ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28 februarie 2018, sub nr. x/2018, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., revizuenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4940 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii plângerii formulate de petenta A. S.R.L. împotriva Deciziei CNSC nr. 2676/C9/3572/13.10.2017.
Totodată, revizuenta a solicitat și suspendarea executării deciziei a cărei revizuire se solicită.
În ceea ce privește cazul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 4540 din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Apărările formulate în cauză
Intimata A. S.R.L. nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei
Prin decizia civilă nr. 1615 din 19 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:
(i) a respins cererea de suspendare și cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 4940/22.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017;
(ii) a dispus restituirea către revizuentă a cauțiunii în cuantum de 1000 RON, consemnată cu recipisa nr. x, emisă la data de 15.03.2018 de B. S.A. - Sucursala Victoria;
(iii) a disjuns soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a dispus formarea unui nou dosar și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire disjunsă, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2018
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 02 mai 2018.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând cu prioritate termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este exercitată cu nerespectarea termenului legal, fiind întemeiată excepția tardivității formulării revizuirii, pentru următoarele considerente:
Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuenta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin urmare, acest caz de revizuire vizează reformarea ultimei hotărâri pronunțate, a cărei anulare se solicită în raport de prima hotărâre pronunțată, ale cărei dispoziții se doresc a fi menținute. Din perspectiva termenului de promovare a revizuirii, sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc un termen de depunere a căii extraordinare de atac de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Înalta Curte reține că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 4940 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică deciziei nr. 4540 din 06 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.
Prin urmare, hotărârea ce face obiectul reformării și în raport de care se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire este decizia nr. 4940/22.11.2017. Această hotărâre a căpătat caracter definitiv la data pronunțării sale, în raport de dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora:
"Hotărârea prin care instanța soluționează plângerea este definitivă", coroborat cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 6, potrivit cărora:
"Sunt hotărâri definitive: (...) 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs." și art. 634 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că:
"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."
Înalta Curte apreciază a fi neîntemeiat argumentul revizuentei, privitor la calcularea termenului de revizuire în funcție de data comunicării hotărârii și nu de data pronunțării, respectiv la lipsa de echivalență între sintagmele "data pronunțării" și "data rămânerii definitive", având în vedere că, deși, în unele cazuri, cele două noțiuni nu se suprapun, în cazul de față data rămânerii definitive a deciziei supusă revizuirii coincide cu data pronunțării sale, conform textelor de lege anterior enunțate.
De asemenea, Înalta Curte apreciază a fi nerelevant argumentul revizuentei privitor la depășirea termenului de comunicare a hotărârii atacate, de către instanța care a pronunțat-o, întrucât nerespectarea termenului de motivare și comunicare a hotărârii, prevăzut de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, nu atrage prorogarea termenului de declarare a revizuirii, reglementat de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 22 noiembrie 2017, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 22 decembrie 2017.
Având în vedere că revizuenta a depus cererea la data de 28 februarie 2018, Înalta Curte constată că revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității formulării revizuirii și va respinge cererea de revizuire declarată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității formulării revizuirii.
Respinge cererea de revizuire declarată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva deciziei nr. 4940 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca tardiv formulată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2018.