ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Ploiești, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații, conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul aceleiași instanțe și obligarea pârâtului să întreprindă măsurile legale în vederea declasificării documentelor indicate în cererea introductivă; obligarea pârâtului la eliberarea unei autorizații de acces la informații clasificate cu nivelul de secretizare corespunzător nivelului de secretizare cel mai înalt al înscrisurilor clasificate menționate ca probe în dosarele nr. x/2013 și nr. y/2013 și al înscrisurilor clasificate pe care pârâtul SRI pretinde că le-a depus sau urmează să le depună ca probe la Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2013, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 22 august 2017, reclamantul A. a formulat verbal cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unei părți din art. 519 C. proc. civ., respectiv cu privire la sintagma "competentă să judece cauza în ultimă instanță".

Prin încheierea de ședință de la data de 22 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unei părți din art. 519 C. proc. civ., respectiv cu privire la sintagma "competentă să judece cauza în ultimă instanță", constatând că nu are legătură cu soluționarea cauzei pe fond.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, în principal, iar, în subsidiar, să caseze încheierea atacată cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești în vederea sesizării Curții Constituționale.

În motivarea cererii de recurs reclamantul a reluat argumentele invocate în formularea cererii introductive, fiind arătat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A explicat recurentul că a constatat că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate pentru cererea pe care a formulat-o prin cererea introductivă, privind sesizarea Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, din acest motiv, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor arătate.

A susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Serviciul Român de Informații a solicitat respingerea recursului formulat și, pe cale de consecință, menținerea încheierii atacate ca legală.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent și constatând că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale aplicabile, va menține hotărârea instanței de fond și, în consecință, va respinge recursul formulat ca nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Condițiile de admisibilitate desprinse din acest text de lege, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele:- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții dintr-o lege în vigoare;- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale;- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în fața instanței de judecată;- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către una dintre părțile din proces.

Cât privește condiția existenței unei legături între dispozițiile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte reține că în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta nu este îndeplinită, motiv pentru care soluția instanței de fond va fi menținută, având în vedere argumentele prezentate în continuare.

Excepția de neconstituționalitate este mijlocul procedural pus la dispoziția oricărei părți dintr-un proces pendinte de a susține, în fața Curții Constituționale, vătămarea drepturilor sale prin incidența, în cauza sa, a unui text de lege considerat a fi neconstituțional.

Dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale, respectiv art. 519 din C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), prevăd următoarele:

"Art. 519 - Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Obiectul demersului judiciar al recurentului îl reprezintă obligarea pârâtului să întreprindă măsurile legale în vederea declasificării documentelor indicate în cererea introductivă.

Or, dispozițiile legale invocate ca fiind neconstituționale, respectiv prevederile art. 519 din C. proc. civ., cu referire la sintagma "competentă să judece cauza în ultimă instanță" nu au legătură cu soluționarea cauzei. Astfel cum s-a arătat mai sus, obiectul acesteia îl constituie obligarea autorității pârâte de a declasifica mai multe documente și de a elibera reclamantului o autorizație de acces la informații clasificate, temeiul juridic substanțial al acțiunii fiind dispozițiile Legii nr. 182/2002.

În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție acestea sunt dispoziții susceptibile de a face obiectul excepției de neconstituționalitate, dat fiind că soluționarea cauzei semnifică rezolvarea raportului juridic litigios dedus judecății prin acțiune și nu modul de pronunțare asupra unor chestiuni prejudiciale, precum problema admisibilității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei Hotărâri Prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul poate solicita sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 519 din C. proc. civ. în fața ultimei instanțe, astfel că dreptul de acces la această procedură nu este în niciun fel afectat.

Nu sunt întemeiate susținerile recurentului conform cărora "doar instanța de fond poate analiza fondul cauzei, nu și instanța de recurs", atâta timp cât potrivit art. 20 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 554/2004 "În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond", iar chestiunile de drept sunt tranșate definitiv de ultima instanță.

În aceste condiții, în care se cere sesizarea Curții Constituționale cu o excepție vizând o dispoziție legală ce nu este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte va reține că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate referitoare la existența unei legături între obiectul excepției și soluționarea cauzei, întrucât Curtea nu poate reține ca având legătură cu cauza dispoziția referitoare la reglementarea art. 519 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 22 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.