Decizia nr. 2920/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 537/2016 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată, reclamantul A.-Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția pentru Plăți și Dezvoltare Pentru Agricultură-Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Teleorman) a formulat contestație împotriva Deciziei de soluționare a contestației formulată sub nr. x/2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/05.06.2014 emis de pârâtă.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 537 din 19.02.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A.-Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția pentru Plăți și Dezvoltare pentru Agricultură-Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Teleorman) și, pe cale de consecință, a anulat actele atacate și măsurile de recuperare dispuse de intimați.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că, în cauză, considerentele instanței referitoare la nemotivarea în drept a actului administrativ, nemenționarea în cuprinsul actului atacat a unei nereguli care să se reflecte într-o încălcare efectivă a clauzelor contractuale, sunt reținute în mod greșit de către instanța de fond. Recurenta consideră că hotărârea Curții de Apel București are în vedere greșita apreciere și încadrare a situației de fapt. Astfel, instanța de fond menționează faptul că singura neregulă inclusă în procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 05.06.2014 privește lipsa efectivă a utilajelor de la locul de implementare a proiectului, iar acesta este o simplă suspiciune ce nu poate fi dovedită. În opinia recurentei, instanța de fond a greșit și atunci când a apreciat că "motivarea în drept a procesului-verbal nu reprezintă decât o referire generică la nerespectarea contractului de finanțare, fără a menționa/încadra neconcordanțele faptice constatate într-o obligație stipulată inițial".

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Controlul judiciar declanșat la reclamant are ca obiect contestația împotriva Deciziei de soluționare a contestației formulată sub nr. x/2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/05.06.2014 emis de pârâtă. Judecătorul fondului a reținut că din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nu a rezultat o motivare clară a neregulilor, ci numai o presupunere de neregulă. Procedând astfel instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Instanța de control judiciar reține că un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat. Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului. Motivarea urmărește o dublă finalitate și anume îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat. Este adevărat că o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui. Într-o atare situație, actul administrativ este lipsit de previzibilitate și coerență, iar vătămarea există. Înalta Curte apreciază că, în cauza de față nu ne aflam în această situație. Din examinarea actelor administrative contestate, Înalta Curte constată că în cuprinsul procesului-verbal de constatare nr. x din data de 05.06.2014 este prezentată, în cadrul capitolului 6, motivația care a fundamentat decizia de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat beneficiarului A. Întreprindere Individuală și rezilierea contractului de finanțare x/15.07.2010, încheiat între APDRP și acest beneficiar, aceasta fiind folosirea utilajelor în alte scopuri decât cele propuse prin proiect (cod CAEN:8130 - Activități de întreținere peisagistică"). Motivația este justificată prin existența pe un utilaj a siglei unei firme, ceea ce a condus la suspiciunea că utilajul a fost închiriat pentru alte activități și nu pentru activitatea de amenajări peisagistice propuse a se realiza prin proiect și prin faptul că unul din vehiculele achiziționate prezenta un grad de uzură mare față de orele de funcționare. De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor se menționează, expressis verbis, în capitolul 7 - Temeiul de drept, respectiv: - Art. 1(2) din Contractul de finanțare încheiat cu A.P.D.R.P.: "Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul de Finanțare și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă. Cererea de finanțare depusă de beneficiar, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultata în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de evaluare și implementare, face parte integrantă din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului prevăzută la art. 2(8)" - Art. 8(1) - din Contractual de finanțare încheiat cu A.P.D.R.P.: "Prezentul contract obligă părțile să respecte întocmai și cu bună credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate cu principiul obligativității contractului între părțile contractante în temeiul articolului 969 din C. civ. și reglementărilor în vigoare." (art. 1270 din noul C. civ.) - Art. 11 - încetarea contractului, punctul 11(3) din Anexa C1.1 la contractul de finanțare x/15.07.2010 - " în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței/falimentului, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești". Judecătorul fondului a analizat legalitatea actelor contestate doar din prisma motivului privind nemotivarea corespunzătoare. Înalta Curte constată că actele administrative contestate îndeplinesc condițiile de fond și formă, fiind motivate în fapt și în drept, astfel că pentru respectarea nu doar formală ci efectivă a accesului la dublu grad de jurisdicție se impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă. Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. În fine, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor motive de recurs invocate în cauză, în raport de soluția pronunțată. La rejudecare, instanța de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant și va prezenta argumentele sale în sprijinul soluției ce va fi adoptată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.