma verificărilor efectuate a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.11.2013, având în vedere că modul în care era cultivată cultura de puieți de brazi, care pe arii foarte mari lipseau, nu putea asigura producerea cantităților prevăzute în Planul de afaceri și, implicit, a veniturilor estimate, în condițiile în care acest Plan de afaceri devenea obligatoriu prin semnarea contractului de finanțare.

La data depunerii cererii de finanțare, A., în calitate de conducător al exploatației agricole, înregistrată în Registrul fermierilor din data de 27.11.2009, având nr. de identificare x, deținea, conform contractului de arendă nr. 12/28.10.2009, suprafața de 0,22 ha din care 0,07 ha plantată cu puieți de brad și 0,15 ha plantată cu ienupăr, specii ornamentale, exploatația agricola având o dimensiune de 14,154 UDE.

Prin Planul de afaceri, solicitantul s-a angajat să mărească suprafața exploatației agricole cu 0,08 ha ce va fi cultivată cu trandafiri, iar prin proiect și-a propus să achiziționeze un atomizor (aparat de stropit), un motocultor cu anexe, o motosapă și o instalație de irigat prin picurare, a căror valoare însumată reprezintă mai mult de 30% din sprijinul financiar acordat.

Referitor la situația din teren au fost făcute constatările anterior mentionate.

De asemenea, s-a mai constatat că: beneficiarul a înregistrat producție în anul 2012 la cultura de brad, pe care a valorificat-o conform facturilor fiscale prezentate; la data controlului, registrul jurnal de încasări și plăți nu era actualizat, fiind acordat un termen de 10 zile pentru înregistrarea documentelor contabile și transmiterea documentelor de proveniență a puieților de brad replantați, documente ce nu au fost transmise; beneficiarul nu-și poate realiza planul de afaceri.

Cu toate acestea, deși s-au obținut venituri în anul 2012, producția obținută și cea valorificată de beneficiar au fost nesemnificative față de prevederile din Planul de afaceri, recurenta-pârâtă susținând că acest aspect nu a fost analizat de instanța de fond, câtă vreme prin Planul de afaceri beneficiara s-a obligat să realizeze la cultura de brad o producție de 1700 de fire în primii 5 ani, la cultura de ienupăr o producție de 3200 de fire în primii 5 ani, propunându-și să comercializeze cultura de brad alb și de ienupăr din anul 3, dar beneficiarul nu a respectat acest obiectiv.

Mai arată că potrivit Ghidului solicitantului aferent Măsurii 112, dispoziții preluate în art. 4 din contractul de finanțare, până la cea de-a doua tranșă de plată, beneficiarii trebuie să realizeze toate investițiile pentru modernizarea și dezvoltarea exploatației, propuse în planul de afaceri, motiv pentru care a fost declarată ca neeligibilă suma acordată beneficiarului, întrucât în urma controlului realizat, respectiv în urma analizei datelor privitoare la producția și veniturile obținute de beneficiar, coroborate cu cele din planul de afaceri, în baza cărora acesta a solicitat plata tranșei a II-a de plată, s-a constatat că atât producția obținută, cât și cea valorificată de beneficiar au fost nesemnificative față de prevederile din planul de afaceri.

Consideră că reținerea instanței privind eroarea în alegerea speciilor de brad/ienupăr este netemeinică și nelegală atât timp cât nu s-a realizat un studiu de specialitate prin care să se stabilească imposibilitatea de realizare a culturilor în acea zonă și în, plus, această sarcină ar fi revenit reclamantei, anterior depunerii cererii de finanțare.

Obligația respectării Planului de afaceri rezultă din prevederile art. 1 din contractul de finanțare, iar situația de fapt reținută prin procesul-verbal de constatare reprezintă o dovadă a neregulii comise în mod intenționat, care a afectat întregul contract de finanțare, ceea ce face aplicabilă dispoziția din Ghidul solicitantului Măsurii 112, în sensul că, dacă la verificare se constată neîndeplinirea activităților prevăzute în Planul de afaceri, A.P.D.R.P. va proceda la recuperarea sprijinului acordat.

