ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1349/2019

HOTĂRÂRE

17.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1349/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 23 aprilie 2019, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea de încuviințare a executării silite, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. la cererea creditorilor B., C. și D., toți în calitate de moștenitori ai defunctei E., împotriva debitorilor F., G., H., I., J., K. și L.

Prin Încheierea nr. 380/CC din data de 3 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Bicaz a dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la debitorii H., I., J., K. și L., formarea de dosare noi și a stabilit stabilit termen pentru noile dosare formate la data 3 mai 2019.

Cu privire la debitorii I., J. și K. a fost format dosarul nr. x/2019.

Judecătoria Bicaz, prin Sentința civilă nr. 384/CC din data de 3 mai 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bicaz a dat eficiență dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 din același cod și a reținut că debitorii au domiciliul în localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Beiuș, județul Bihor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 21 mai 2019, sub același număr de dosar.

Prin Încheierea nr. 737 din data de 30 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Beiuș a admis excepția de necompetență teritorială a acestei judecătorii, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare, Judecătoria Beiuș, în esență, a constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a șase debitori, care au avut calitatea de pârâți în cauza în care a fost pronunțată sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un dosar unic de executare silită, cu nr. x/2019, deschis la Biroul executorului judecătoresc A.

Astfel, a reținut că M. și G. au domiciliu în jud. Neamț, comună aflată în circumscripția Judecătoriei Bicaz, H. are domiciliul în județul Vrancea, comună aflată în circumscripția Judecătoriei Panciu, J., I. și K. au domiciliul în județul Bihor, comună aflată în circumscripția Judecătoriei Beiuș, iar L. are domiciliul în județul Argeș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Pitești.

Prin urmare, a arătat că în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Bicaz, cât și Judecătoriilor Panciu, Beiuș și Pitești, iar, în cazul debitorilor cu domicilii diferite, în circumscripții teritoriale ale unor instanțe diferite - cum este situația din speța de față - se aplică, prin analogie, prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a avut în vedere și că, în raport de prevederile art. 116 din același act normativ, creditorul are facultatea de a alege o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, iar, în speță, executorul judecătoresc a ales să se adrese instanței competente din punct de vedere teritorial pentru doi dintre debitori, M. și G., respectiv Judecătoriei Bicaz, județul Neamț.

Asupra prezentului conflict negativ de competență, cu a cărui soluționare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, Judecătoria Bicaz și Judecătoria Beiuș și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei.

Prezentul conflict negativ de competență este generat de faptul că, deși ambele instanțe au constatat incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria Beiuș a făcut aplicarea acestor prevederi legale prin raportare la dispozițiile art. 112 și art. 116 din același cod și la cadrul procesual din dosarul inițial (nr. x/2019), stabilit prin cererea cu care executorul judecătoresc a învestit instanța de judecată, în timp ce Judecătoria Bicaz a avut în vedere cadrul procesual al dosarului nr. x/2019, disjuns din dosarul nr. x/2019.

În materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., care stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, executarea silită a fost îndreptată împotriva mai multor debitori, având domicilii diferite, aflate în circumscripțiile teritoriale a unor instanțe diferite, iar, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, care reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

De asemenea, devin aplicabile și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Bicaz, instanță competentă în raport de domiciliile debitorilor F. și G. ( județul Neamț), în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între instanțele deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoare acestei instanțe, pentru toți debitorii.

Ca atare, în raport de cele anterior constatate, Înalta Curte reține că Judecătoria Bicaz, astfel învestită, nu-și mai putea declina competența după disjungerea cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei instanțe.