ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1903/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 05.01.2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, solicitând instanței anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiate la data de 30.10.2015, nr. OIPSI 16991/02.11.2015, privind proiectul "Competitivitate prin e-Comerț la A.", cod SMIS 46737, înregistrată la reclamantă sub numărul 2660 din data de 06.11.2015 și emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, și, pe cale de consecință, anularea corecției financiare stabilite în cuantum de 10% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. 1/332. CCE/22.01.2014, încheiat cu B. SRL.

De asemenea, a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 08.02.2016, intimatul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a solicitat admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că este inadmisibilă o cerere în anulare a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare dacă reclamantul nu a solicitat și anularea deciziei prin care a fost soluționată contestația sa împotriva acestei note de constatare.

Prin Sentința civilă nr. 81/2016 din 17 martie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de A. SRL în contradictoriu cu Ministerul pentru Societatea Informațională.

Împotriva Sentinței civile nr. 81/2016 din 17 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului reclamanta arată că a implementat proiectul intitulat "Competitivitate prin E-Comerț la A.", pe o durată de 12 luni, cu un buget total de 1.337.017,60 RON din care 430.773,80 RON cheltuieli eligibile și 636.718,60 RON cheltuieli neeligibile, vizând contractul de finanțare nr. x/13.11.2013.

Arată că în data de 20.02.2015 echipa de control din partea OIPSI a elaborat proiectul de Raport de control privind Contractul de finanțare nr. x/13.11.2013, prin care s-a constatat că în ceea ce privește achiziția de echipamente, s-a încălcat principiul neutralității tehnologice la mai multe echipamente, prin lipsa mențiunii "sau echivalent", evidențiindu-se detalii care conduc spre anumiți producători sau model. Astfel, pe baza constatării arătate, echipa de control a aplicat o corecție de 10% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. 1/332. CCE/22.01.2014.

Prin adresa nr. x din data de 26.02.2015 societatea reurentă a formulat obiecțiuni la Proiectul de raport de control.

Ulterior a fost întocmit Raportul de control nr. x din data de 01.04.2015, prin care echipa de control a păstrat propunerea aplicării corecției în cuantumul stabilit.

Recurenta-reclamantă arată că împotriva Raportului de control nr. x din data de 01.04.2015 privind contractul de finanțare nr. x/13.11.2013 a formulat contestație, înregistrată sub nr. x/30.04.2015, la care nu a primit răspuns, deși conform art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 contestația trebuia soluționată în termen de 30 de zile.

Mai arată că i s-a comunicat prin poștă Proiectul de notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 09.09.2015 cu propunerea aplicării unei corecții de 10% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. 1/332. CCE/22.01.2014, iar împotriva Proiectului de notă de constatare a neregulilor recurenta a formulat obiecțiuni prin documentul nr. 2285/18.09.2015, înregistrat la OIPSI sub numărul 12750 din data de 22.09.2015. În data de 30.10.2015 echipa de control din partea OIPSI a elaborat Nota de constatare nr. x/02.11.2015 privind Contractul de finanțare nr. x/13.11.2013, menținând corecția aplicată de 10% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. 1/332. CCE/22.01.2014. Împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 30.10.2015, nr. OIPSI 16991 din data de 02.11.2015, înregistrată la societatea recurentă a formulat în termen legal contestația nr. 2782/18.11.2015 la care nu a primit răspuns.

Susține că în urma semnării contractului de finanțare nr. x/13.11.2013, societatea recurentă a elaborat Documentația de atribuire și că, întrucât în Ordinul Ministrului Fondurilor Europene nr. 1120/15.10.2013 nu se regăsește principiul "neutralității tehnologice", acesta nu poate fi considerat neregulă, deoarece stabilirea de nereguli și aplicarea de corecții financiare pe baza unui act normativ, respectiv H.G. nr. 519/28.06.2014, adoptat ulterior derulării procedurii de achiziție, contravine principiului neretroactivității actelor normative.

Recurenta-reclamantă arată că aceeași critică poate fi adusă și Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/02.11.2015, deoarece Ordinul nr. 1191 din 19.11.2014 pentru aprobarea Instrucțiunii aferente Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 1120/2013 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 855/24.11.2014 și a intrat în vigoare la data publicării (24.11.2014), astfel că prevederile acestuia nu pot fi aplicate unei proceduri de achiziție finalizate.

Arată că H.G. nr. 519/26.06.2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor, financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 stabilește criteriile care se pot aplica de către organul de control la stabilirea corecției.