De asemenea, în sensul recuperării sumelor acordate, ca urmare a nerespectării Planului de afaceri, sunt și dispozițiile cuprinse în contractul de finanțare, la art. 13, art. 16 și art. 11 alin. (3) din Anexa I, precum și în Anexa IV la pct. A, astfel că s-a propus rezilierea contractului de finanțare și recuperarea sumei, dat fiind faptul că aceste obligații au fost cunoscute și asumate de beneficiar încă de la semnarea contractului.

Un alt motiv de nelegalitate a sentinței vizează reținerea instanței că nu s-a respectat principiul proporționalității, recurenta-pârâtă apreciind că este netemeinică și nelegală, întrucât finanțarea nerambursabilă este constituită din două componente, ambele gestionate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale potrivit O.U.G. nr. 74/2009: contribuția financiară a Comunității Europene în proporție de 80% și contribuția publică națională în proporție de 20%.

Invocând disp. art. 2 lit. n), art. 17 și art. 6 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta-pârâtă susține că măsura declarării ca neeligibilă a finanțării aferente achizițiilor realizate de beneficiar este justificată, deoarece beneficiarului i se acordă finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în care respectă acești termeni și condiții, iar pentru fiecare tranșă de plată beneficiarul depune un dosar privind cererea de plată, însoțit de documente justificative, care să ateste eligibilitatea cheltuielilor.

Recurenta-pârâtă susține că a dat eficiență principiului proporționalității instituit prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că nerespectarea planului de afaceri reprezintă o neregulă ce afectează întregul contract de finanțare, rațiunea retragerii sprijinului acordat prin prima tranșă de plată constând în aceea că finalitatea finanțării nerambursabile trebuie să fie dezvoltarea unui proiect care se dovedește pe viitor viabil și profitabil, sens în care se impune și recuperarea integrală a finanțării nerambursabile în cazul în care se constată ulterior o neregulă și se dovedește că proiectul propus nu și-a atins finalitatea.

Mai arată că principiul proporționalității se aplică atunci când valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli nu afectează întreaga eligibilitate, ceea ce nu este cazul în speță unde a fost afectat întregul proiect, astfel încât la debitul stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform prevederilor legale în vigoare.

Cu privire la aplicarea principiului proporționalității invocă și adresa Comisiei Europene - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală nr. x/30.11.2011, în care s-a menționat că se presupune că proiectul este artificial atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depășește 50% din costul total al întregului proiect. Această instituție recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanțare nerambursabilă, în cazul în care neregula afectează proiectul în proporție mai mare de 50% sau într-un procent mai mic, dacă se dovedește că s-au creat condiții artificiale pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă.

Recurenta-pârâtă consideră că a ținut cont de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la aplicarea principiului proporționalității în stabilirea sancțiunilor administrative, însă în speță acesta nu putea fi aplicat.

Precizează că potrivit art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, neregularitate înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În ceea ce privește necesitatea combaterii acțiunilor de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităților, invocă al treilea și al cincilea considerent, precum și art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, conform cărora prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea unei nereguli atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a sumelor, obligația de recuperare a fondurilor UE intervenind automat.

Intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că, în speță, prima instanță a analizat faptul că beneficiarul proiectului a respectat toate prevederile din contractul de finanțare.

Mai arată că prima tranșă de 60% din valoarea proiectului, respectiv 15.000 euro, a fost acceptată la plată în noiembrie 2009, plata făcându-se în ianuarie 2010. Perioada ianuarie 2010 - decembrie 2012 a reprezentat a doua etapă de realizare a creșterii suprafeței cu 0,08 ha, prin plantarea trandafirilor și achiziționarea utilajelor, fiind în procent de 30% din valoarea contractului de finanțare, urmând să fie acceptată și tranșa a doua în procent de 40% din valoarea proiectului, respectiv 10.000 euro. Toate aceste obligații au fost realizate, lucru evidențiat de echipele de control din cadrul A.P.D.R.P. care au verificat terenul și documentele acordând și a doua tranșă prevăzută în contractul de finanțare, întocmindu-se în acest sens Raportul nr. x din 19.03.2013.

