Decizia nr. 386/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 58/2018 a Tribunalului Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 19 septembrie 2016, reclamanta A. Galați a chemat în judecată pe pârâtul B. Galați, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului cu destinație sportivă situat la adresa Strada x nr. 15, în suprafața de 350 mp, construit în baza autorizației pentru executare lucrări nr. x din 5 iunie 1984. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 563 și art. 455 C. civ.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal Prin Sentința civilă nr. 58 din 22 ianuarie 2018, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de apel Prin Decizia civilă nr. 121 A din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Organizației Cooperației Meșteșugărești Galați.

Recursul 4.1. Motive Reclamanta Uniunea Județeană a Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești Galați a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că din modalitatea în care instanța de apel invoca dezlegări existente în litigii anterioare purtate intre aceleași părți (Sentința civilă nr. 876/2006 și Sentința civilă nr. 5029/2010 ale Judecătoriei Galați, ramase definitive) ca și din trimiterile jurisprudențiale ale Curții Europene ale Drepturilor Omului rezulta ca a avut în vedere și a tratat exclusiv efectele lucrului judecat, astfel cum sunt redate de prevederile art. 431 C. proc. civ., și nicidecum existenta în cauză a excepției autorității de lucru judecat, care este reglementată de prevederile art. 432 C. proc. civ. Reclamanta a susținut că, prin întâmpinarea formulată la fond, pârâta nu a invocat excepția autorității lucrului judecat, poziție pe care a adoptat-o și în faza de apel, astfel că invocarea și soluționarea apelului pe baza acestei excepții constituie o încălcare a prevederilor art. 432 alin. (2) C. proc. civ. Analizarea atenta și cronologica a nașterii dreptului de proprietate a fiecăreia dintre părțile litigante cu privire la imobilul construcție cu suprafața de 350 mp cu destinație pentru activități sportive situat în Galați, str. x, precum și a înscrisurilor premergătoare emiterii autorizației de construire nr. x/5.06.1984, emisă de Consiliul popular al municipiului Galați, trebuie sa conducă în mod necesar la soluția de admitere a acțiunii în revendicare a acestui bun formulată de reclamantă. În cuprinsul acordului unic al CPJ Galați nr. 6263/1983, la capitolul justificativ al investiției se arată că "UJCM Galați a solicitat realizarea unei baze de tenis și anexe la Cartierul x, str. x, în vecinătatea complexului comercial, grădinii botanice și blocului 17 conform planului de situație vizat pentru neschimbare. Baza va cuprinde terenuri de tenis pe zgura pentru competiție, terenuri tenis pe beton, locuri pentru antrenamente la sol și un corp de clădiri anexe pentru vestiare, camera antrenament, magazie, materiale sportive". Pornind probabil de la aceasta justificare înscrisa în Acordul unic al investiției, care nu are prin ea însăși nicio valoare juridica, deși eliberarea autorizației pentru executare de lucrări era solicitata exclusiv de A. Galați, în cuprinsul ei este indicat ca beneficiar C., cea din urma entitate neexistând din punct de vedere juridic la acel moment întrucât reprezenta denumirea generică a mișcării sportive ce se desfășura la nivelul unității reclamante. Reclamanta a mai subliniat că autoarea pârâtei nu a avut personalitate juridică, astfel încât este de neconceput să fi dobândit vreun drept sau să contracteze obligații. Reclamanta recurentă a susținut că este o unitate a cooperației meșteșugărești, iar modul de dobândire și transmitere a bunurilor supuse acestui tip de drept comun este strict prevăzut de dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 14/1968 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești în vigoare de la 15 mai 1968 până la 8 februarie 1990, abrogată și înlocuită prin Decretul-lege nr. 66/1990, reglementare care trebuie avuta în vedere potrivit principiului tempus regit actum. Din textul sus-menționat rezultă că UJOCM Galați este proprietara construcției în suprafața de 350 mp., situată în Galați, str. x, titlul ei fiind reprezentat de autorizația de construire din 5 iunie 1984, act juridic care, nefiind contestat sau anulat, își păstrează valabilitatea. Mai mult, reclamanta susține că nicio instanță nu a acordat atenție împrejurării că dreptul de proprietate al paratei intimate asupra construcției de 350 mp realizata de reclamanta pe baza autorizației de construire nr. x/1984 emisă de Consiliul Popular al municipiului Galați este intabulat pe suprafața de 7730 mp teren acordat reclamantei în folosința veșnică în baza acelorași înscrisuri care au determinat emiterea autorizației și este intabulat dreptul acesteia în cartea funciara nr. x N - Galați cu numărul cadastral nr. x prin Încheierea nr. 23009 din 22 iulie 2009. Acest aspect nu a fost analizat de instanța de apel, respectiv că simpla înscriere de către pârât a dreptului său asupra imobilului în cartea funciară nu constituie un mod legal de dobândire a dreptului de proprietate, câtă vreme art. 557 alin. (4) C. civ. devine aplicabil numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială, până la acel moment, înscrierea în cartea funciara având numai funcția de opozabilitate față de terți, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu este un terț, ci chiar proprietarul bunului.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar prin Încheierea din 17 octombrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la data de 13 februarie 2020.