Susține că această corecție nu are nici un temei, aplicarea acestor criterii fiind făcută în mod eronat, solicitând ca, instanța de control judiciar să aibă în vedere și constatările cuprinse în Raportul de control nr. x/01.04.2015, conform cărora soluția informatică implementată susține activitatea firmei și reprezintă un real avantaj în competitivitatea pe piața de profil.

Precizează că nu i-au fost aduse la cunoștință temeiurile care au stat la baza nerespectării principiului neutralității tehnologice la Partea a 3-a, punctul 3 din Anexa la H.G. nr. 519/2014 și cum a fost stabilit procentul de corecție de 10%, respectiv că aplicarea punctului 3 din H.G. nr. 519/2014 este eronată, deoarece reglementarea părții a 3-a are în vedere inserarea în ordinea gravitații a neregulilor constatate, iar pe de altă parte, pentru că nu a fost stabilită într-un mod obiectiv gravitatea abaterii și nici nu a fost evaluat prejudiciul, care, de altfel, nici nu există.

De asemenea, consideră că principiul proporționalității a fost înțeles și aplicat greșit în speță, deoarece trebuia stabilită gravitatea abaterii și prejudiciului provocat, care nu există.

În fapt, arată că întrucât societatea avea deja un sistem ERP funcțional la acea dată și o infrastructură de servere și hardware, a apărut o limitare tehnică, care trebuia comunicată posibililor ofertanți, pentru ca ofertele lor să corespundă cerințelor de interconectare a acestora, deoarece acceptarea de oferte pentru alte licențe ar fi generat cheltuieli suplimentare pentru a realiza interconectarea.

Mai arată că, în ceea ce privește data și ora limită a depunerii ofertelor, s-a strecurat o eroare materială, dar deschiderea ofertelor s-a făcut după data și ora limită consemnate în Nota justificativă de atribuire nr. x/20.01.2014.

Recurenta-reclamantă consideră că sentința primei instanțe este criticabilă în raport de dispozițiile art. 21, art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 66 din 29 iunie 2011, precum și din perspectiva principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, având în vedere faptul că nu putea ataca pe calea acțiunii în contencios administrativ o decizie pe care autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene nu a emis-o în condițiile unui abuz de putere din partea autorității, deși societatea a urmat procedura de contestare prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

Susține că Nota de constatare în discuție este actul administrativ de natură să vatăme interesele și drepturile societății, situație care se circumscrie art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, considerând că în acest fel i se îngrădește accesul liber la justiție.

Intimatul-pârât Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, apreciind că instanța de fond a aplicat în mod prevederile legale incidente și a considerat acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, arată că a aplicat în mod corect măsura corecției, deoarece cerințele impuse prin documentația de atribuire sunt restrictive și discriminatorii, prin favorizarea unei anumite tehnologii sau mărci., încălcând principiile de liberă concurență, tratament egal și nediscriminatoriu, prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 aprilie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de SC A. SRL ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din data de 30.10.2015, nr. OIPSI 16991/02.11.2015, privind proiectul "Competitivitate prin e-Comerț la A.", cod SMIS 46737, emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale.

Deși prin cererea de recurs reclamanta nu a indicat motivul de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate prin cale de atac a recursului se circumscriu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum s-a reținut și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prezentul recurs urmând a fi analizat din această perspectivă.

Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 46 - 51 din actul normativ menționat, împotriva titlului de creanță se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunțată în soluționarea contestației să fie atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, contrar alegațiilor recurentei-reclamante, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a titlului de creanță atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care, în cazul admiterii contestației, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

Or, recurenta-reclamantă a precizat că obiectul acțiunii sale îl privește anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din data de 30.10.2015, nr. OIPSI 16991/02.11.2015, emisă de Ministerul pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale și nu a deciziei de soluționare a contestației administrative formulate împotriva acestuia.

Astfel fiind, întrucât reclamanta a înțeles să atace nota de constatare arătată și nu decizia pronunțată în soluționarea contestației, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a acțiunii reclamantei este temeinică și legală, fiind pronunțată cu corecta aplicare a normelor de drept material aplicabile, instanța de control judiciar împărtășind punctul de vedere al instanței de fond în privința soluției pronunțate.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 685/2015, nr. 3236/2015, nr. 843/2016, nr. 827/2017, nr. 2388/2017, nr. 369/2018.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 81/2016 din 17 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 81/2016 din 17 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - GV