La data de 22.07.2013, o echipă de control din cadrul Departamentului Antifraudă, în baza unei sesizări, a verificat mai multe proiecte pe Măsura 112, prin care și pe cel al intimatei, întocmind procesul-verbal de nereguli în implementarea proiectului, fără a semnala nereguli privind eligibilitatea proiectului.

La data de 04.11.2013 s-a întocmit Procesul-verbal nr. x de către o comisie care nu a fost niciodată în teren și care a susținut că nu a fost îndeplinit Planul de afaceri, înscris ce a stat la baza Deciziei nr. 18949/06.06.2014, prin care evidențiat neeligibilitatea proiectului.

Menționează că în Planul de afaceri, la capitolul 10, acest lucru este evidențiat ca o estimare, o previziune și nu este o condiție în implementarea proiectului privind eligibilitatea la Versiunea 20, în baza căreia în anul 2009 a fost implementat proiectul și nici în prezent, în programele de implementare, Planul de afaceri nu este obligatoriu.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, și reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat, la data de 04.06.2010, Contractul de finanțare nr. x/07.06.2010. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului având ca obiectiv "Creșterea și diversificarea producției de flori de câmp și plante ornamentale destinată comercializării, în exploatația agricolă A. din oraș Tismana, județul Gorj".

În baza contractului, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 107.057,00 RON, echivalent a 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului, fiind decontată beneficiarei o creanță în cuantum de 105.906,99 RON.

A.P.D.R.P. a fost informată de existența anumitor nereguli în derularea proiectului FEADR, prin sesizarea înregistrată la A.P.D.R.P. cu nr. x/04.07.2013.

Echipa de control a procedat la verificarea documentară și în teren a aspectelor din sesizare, la mai mulți beneficiari ai Masurii 112, printre care și intimata reclamantă.

În baza formularului IRD 0.1 nrx/05.08.2013 Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă, aprobat de directorul general al A.P.D.R.P., a procedat la efectuarea unei verificări asupra aspectelor din sesizarea menționată constatându-se următoarele aspecte:

Conform datelor înscrise în cererea de finanțare depusă de Întreprinderea Individuală A. în anul 2009, prin proiect s-a propus justificarea sprijinului financiar pentru instalarea reclamantei ca fermier în oraș Tismana, jud. Gorj, având nr. de identificare x, preocupată de cultivarea și valorificarea plantelor ornamentale și a florilor de câmp, pe o suprafață de 0,22 ha arabil plantată cu puieți de brad ornamentali (0,07 ha) și ienupăr (0,15ha). Exploatația agricolă are o dimensiune de 14,154 UDE.

Conform Planului de afaceri, în anul 2 suprafața arendată se va mări cu 0,08 ha, pe care se vor cultiva trandafiri, realizându-se o exploatație agricolă de 0,30 ha cultivată cu plante ornamentale și flori în câmp.

La vizita pe teren s-a constatat că suprafața de 0,07 ha cultivată cu brad era replantată de curând cu puieți de brad pentru care beneficiarul nu a prezentat documente de proveniență; cultura de ienupăr amplasată pe suprafața de 0,15 ha era uscată integral; cultura de trandafiri a fost înființată în primăvara anului 2010 pe o suprafață de 0,08 ha teren preluat în arendă, iar la data controlului era în stare de vegetație corespunzătoare, dar nu existau flori.

În urma verificărilor efectuate la locul de implementare a proiectului, echipa de control a constatat că bunurile achiziționate prin proiect, motocultor C. echipat cu freză C. de 70 cm, cositoare C., plug și rariță C., remorcă C., moto sapă X, instalație de irigat prin picurare și atomizor pulverizator D. au fost verificate constatându-se existența lor în stare corespunzătoare de funcționare la sediul social al beneficiarului.

