ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 214 din 2 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, faptă prevăzută și pedepsită de 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

Au fost instituite măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) și alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare de 2 ani prevăzut de art. 84 C. pen., cu atenționarea inculpatului asupra prevederilor art. 88 C. pen., privind revocarea beneficiului anulării amânării aplicării pedepsei.

Instanța de fond a reținut ca situație de fapt împrejurarea că inculpatul cu rea-credință, pentru o perioadă mai mare de trei luni nu a plătit pensia de întreținere în cuantum de 175 1ei lunar pentru fiul său minor, B., la care a fost obligat prin Sentința civilă nr. 1083 din 31 martie 2013 a Judecătoriei Slatina.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și partea vătămată B. prin reprezentant legal C..

Prin Decizia penală nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. și partea vătămată B. prin reprezentant legal C. împotriva Sentinței penale nr. 214 din 2 martie 2017 de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei penale nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2016, condamnatul A. a formulat contestație în anulare invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

În motivarea căii de atac, condamnatul a susținut că prin Sentința penală nr. 214 din 2 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a reținut că a săvârșit infracțiunea de abandon de familie însă atât prima instanță cât și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 lit. e) C. proc. pen. constând în lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate care trebuia formulată în termenul prevăzut de art. 296 C. proc. pen.

Prin Încheierea din 25 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de condamnat, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 C. proc. pen. raportat la art. 426 lit. b) C. proc. pen., în sensul că cererea de contestație în anulare a fost exercitată în termen, de către o persoană care are vocație procesuală și a fost invocat un motiv care, formal, face parte dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Contestatorul a fost obligat la 80 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 627 RON a rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanța a reținut că prin Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 25 mai 2017) s-a statuat "în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal".

În caz contrar calea extraordinară de atac a contestației în anulare ar fi utilizată pentru extinderea criticilor susținute în faza apelului, asupra cărora s-a pronunțat instanța de apel prin decizia contestată, după soluționarea definitivă a cauzei ceea ce ar conduce la încălcarea principiului legalității procesului penal care presupune respectarea cronologiei, limitelor și efectelor căilor de atac reglementate de procedura penală.

Față de aceste considerente instanța a apreciat că solicitarea contestatorului de a se analiza incidența Deciziei nr. 67/2007 din recurs în interesul legii, privitor la data de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile în cazul infracțiunii continuă, nu poate fi analizată în prezenta procedură, constituind un argument suplimentar invocat în sprijinul apărării referitoare la incidența cazului de încetare a procesului penal (omisiunea formulării plângerii prealabile în termenul prevăzut de lege având semnificația lipsei plângerii prealabile) care putea fi valorificat în etapa procesuală a apelului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, condamnatul A. a formulat apel, solicitând, potrivit motivelor scrise aflate la dosar, admiterea apelului, desființarea deciziei atacate și în rejudecare, admiterea cererii de contestație în anulare cu consecința încetării procesului penal, fiind incidente prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată că aceasta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau a apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu apelul declarat de condamnatul A. împotriva unei hotărâri definitive - Decizia penală nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori - decizie prin care a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Totodată, se reține că decizia atacată este definitivă, împotriva acesteia neputând fi exercitată vreo cale de atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte ca respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1553 din data de 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1553 din data de 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2020.

Procesat de GGC - MM