ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2020

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 221/2020

HOTĂRÂRE
29.01.2020
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 221/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 25.07.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., ieșirea din indiviziune privind bunurile rămase la decesul defuncților G., decedat la data de 07.07.1978, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, județul Dâmbovița și H., decedată la data de 15.03.1989, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, județul Dâmbovița, lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin.

Prin Sentința nr. 695/15.05.2019, Judecătoria Găești a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Găești a reținut următoarele:

Numitul K., moștenitor al defuncților lui părinți G. și H., a decedat la data de 17.01.2016, cu ultimul domiciliu în București.

Succesiunea acestuia nu a fost dezbătută pe cale notarială, iar Decizia nr. 641/28.06.2017, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, nu cuprinde dispoziții sub acest aspect, litigiul ce a făcut obiectul acestui dosar fiind continuat de moștenitorii pârâtului K., decedat în cursul procesului.

Reclamantul susține că este moștenitor al defunctului K., în calitate de nepot de soră predecedată J., alături de pârâții C., D. și E., aceștia în calitate de strănepoți de soră predecedată N.

În consecință, pentru a se putea partaja averea succesorală rămasă de pe urma defuncților G. și H. și Titlul de proprietate nr. x/1994, trebuie dezbătută succesiunea defunctului K., cu stabilirea calității de moștenitori și a cotelor ce se cuvin acestora, așa cum se și arată în punctul III al cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Cum defunctul K. a avut ultimul domiciliu în București, iar succesiunile celorlalți doi defuncți au fost dezbătute, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoriei Sector 6 îi revine competența de soluționare a prezentei cauze.

Prin Sentința nr. 7233/23.10.2019, Judecătoria Sector 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ., care stabilesc competența teritorială a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului pentru toate cererile în materie de moștenire, inclusiv cererile privind ieșirea din indiviziune, situație aplicabilă în prezenta cauză.

Împrejurarea că nu a fost dezbătută moștenirea defunctului K., cu ultimul domiciliu în București, nu atrage competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 6 București, întrucât conform dispozițiilor art. 118 (2) C. proc. civ., "cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți". Astfel,deoarece în cauză sunt mai multe moșteniri deschise, pentru care se solicită ieșirea din indiviziune a moștenitorilor, competența aparține Judecătoriei Găești, în jurisdicția căreia s-a aflat ultimul domiciliu al defuncților G. și H., fiind instanța pe care reclamantul a ales-o în temeiul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. 3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 din același cod, în considerarea izvorului acestei modalități a dreptului de proprietate (moștenirea).

Cum în cauză obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport de defuncții G., decedat la data de 07.07.1978, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, județul Dâmbovița și H., decedată la data de 15.03.1989, cu ultimul domiciliu în comuna Mătăsaru, județul Dâmbovița, rezultă că instanța competentă a soluționa pricina potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. este cea în circumscripția căreia se regăsește ultimul domiciliu al acestora, respectiv Judecătoria Găești.

Împrejurarea că pe parcursul soluționării cauzei a intervenit decesul unuia din moștenitorii defuncților din prezenta cerere de chemare în judecată nu are nicio relevanță asupra stabilirii instanței competente, câtă vreme starea de indiviziune după aceștia din urmă nu a fost sistată, dispozițiile legale incidente sub acest aspect fiind cele anterior menționate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2077/2020
tor unic C., în calitate de nepot de frate predecedat, nefiind renunțători sau străini de succesiune prin neacceptare, iar, la pct. 2, că, de pe urma defunctei H., au rămas următoarele bunuri: apartamentul nr. x situat în București, B-dul x
ÎCCJ 2025-09-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1606/2025
rea). Ca atare, criteriul de determinare a competenței teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului (art. 118 alin. (1) C. proc. civ.). Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu numita B., a solic
ÎCCJ 2016-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 209/2020
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Cererea de revizuire înregistrată inițial la data de 25 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2019 (înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
ÎCCJ 2025-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1306/2025
Ședința publică din data de 11 iunie 2025 Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 03.05.2018
ÎCCJ 2022-10-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1769/2022
în calitate de intervenientă forțată, a lui L.. A fost anulat certificatul de calitate de moștenitor nr. 64/29.11.2005 și certificatul de moștenitor legal nr. 49/10.12.2009, ambele eliberate de pe urma defunctei G. de către BNP F.. S-a cons
Sursă