Totodată, a considerat că beneficiarul nu a realizat Planul de afaceri atașat cererii de finanțare, condițiile fiind improprii pentru dezvoltarea puieților de brad și ienupăr.

Astfel, s-a constatat că beneficiarul nu a respectat Planul de afaceri și pct. 8 și 9 din partea F- Declarația pe proprie răspundere a solicitantului din cererea de finanțare.

De asemenea, în urma verificărilor efectuate în teren s-a concluzionat că beneficiarul nu respectă obiectivul specific din Fișa măsurii 112, referitor la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Cultura de brad instalată în condiții improprii acestei specii nu asigură producerea cantităților de puieți de brad prevăzute în planul de afaceri și, implicit, a veniturilor estimate.

Urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că investiția realizată de beneficiar a devenit neeligibilă, suma totală neeligibilă datorată fiind de 105.906,99 RON.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31.10.2013 și înregistrat sub nr. x, reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 18949/06.06.2014 a fost respinsă contestația.

Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate reținând că între procesul-verbal încheiat la fața locului în data de 25.07.2013 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat sub nr. x/04.11.2013, de personalul de control care nu s-a deplasat la fața locului, există inadvertențe.

Astfel, inspectorii care s-au deplasat la fața locului au constatat că la momentul controlului stadiul fizic de realizare este de 100%. Măsurătorile privind mărimea suprafețelor cultivate conduc la concluzia că suprafețele corespund cu cele prevăzute în planul de afaceri și în contractul de arendă.

De asemenea, s-a reținut că bunurile achiziționate conform proiectului au fost verificate constatându-se existența lor la sediul beneficiarului, în stare de funcționare corespunzătoare iar, din punct de vedere contabil, reclamanta a înregistrat producție în anul 2012 pe care a valorificat-o conform facturilor fiscale prezentate echipei de control.

De asemenea, Curtea a reținut că ambele tranșe de plată au fost plătite reclamantei, iar organele de control verificând actele contabile, facturi, ordine de plată, extrase de cont, registru de inventar, raport de producție pe anul 2012 nu a constat nereguli, acordarea celei de-a doua tranșe confirmând inexistența neregulilor în implementarea proiectului.

Curtea a constatat că procesul-verbal de constatare a neregulilor din data de 04.11.2013 a fost întocmit de 3 persoane dintre care 2 nu s-au deplasat la locul implementării proiectului (după cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul-verbal contestat și în procesul-verbal întocmit la data de 25.07.2013).

Cultura de brad este o specie ornamentală, conform precizărilor A.P.D.R.P. - Compartimentul Metodologie, iar prin procesul-verbal de constatare a neregulilor din data de 04.11.2013 s-a constatat că aceste culturi de brad și ienupăr, ca specii ornamentale, nu pot produce venituri în primii 5 ani de la instalare, prin urmare a fost o eroare alegerea acestor specii. S-a mai reținut că au fost instalate în condiții improprii acestor specii.

Trebuie reținut că amplasarea culturii nu a fost criteriu de eligibilitate, zona fiind favorabilă acestei specii. Cu privire la acest aspect, echipa de control care s-a deplasat la fața locului la data de 25.07.2013 nu semnalează nereguli.

Curtea a constatat că împrejurările identificate drept neregularități în sensul dispozițiilor din Contractul de finanțare, care ar putea atrage neeligibilitatea cheltuielilor, nu pot constitui un motiv de rambursare a întregii finanțări nerambursabile folosite efectiv la executarea proiectului aprobat, deoarece s-ar încălca scopul în care Programul FEADR a fost reglementat, dar și principiul proporționalității consacrat în practica C.E.J.

Acesta presupune ca, în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reținută sunt de natură să justifice consecințe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiți operatori (cauza C 58/08 The Queen, la cererea V. Ltd ș.a).

În aplicarea acestui principiu, C.E.J a stabilit că "sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului" (cauza C 146/05, Hot. din 27 septembrie 2007, Collee KG și Finanzanet) iar "măsura să nu depășească ceea ce este necesar, pentru că devine improprie scopului urmărit" (Hot. c - 45/2006 - Campina).

