ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 582/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4875 din 19 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, în contradictoriu cu pârâtul B.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.043.142.734 RON vechi (ROL), sumă care a ajuns în mod fraudulos în contul pârâtului și acesta a folosit-o în interes personal și pentru a efectua mai multe plăți în favoarea a trei persoane.

Pârâtul a recunoscut că a primit în contul său suma respectivă însă a returnat-o angajaților băncii personal și prin plățile efectuate. A mai arătat că nu știe cum a ajuns suma respectivă în contul său și că a returnat banii astfel cum i s-a indicat de către angajații reclamantei.

Instanța a considerat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a putut demonstra existența faptei ilicite a pârâtului, respectiv modalitatea în care acesta ar fi putut determina transferul sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată în contul său, în mod fraudulos, în condițiile în care angajații băncii prezentau astfel de incidente ca rezultatul unor erori ale sistemului informatic.

De asemenea, nu s-a demonstrat existența, în concret, a unei înțelegeri între pârât și angajații reclamantei care să aibă drept scop prejudicierea băncii. În schimb, s-au depus probe din care reiese că angajații reclamantei au procedat într-un mod similar și cu alte persoane, pentru a sustrage din patrimoniul băncii sume importante de bani.

Pârâtul a recunoscut semnăturile de pe actele depuse de către reclamantă, respectiv ordine de plată către angajații băncii, ceea ce a confirmat atitudinea sinceră a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin Decizia nr. 2322 din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare împotriva Sentinței civile nr. 4875 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

În prezenta cauză, instanțele au fost învestite cu soluționarea unei acțiuni în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, apelanta reclamantă solicitând obligarea intimatului-pârât la plata despăgubirilor în valoare de 1.043.142.734 Rol, pentru repararea prejudiciului produs băncii prin folosirea în interes propriu a unei sume care nu îi aparținea și cu care fusese alimentat contul acestuia.

În aceste condiții, invocarea pentru prima oară în apel a instituției plății nedatorate, ca temei al obligației de plată a intimatului, reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Nu poate fi primită susținerea apelantei, în sensul că restituirea plății nedatorate ar fi un efect al angajării răspunderii delictuale, în realitate plata lucrului nedatorat, reglementată de art. 992 - 997 C. civ. de la 1864 constituind un izvor de obligații distinct, care nu se întemeiază pe ideea de vinovăție din partea accipiensului, spre deosebire de răspunderea delictuală.

În ce privește fapta imputată intimatului-pârât, în cererea de apel se arată expres că transferul fraudulos al sumei de 1.043.142.734 Rol în contul intimatului, nu este imputabil acestuia, fapta ilicită constând în realitate în neîndeplinirea obligației de restituire a sumei de bani primite în cont, respectiv în folosirea acesteia în interes personal.

Apelanta a anexat cererii de chemare în judecată documente care atestă că alimentarea contului intimatului-pârât cu suma menționată a fost urmată de anumite operațiuni bancare.

Din probele administrate în fața primei instanțe, respectiv Ordonanța din 22 septembrie 2014 emisă în Dosarul penal nr. x/2011, rechizitoriul întocmit în Dosarul penal nr. x/2005, Sentința penală nr. 764 din 11 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2010, rezultă că intimatul-pârât nu a fost implicat în operațiunile ilicite aferente contului deținut la A., ceea ce confirmă apărările acestuia.

Operațiunile bancare care au condus la delapidarea băncii au fost săvârșite de persoane din conducerea acesteia, care au și fost condamnate penal pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

Cu referire la transferul sumei de 1.043.142.734 Rol în contul intimatului, s-a reținut că nu este însoțit de documente justificative, fiind operat în jurnalul operatorului x nr. x, pe baza documentului cu nr. x, la rubrica "tipul operațiunii" se menționează NC - nota contabilă, iar la rubrica "explicații" - reglare.