Apărările formulate în cauză Intimatul pârât nu a depus întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie revendicarea imobilului situat în Galați, str. x, în suprafață de 350 mp. Pentru a confirma legalitatea soluției primei instanțe, care a statuat în sensul că reclamanta nu a probat dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, instanța de apel a făcut aprecieri cu privire la efectele lucrului judecat în raport cu cele statuate prin Sentința civilă nr. 5029/2010 a Judecătoriei Galați, pronunțată în cererea formulată în temeiul art. 31 din Legea nr. 7/1996. O astfel de cerere, vizând plângerea împotriva încheierii privitoare la înscrierea unui act în cartea funciară, este, prin consecințele înscrierii, una prin care se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Prin urmare, procedura în care s-a pronunțat hotărârea este una contencioasă, nefiind incidente prevederile art. 535 C. proc. civ. care vizează lipsa autorității de lucru judecat a încheierilor pronunțate în procedura necontencioasă. În aceste condiții, analiza lucrului judecat a fost făcută pentru ca instanța de apel să se pronunțe asupra criticilor formulate prin cererea de apel legate de considerațiile primei instanțe cu privire la lipsa titlului de proprietate al reclamantei, iar nu ca o analiză a excepției lucrului judecat pe care, potrivit recurentei, pârâta nu ar fi invocat-o. Împrejurarea că instanța de apel și-a întemeiat motivarea lipsei titlului de proprietate al reclamantei folosind un argument suplimentar față acela al primei instanțe nu este de natură să afecteze legalitatea soluției, pentru că nu au fost nesocotite prevederile art. 432 alin. (2) C. proc. civ., așa cum susține recurenta. În consecință, critica nu întrunește cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanțele de fond au apreciat în mod corect că reclamanta nu are un titlu de proprietate asupra imobilului revendicat, câtă vreme, pe de o parte, invocă drept titlu de proprietate autorizația de construire nr. x/5 iunie 1984 (act juridic ce nu are efect translativ de proprietate), iar, pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 5029/2010 a Judecătoriei Galați s-a arătat că "intimatul B. este continuatorul C. Galați care la rândul său continuă structura sportivă fără personalitate juridică din cadrul A. Galați. Această evoluție în timp dă și succesiunea în drepturi, în sensul că beneficiarul bazei de tenis din Galați, str. x (fost nr. 32), care a fost inițial C., este în prezent B. Galați. În temeiul acestui drept, intimatul B. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor de pe terenul menționat în Cartea funciară nr. x-C1 a Municipiului Galați." Cele prezentate confirmă faptul că reclamanta nu a probat că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat în condițiile impuse de art. 557 alin. (1) și (2) C. civ. conform cu care, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși. În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ. Cum nu s-a dovedit existența vreunei legi care să stabilească faptul că autorizația de construire poate fi asimilată actului translativ de proprietate, în mod corect, în respectarea prevederilor art. 563 C. civ. instanțele de fond au respins acțiunea în revendicare, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Față de cele ce preced, se va respinge recursul declarat de reclamanta A. Galați împotriva Deciziei nr. 121 A din 21 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.