Decizia nr. 935/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1092/2016 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național al Audiovizualului, B., C., D., E., F., G., H., I. și J., solicitând anularea Deciziei nr. 471 din 24 septembrie 2015, exonerarea de la plata amenzii în suma de 20.000 RON, obligarea părților la plata daunelor pentru prejudiciul adus astfel: Consiliul Național al Audiovizualului la plata sumei de 50.000 RON și la plata daunelor, de către persoanele fizice mai sus enumerate, a sumei de 85.000 RON, de fiecare persoană, înființarea sechestrului asigurător pe bunurile mobile și imobile ale tuturor persoanelor mai sus enumerate, suspendarea din calitatea de membru CNA a persoanelor care au votat sancțiunea pentru fapte ce nu sunt sau nu au fost dovedite și la plata altor cheltuieli efectuate pe parcursul procesului.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1092 din 1 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare. S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect suspendarea din calitatea de membru CNA a pârâților - persoane fizice. A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. împotriva pârâților Consiliul Național al Audiovizualului, B., C., D., E., F., G., H., I. și J., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței menționate la pct. I.2, a formulat recurs reclamanta S.C. A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În susținerea recursului s-a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. S-a arătat că prin sentința pronunțată, prima instanță nu a făcut nicio referire la faptul că la cele 85 de reclamanții în care există limbaj injurios, nu s-a acordat nicio sancțiune, fiind utilizate modalități diferite de sancționare. Totodată, criticându-se nelegalitatea hotărârii dispuse de CNA, s-a arătat că instanța nu a reținut împrejurarea că o decizie anterioară emisă de pârâtă a fost anulată, precum și că există peste 100 de avertismente pentru un alt radiodifuzor. A susținut recurenta că instanța nu a făcut decât să transcrie paragrafe din actul de sancționare, dând câștig de cauză pârâtului. Cu privire la capătul de cerere privind plata daunelor, s-a arătat că în mod incorect a fost respins cât timp sancțiunea în cuantum de 1 miliard a fost anulată de instanță, în aceleași condiții fiind și situația capătului de cerere privind suspendarea celor care abuzează de funcție. În concluzie, s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere ce fac obiectul acțiunii și nu s-a pronunțat cu privire la împrejurarea că pentru aceleași fapte, alți radiodifuzori au fost sancționați cu avertisment.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a invocat excepția nulității recursului raportat la împrejurarea că acesta nu cuprinde motivele de legalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 5 Răspunsul la întâmpinare. Recurenta a depus la dosar răspuns la răspuns la întâmpinare prin care a reluat considerentele expuse declarația de recurs.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 17 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția nulității recursului pentru nemotivare, susținând că cererea de recurs nu arată motivele de drept pe care se întemeiază, nu arată motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Verificând cererea de recurs din perspectiva excepției nulității sale, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției respective, ce va fi, în consecință, respinsă, pentru următoarele argumente. În cererea de recurs din dosarul de față, deși nu a fost indicat motivul de casare ce reprezintă temeiul de drept al căii de atac declarate în cauză, a fost însă enunțat conținutul pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază". Totodată, se reține că recurenta a formulat critici asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în temeiul de casare indicat, critici rezumate la punctul I.6. din prezenta hotărâre. Prin urmare, va fi respinsă excepția nulității recursului ca neîntemeiată. Examinând sentința atacată în limita criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța constată următoarele: Motivele invocate de recurenta reclamantă vizează, în esență, împrejurarea că instanța de fond nu a motivat sentința în ceea ce privește susținerea reclamantei privind nelegala dispunere a sancțiunii, prin aplicarea unui tratament inegal între situația recurentei și situația altor furnizori de radiodifuziune; că aspectul sancționării nelegale rezultă din faptul că o instanță de judecată a anulat o sancțiune anterioară aplicată reclamantei; din împrejurarea că instanța de fond a preluat paragrafe din decizia CNA, precum și din faptul că nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a membrilor consiliului pentru abuzul în funcție și asupra cererii de acordare a daunelor cuvenite. Reține Înalta Curte că potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., "(1) Hotărârea va cuprinde:/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Hotărârea este actul prin care se finalizează procesul, ea reprezentând opera judecătorului al cărei conținut este rodul raționamentului prin care acesta supune o speță determinată regulii generale de drept. Evoluția acestui raționament reprezintă "motivarea hotărârii". Motivarea hotărârii este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părțile litigante, dar și pentru a permite, când este cazul, instanțelor superioare să verifice dacă nu există lacune sau contradicții în raționamentul judecătoriilor. Referind-se la "obligația instanțelor de judecată de a-și motiva deciziile", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 din Convenție obligă, într-adevăr, instanțele să-și motiveze hotărârile, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului. Întinderea obligației de motivare a deciziilor variază în funcție de natura acestora (K. contra Spaniei). Constată Înalta Curte, că judecătorul fondului a analizat judicios atât excepțiile invocate cât și legalitatea actului atacat prin prisma situației de fapt reținute în decizia CNA (împrejurare care nu poate fi considerată o transcriere a argumentelor pârâtei), raportat la prevederile art. 3, 29 și 40 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că elementele dosarului au fost trecute prin filtrul propriei sale aprecieri. În ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra unor capete de cerere cum ar fi, cererea de suspendare a membrilor consiliului și cererea de acordare a daunelor, instanța de recurs va înlătura criticile, făcând trimitere la considerentele sentinței, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare (pct. 4 fila x din sentință), precum și la punctul 5.2 de la fila x din sentință, in care s-a motivat respingerea capătului accesoriu privind despăgubirile. Totodată, se constată că, și in ceea ce privește individualizarea sancțiunii s-a analizat acțiunea reclamantei, cu trimiteri ample la dreptul comunitar. Deși recurenta-reclamantă susține că argumentele instanței de fond sunt criticabile din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu arată în concret care ar fi lipsurile din motivare sau contradicțiile, fiind formulate doar trimiteri la situații de fapt care nu privesc decizia pârâtului atacată in prezenta cauză, cum ar fi anularea în instanță a unei decizii anterioare de sancționare, sau neaplicarea sancțiunii amenzii unui alt radiodifuzor. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, urmând a fi menținută sentința primei instanțe.