Referitor la operațiunile ulterioare alimentării contului, în sarcina numitului C. s-a reținut, între altele, faptul că a întocmit în fals documente justificative în numele clienților sau a cerut acestora să semneze astfel de documente, sub pretextul remedierii defecțiunilor din sistemul informatic.

Curtea a constatat că apelanta-reclamantă s-a constituit parte civilă în dosarul penal pentru recuperarea întregului prejudiciu produs ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de angajații acesteia, inclusiv cu suma reprezentând prejudiciu rezultat din operațiuni de delapidare prin debitări nelegale ale conturilor clienților (categorie în care se încadrează suma ce face obiectul prezentei cauze), despăgubirile stabilite de instanțele penale în urma administrării probatoriului pe latura civilă, fiind impuse spre plată persoanelor condamnate penal.

Curtea a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect că nu s-a făcut dovada, de către partea căreia îi revenea sarcina probei, a întrunirii cerințelor cumulative pentru angajarea răspunderii intimatului-pârât, neputându-se reține că acesta a folosit în interes personal suma cu care a fost alimentat contul său în urma operațiunilor ilicite săvârșite de angajații băncii, în realitate operațiunile ulterioare alimentării contului fiind efectuate conform indicațiilor președintelui A., C. și intrând în conținutul material al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia din urmă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză, sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Banca are un interes legitim în recuperarea prejudiciului, în cuantum de 1.043.142.734 Rol și dobânda legală aferentă, de la intimatul-pârât B., fiind un prejudiciu cert, nerecuperat și actual, iar o contribuție parțială la producerea acestui prejudiciu o are pârâtul prin faptul că a semnat documente bancare de transfer și ridicare numerar.

Fapta de alimentare a contului intimatului-pârât fără documente justificative, prin mijloace dolosive, poate fi imputată chiar pârâtului ca faptă ilicită, de complicitate, pentru că acesta, în loc să reclame neregularitatea, o acceptă și utilizează acele sume de bani în interes propriu semnând documente bancare de transfer și ridicare sume.

Pârâtul a săvârșit fapte ilicite întrucât a facilitat ieșirea sumelor de bani din patrimoniul A., utilizându-le în interes personal.

Instanța a interpretat eronat înscrisurile depuse la dosar. Pârâtul-intimat a fost cercetat pentru fapte de participare la delapidarea A. însă prin Ordonanța nr. 879/P/2011 s-a dispus o soluție de clasare pe latura penală cu privire la faptele reținute ca fiind săvârșite de către pârât, pe fondul intervenirii legii penale mai favorabile, respectiv art. 5 din noul C. pen. și nu pentru că fapta pârâtului nu ar fi existat, iar în ce privește latura civilă, aceasta a rămas nesoluționată.

Pârâtul a săvârșit o faptă ilicită deoarece aceasta avea opțiunea de a nu dispune de suma primită necuvenit, în mod fraudulos, de a nu utiliza acea sumă.

Recurenta consideră că a dovedit faptul că pârâtul a acționat cu discernământ, fiind conștient că prin efectuarea acestor operațiuni favorizează delapidarea băncii.

Acțiunea băncii reprezintă continuarea laturii civile lăsată nesoluționată în Dosarul penal nr. x/2011 al PICCJ și are ca obiect atragerea răspunderii civile în vederea recuperării prejudiciului cauzat ca urmare a faptelor ilicite de neîndeplinire a obligației legale de restituire și de însușire fără justă cauză a sumelor delapidate, primite cu știință în contul bancar, intimatul-pârât, B., fiind beneficiar al acestor sume delapidate.

În cauză, intimatul B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu produs de intimatul-pârât.

Despăgubirile stabilite de instanțele penale în urma administrării probatoriului pe latura civilă, au fost impuse integral spre plată persoanelor condamnate penal.