Curtea a mai apreciat că cele reținute de pârâtă nu justifică retragerea sprijinului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporționată, de natură să deturneze scopul finanțării și să creeze consecințe negative excesiv de împovărătoare pentru reclamant.

Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a considerat că actele administrative contestate sunt nelegale.

Prima critică formulată de recurentă vizând constatarea primei instanțe că personalul A.P.D.R.P. nu s-a deplasat la fața locului este întemeiată, având în vedere confuzia pe care instanța de fond o face între procesul-verbal nr. x încheiat la sediul I.I. A. și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/4.11.2013.

Astfel, primul proces-verbal a fost încheiat de doi consilieri, ca urmare a verificării în teren a stadiului și modului de implementare a proiectului în discuție. Alături de echipa de control, la verificările efectuate pe teren a participat doamna A., reprezentantul legal al proiectului. În cuprinsul acestui proces-verbal sunt enumerate documentele analizate de echipa de control și sunt prezentate constatările referitoare la situația din teren, constatări care au fost deja expuse în considerentele prezentei decizii.

Cel de-al doilea proces-verbal a fost întocmit în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, iar împrejurarea că numai unul dintre cei trei membri ai echipei de verificare a făcut parte din echipa de control care s-a deplasat pe teren și a încheiat procesul-verbal nr. x nu este de natură să afecteze legalitatea actului administrativ prin care se constată o neregulă și se stabilește o creanță bugetară, nefiind indicate dispozițiile legale care, în opinia instanței de fond, au fost încălcate în acest mod.

Nu poate fi reținută aprecierea primei instanțe potrivit căreia există inadvertențe între cele două procese-verbale, instanța de recurs constatând concordanța dintre concluziile acestora.

În procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/4.11.2013 sunt redate concluziile formulate în cadrul primului proces-verbal, menționându-se că beneficiarul nu a respectat Planul de afaceri și pct. 8 și 9 din partea F - Declarația pe propria raspundere a solicitantului din Cererea de finanțare. Beneficiarul nu respectă obiectivul specific din Fișa masurii 112, referitor la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Concluziile celor două procese-verbale converg către reținerea unei abateri în sarcina reclamantei, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind întemeiată și critica adusă sentinței recurate privind aprecierea greșită a instanței de fond în sensul că nu a fost săvârșită o abatere.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere disp. art. 1 din Contractul de finanțare potrivit cărora beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest contract, care este constituit din contractul cadru și anexele acestuia, pe care beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă. Cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul procedurilor de evaluare și implementare devine obligatorie pentru beneficiar.

Art. 1 alin. (1) din Anexa I la contract prevede că beneficiarul se obligă să execute proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanțare.

Alin. 2 stabilește că beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare.

Potrivit alin. (3), beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract.

Conform art. 3 din Anexa I la contract, beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare și să nu își înceteze activitatea agricolă.

Este evidentă încălcarea acestor prevederi contractuale, întrucât intimata reclamantă nu a respectat Planul de afaceri, date fiind condițiile improprii pentru dezvoltarea puieților de brad și ienupăr, specii ornamentale care nu produc venituri în primii 5 ani de la instalare. Or, în Planul de afaceri, la capitolul X - Sinteza veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare la nivel de exploatare sunt menționate veniturile estimate a se realiza din vânzarea acestor plante în anii 2, 3, 4 și 5, fiind relevant în cauză și obiectivul specific al Măsurii 112 care se referă la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Susține intimata reclamantă prin întâmpinare că în Planul de afaceri, la capitolul 10, este evidențiat faptul că reprezintă o estimare, o previziune și nu este o condiție în implementarea proiectului privind eligibilitatea la Versiunea 20 în baza căreia în anul 2009 a fost implementat proiectul și nici în prezent, în programele de implementare Planul de afaceri nu este obligatoriu, ci reprezintă o estimare, o previziune.

