ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2615/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 24.10.2016 și înregistrată pe rolul Tribunalul Tulcea, reclamantul Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L. Constanța, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.296.604 RON, reprezentând redevență restantă aferentă anului 2015, redevență tranșa I, II, III 2016, inclusiv accesorii calculate până la data de 30.09.2016 datorate conform contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009 al cărui obiect a fost exploatarea suprafeței de 928 ha teren agricol situat în Amenajarea Agricolă Murighiol Dunavăț, teren care aparține domeniului public al județului Tulcea.

S-a mai arătat că prin Actul adițional nr. 2/31.03.2010 Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009 a fost cesionat către pârâtă, care a devenit concesionar, aceasta având obligația de a plăti redevența la tranșele stabilite în contract, însă, la data de 30.09.2016, concesionarul are restanțe la plată în sumă totală de 1.296.604 RON, reprezentând redevență restantă aferentă anului 2015, redevență tranșa I, II, III 2016 inclusiv accesorii.

La termenul din 01 februarie 2017, reclamantul, prin reprezentant, a depus cerere de modificare a acțiunii, în sensul majorării cuantumului pretențiilor de la suma de 1.296.604 RON la suma de 1.573.120 RON, arătând că suma de 1.573.120 RON reprezintă redevență și accesorii aferente contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele total de inflație comunicat de INS la data plății efective.

2.1. Prin sentința nr. 537/04.04.2017, Tribunalul Tulcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele considerente:

Acțiunea reclamantului, astfel cum a fost modificată, vizează obligarea pârâtei la plata sumei de 1.573.120 RON, reprezentând redevență restantă și accesorii aferente contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective.

Întrucât valoarea cererii deduse judecății depășește suma de 1.000.000 RON, chiar și fără calculul accesoriilor, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a, față de care competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Constanța.

2.2. Prin sentința nr. 143/7.06.2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Constanța a reținut incidența dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, potrivit cărora:

"(1) Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(2) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.

(3) Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel, conform prevederilor legale".

Așadar, a constatat că în cazul litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune de bunuri publice, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, legea stabilește în mod expres o competență materială în favoarea tribunalului, curtea de apel fiind competentă să soluționeze doar recursul în această materie.

Față de această situație și având în vedere că litigiul de față nu se încadrează în dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența materială în raport de criteriul valoric, întrucât nu privește "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", curtea de apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamantul Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei - cesionare S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.573.120 RON, reprezentând redevență restantă și accesorii aferente contractului de concesiune nr. x/2009 încheiat cu Consiliul Județean Tulcea, în calitate de concedent, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective.

Litigiul dedus judecății derivă din executarea unui contract de concesiune având ca obiect exploatarea unei suprafețe de teren agricol aflată în domeniul public al județului Tulcea și în administrarea Consiliului Județean Tulcea.

Față de apartenența la domeniul public a terenului concesionat, contractul de concesiune este asimilat actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c teza a doua din Legea nr. 554/2004, conform căruia "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică".

Așa cum a reținut a doua instanță aflată în conflict, sub aspectul competenței de soluționare a litigiilor apărute în legătură cu executarea, modificarea sau încetarea contractelor de concesiune având ca obiect bunuri proprietate publică precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, sunt aplicabile dispozițiile art. 66 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, care au caracter de normă specială în raport cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul stabilind în mod expres competența secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.

Cum în speță, Consiliul Județean Tulcea are calitatea de concedent iar sediul acestuia se află în județul Tulcea, competența de soluționare a litigiului revine Tribunalului Tulcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Tulcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.