ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2642/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.11.2014, pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A., a chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu, solicitând obligarea acestuia de a soluționa cererea - solicitare, pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice art. 4 alin. (1) raportat la dispoz. art. 2 alin. (4) lit. d) din O.G. nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal - bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice aprobată prin Legea 334/10.12.2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 774/11.12.2013 și a Ordinului 1436/13.08.2014 pentru completarea Anexei la Normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013, înregistrată sub nr. x/2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 65 din 17 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de reclamanta S.C. COMPANIA DE APĂ TÂRGOVIȘTE DÂMBOVIȚA S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Am Pos Mediu, fiind obligat pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu să răspundă reclamantei S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. la cererea - solicitare înregistrată sub nr. x/2014, precum și la plata sume de 50 de RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu a formulat recurs, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.

Recurentul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate, în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

Recurentul a susținut că prin adresa cu nr. x/18.12.2013, S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. a solicitat suportarea de Ia bugetul de stat, în baza prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2013, a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate de AM POS Mediu prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.09.2013 la contractul de lucrări CL8 nr. x/28.03.2013 "Lucrări la sursele de apă și stațiile de epurare Găiești și Titu", pentru abaterile de la conformitate cu legislația din domeniul achizițiilor publice.

Urmare verificării solicitării precizate mai sus, Direcția Autorizare și Plăți din cadrul Direcției Generale AM POS Mediu a emis Nota nr. x/CG/18.09.2014 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013, înregistrată la S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. cu nr. x/29.09.2014 prin care se comunică că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2013 în ce privește suportarea de la bugetul de stat a corecțiilor aplicate la contractul nr. x/28.03.2013.

A precizat că pe durata verificării solicitării formulată prin adresa nr. x/2013, până la data emiterii Notei nr. xCG/18.09.2014 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013, reclamanta nu a solicitat finalizarea evaluării într-un anumit termen și nici alte informații cu privire la verificarea solicitării formulată în baza prevederilor O.G. nr. 15/2013.

Ulterior emiterii Notei nr. x/18.09.2014 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013, ca urmare a modificării/completării O.G. nr. 15/2013, S.C. Compania de Apă Târgoviște Dâmbovița S.A. revine cu solicitarea de suportare de la bugetul de stat a corecțiilor financiare, formulând în acest sens adresa nr. x/2014, înregistrată la DG AM POS Mediu cu nr. x/08.09.2014, la care atașează solicitarea nr. x/04.09.2014. Precizăm că solicitarea nr. x a fost transmisă la AM POS Mediu doar atașată la adresa nr. x/2014 formulată de reclamantăș"

In fapt Adresa nr. x/2014 nu constituie o cerere de solicitare de informații ci prin adresă se precizează că se transmite o nouă solicitare, solicitarea nr. x/04.09.2014 de suportare de la bugetul de stat a corecțiilor aplicate.

Prin urmare, solicitarea cu nr. x/04.09.2014, transmisă atașat la adresa nr. x/2014 a urmat procedura de verificare prevăzută de Normele de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2013 și descrisă în întâmpinarea depusă la dosar, urmând să fie soluționată conform prevederilor art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 15/2013.

Astfel, instanța de fond este în eroare când afirmă că nu s-a răspuns în termenul legal de 30 de zile de la data înregistrării, la cele două solicitări pentru suportarea de la bugetul de stat a corecției financiare stabilită pentru contractul nr. x/28.02.2013.

În ce privește durata de finalizare a solicitărilor privind suportarea de la bugetul de stat în baza prevederilor O.G. nr. 15/2013, a corecțiilor financiare aplicate, constatăm că atât în conținutul O.G. nr. 15/2013 cât și în cel al Normelor de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2013, aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013, nu se prevede în mod clar o anumită durată de soluționare a respectivelor solicitări.

Susținerea instanței de fond cum că durata termenului de finalizare a solicitării este de 30 de zile, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nu poate fi acceptată deoarece constatăm ca legiuitorul nu a reglementat în cadrul O.G. nr. 15/2013 sau în Normele de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2013, niciun termen sau o modalitatea de calcul a termenului de soluționarea a solicitării.

În fine,recurentul a arătat că, având în vedere că prevederi referitoare la solicitările privind suportarea de la bugetul de stat a corecțiilor financiare precum și modalitatea de formulare și de soluționare a acestora, sunt conținute doar de O.G. nr. 15/2013 și de Normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013, apreciază că în conformitate cu principiul de drept "specialia generalibus derogant" potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală, prevederile O.G. nr. 15/2013, normă specială față de legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se aplică cu prioritate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, în baza încheierii din data de 13.10.2016.

Prin încheierea din data de 26.04.2017, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de regularitate și de admisibilitate prevăzute de art. 486 și 487 C. proc. civ. și l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recuret, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul-pârât reiterează sub o altă formă apărările prezentate prin întâmpinarea formulată în fața prime instanțe, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul cauzei constatând că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii precum și o corectă apreciere a probatorului administrat în cauză.

Litigiul dedus judecății vizează refuzul autorității pârâte de soluționare favorabilă a cererii - solicitare nr. x/4.09.2014 formulate de reclamantă pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice în conformitate cu art. 4 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 2 alin. (4) lit. d) din Ordonanța 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal - bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice aprobată prin Legea 334/10.12.2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 774 din data de 11.12.2013, Norma 01.09.2013 de aplicare a Ordonanței 15/2013 și a Ordinului 1436 din 13.08.2014 pentru completarea Anexei la Normele de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal - bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice pentru Programul operațional sectorial Mediu 2007-2013, aprobate prin Ordinul Ministrului Mediului și Schimbării Climatice nr. 2112/2013.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate.

Înalta Curte va reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. art. 2 alin. (1) lit. g), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu trebuie să se limiteze la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport cu scopurile vizate, așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, cauza Buzescu c. României, Hotărârea din 24 mai 2005

În acord cu opinia instanței de fond, Înalta curte constată că deși reclamanta a formulat două solicitări către pârât pentru suportarea de la bugetul de stat a corecției financiare stabilită pentru contractul nr. x/28.02.2013 "Lucrări la sursele de apă și stațiile de epurare Găești și Titu" acesta nu a răspuns solicitărilor sale, în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii.

Nu pot fi primite susținerile pârâtului potrivit cărora în ceea ce privește durata soluționării cererilor privind solicitarea de suportare de la bugetul de stat a corecțiilor financiare aplicate la contractele atribuite de entitățile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 15/2013, aceasta și Normele de aplicare nu prevăd în mod clar o durată de soluționare, motiv pentru care a apreciat că în conformitate cu principiul de drept "specialia generalibus derogant" potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală, prevederile O.G. nr. 15/2013, normă specială față de legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se aplică cu prioritate.

Înalta Curte reamintește că într-adevăr legea specială derogă de la legea generală, însă in măsura in care legea speciala nu reglementează un anumit aspect (*legea tace*), ea se completează cu legea generala.

Prin urmare, în cauză recurentul- pârât avea obligația de a-i răspunde reclamantei șa solicitarea formulată în termen de 30 zile, astfel cum stabilesc prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora " nesoluționarea in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen"

În ce privește corespondența depusă la dosar, respectiv adresele nr. x și nr. x/VR/05.10.2015, reprezentând dovada că s-a plătit intimatei reclamante suma de 1.364.425,33 RON, Înalta Curte constată că aceste adrese sunt emise la data de 05.10.2015 și 08.10.2015, fiind ulterioare pronunțării sentinței recurate, astfel că în cauză, în mod judicios a constatat prima instanță existența refuzului nejustificat .

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 65 din 17 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2017.