Este vădit nefondată această susținere întemeiată pe folosirea în Planul de afaceri a termenului "estimate", în condițiile în care chiar Contractul de finanțare prevede la art. 3 alin. (1) că pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare. Astfel, contractul de finanțare stabilește că în Planul de afaceri sunt menționate obiectivele pe care solicitantul fondurilor europene își propune să le îndeplinească.

De asemenea, art. 1 alin. (2) din Anexa I la acest contract prevede că beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare.

Nu poate fi vorba doar despre o estimare, o previziune, așa cum în mod eronat susține intimata reclamantă, din moment ce Contractul de finanțare face referire la obiectivele din Planul de afaceri, iar prin semnarea contractului, acestea au devenit obligații asumate de beneficiar, care a obținut finanțarea în condițiile stabilite prin contract.

Totodată, este relevant și faptul că finanțarea a fost acordată intimatei reclamante pe baza unui punctaj calculat prin raportare la memoriul justificativ și planul de afaceri pe care le-a prezentat, în considerarea îndeplinirii obiectivelor propuse, beneficiarul angajându-se să desfășoare proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul respectiv.

Normele naționale și comunitare în materie nu permit acordarea finanțării din fonduri europene în considerarea prezentării unor simple estimări de către solicitant, fiind evident că aceste fonduri pot fi obținute doar în condițiile asumării unor obligații concrete care trebuie îndeplinite cu respectarea prevederilor legale și contractuale incidente.

De altfel, în partea F - Declarația pe propria răspundere a solicitantului din Cererea de finanțare, intimata reclamantă declara că se angajează ca toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate cu respectarea legislației naționale în vigoare și, după caz, să obțină Autorizația de funcționare în acord cu aceasta, până la prima verificare a conformității cu Planul de afaceri (pct. 8). Totodată, a declarat pe propria răspundere că în cazul în care nu respectă oricare din punctele prevăzute în declarație proiectul să devină neeligibil în baza criteriului "Eligibilitatea solicitantului" sau contractul să fie reziliat (pct. 9).

Prezintă relevanță în soluționarea cauzei și prevederile Ghidului solicitantului și Fișa Măsurii 112 potrivit cărora dacă solicitantul nu s-a conformat Planului de afaceri în momentul evaluării acestuia, cu excepția situației când neconformitatea a fost determinată de cauze independente de voința sa, definite ca fiind cauze de forța majoră: inundații, secetă prelungită, furtuni, etc., pentru care se întocmesc dosare de către comisiile locale de specialitate, constituite în acest scop, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit va proceda la recuperarea sprijinului, în condițiile pe care le va defini ulterior.

În cauză, neîndeplinirea și, implicit, nerespectarea obiectivelor propuse, în conformitate cu descrierea acestora în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanțare, reprezintă o neregulă, în înțelesul art. 16 (1) din Anexa I - Prevederi Generale din Contractul de finanțare care stabilește că prin neregulă, în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național.

Alin. 3 al aceluiași articol prevede că în cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite de partea autorității contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de autoritatea contractantă. Dacă beneficiarul nu se conformează acestei obligații, autoritatea contractantă va stabili penalități pentru întârziere și va proceda la recuperaea sumei în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Conform art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realității, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă.

De altfel, art. 16 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare, care definește noțiunea de neregulă, face referire la prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național, fiind justificată, din acest punct de vedere, aplicarea Regulamentului privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene.

În raport cu aceste prevederi contractuale se constată că este întemeiată și critica recurentei pârâte privind reținerea de către prima instanță a nerespectării principiului proporționalității reglementat de O.U.G. nr. 66/2011 care, în art. 17, stabilește că orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității.

Potrivit acestui principiu, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

În speță este vorba despre o neregulă care afectează întregul contract de finanțare, întrucât proiectul propus pentru finanțare nu și-a atins finalitatea, astfel că se justifică restituirea integrală a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă, prin prisma prevederilor contractuale anterior menționate, neputându-se reține încălcarea principiului proporționalității, cum în mod eronat a apreciat instanța de fond.

Față de aceste considerente, se constatată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În consecință, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 490/2015 din 08 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 490/2015 din 08 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2018.