Astfel, în Decizia penală nr. 424/A din 22 martie 2018 s-au reținut următoarele:

(...) "Pe latură civilă: În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 și 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ. din 1864, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. (prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar) și obligă în solidar pe inculpații C., D., E., F., G. și H. la plata către aceasta a sumei de 935.256.796.564 RON Rol (93.525.679,65 RON - Ron) cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală, urmând ca inculpatul C. să răspundă pentru diferența rezultată din deducerea sumei la plata căreia a fost obligat prin Sentința civilă nr. 965/SIND din 10 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. x/2005, iar inculpații E., F., G. și H. să răspundă în limita sumei de 311.632.870.000 RON - Rol (31.163.287,00 RON - Ron) din acest prejudiciu".

Așadar, prejudiciul total stabilit de instanță cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală este în totalitate impus spre plată inculpaților din Dosarul penal cu nr. x/2010

Recurenta-reclamantă nu face dovada unei fapte ilicite a intimatului-pârât.

În realitate, contul intimatului nu a fost "alimentat", ci s-a operat un transfer al unei sume "prin cont" în contextul executării de către bancă a unui "reglaj intern". Această operațiune nu se putea face din dispoziția intimatului-pârât, ci doar dintr-o dispoziție a băncii, astfel cum rezultă din Extrasul de cont nr. 1 din 27 noiembrie 2001 - "reglare dif. Op din data de 31 mai 2001".

Angajații băncii au făcut o corectură a unei operațiuni anterioare, tranzitând o sumă prin contul deținut în A. S.A. de către B.

Intimatul-pârât nu a dispus "alimentarea" contului și nici nu a dispus ieșirea sumelor de bani din patrimoniul A. S.A.

Recurenta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă că intimatul a acceptat prin complicitate starea de fapt și că a dispus de suma respectivă.

În realitate, toate operațiunile s-au desfășurat prin transferuri bancare, efectuate de angajații băncii.

Prin Sentința penală nr. 764 din 11 mai 2015 se reține că "transferul în sumă de 1.043.142.734 Rol a fost operat în jurnalul operatorului A. cu numărul 31 - I., la poziția nr. 76 pe baza documentului cu nr. x iar la rubrica tipul operațiunii este mențiunea "NC" - nota contabilă; la rubrica "explicații" este consemnat: "reglare".

Neexistând nici un document de transfer din contul băncii în contul B., suma a fost declarată prejudiciu și imputată inculpaților din dosarul devalizării A. S.A.

Aceasta s-a întâmplat indiferent de parcursul ulterior al sumei, operațiunile ulterioare fiind catalogate ca fiind doar scriptice, neconforme cu realitatea.

Intimatul-pârât nu a fost învinuit sau inculpat în Dosarul penal nr. x/2010 și nici nu s-a făcut nicio disjungere vizând o latură civilă sau penală, astfel cum susține recurenta-reclamantă.

În Ordonanța din 22 septembrie 2014 dată în Dosarul nr. x/2011 nu se menționează că în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât ar fi fost disjunsă din Dosarul nr. x/2010 latura civilă și că aceasta a rămas nesoluționată în Dosarul penal nr. x/2011.

Latura civilă a fost în integralitatea ei soluționată în Dosarul nr. x/2010, unde cei șase inculpați au fost obligați la plata către A. S.A. a întregului prejudiciu stabilit în dosar.

Intimatul-pârât nu a beneficiat de o sumă de bani din partea recurentei-reclamante, nu a sustras nicio sumă de bani de la A. S.A., nu a produs nici un prejudiciu recurentei-reclamante.

Toate acestea rezultă din Decizia penală nr. 424/A din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București prin care au fost condamnați angajați ai recurentei-reclamante pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, fiind totodată soluționată integral și latura civilă.

Recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., însă nu a arătat care sunt și în ce mod au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel că aceasta răspunde exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, având în vedere că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. Brașov - prin lichidator judiciar, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare București împotriva Deciziei nr. 2322/2018 din 14 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 martie 2019.

Procesat de GGC - NN