ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4443/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 4 octombrie 2016, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat în contradictoriu cu pârâții A., B. și Camera Deputaților constatarea nulității absolute a contractului nr. x din 15 decembrie 2008 și repunerea părților în situația anterioară.

Prin Sentința nr. 290 din 9 decembrie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții A., B. și Camera Deputaților.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea contractului civil nr. x din 15 decembrie 2008 încheiat de către pârâtul A. cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese.

În motivarea recursului, în esență, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 23 din Legea nr. 176/2010, față de situația încheierii de acte sau contracte de către persoane găsite în stare de conflict de interese, acte pe care legea le consideră lovite de nulitate absolută.

A mai arătat că, în cauză, domnul A., deputat în Parlamentul României, nu a respectat prevederile legale cu privire la conflictul de interese, întrucât a avizat încheierea Contractului Civil nr. x din 15 decembrie 2008 prin care acesta a angajat-o pe mama sa, pârâta B., în funcția de consilier în cadrul Biroului Parlamentar al deputatului A., dovedindu-se faptul că acesta avea un interes personal în chestiunea angajării mamei sale așa cum reiese din raportul de evaluare nr. x din 13 octombrie 2015.

În opinia recurentei, atâta timp cât intimatul-pârât A. avea obligația legală de a se abține de la emiterea unui act prin care a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, sancțiunea nulității trebuie să intervină ca o consecință a lipsei de obiectivitate a acestuia.

În concluzie, constatându-se încălcarea regimului juridic al conflictului de interese printr-un raport de evaluare definitiv, actul juridic încheiat de către intimatul-pârât A. cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, este sancționat conform dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 176/2010, cu nulitatea absolută și cu repunerea părților în situația anterioară, în vederea înlăturării în întregime a efectelor actului încheiat cu nerespectarea condițiilor legale de validitate și a acoperirii eventualelor prejudicii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 6 martie 2017, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

În opinia intimatului-pârât, munca prestată de mama sa în baza contractului a cărui nulitate se invocă nu poate fi anulată și nici restituită, iar în raport de data încetării - 1 iunie 2010, cererea de chemare în judecată formulată este prescrisă.

A mai învederat că simpla înșiruire de texte legale de către autoritatea recurentă nu poate conduce la concluzia existenței unei nelegalități, în condițiile în care contractul civil a fost înregistrat atât la Camera Deputaților cât și la autoritatea fiscală și au fost plătite impozitele prevăzute de lege.

Prin rezoluția din 22 octombrie 2018 a completului investit cu soluționarea cauzei a fost fixat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În ședința publică din data de 12 iunie 2019, cauza a fost repusă pe rol în vederea punerii în discuția contradictorie a părților a excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Examinând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune, Înalta Curte constată că este nefondată, în raport de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care "În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută".

Având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui contract civil încheiat de persoana evaluată în stare de conflict de interese, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1249 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea absolută poate fi invocată oricând, iar conform art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ., acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic este imprescriptibilă.

Pe fondul recursului, examinând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, de apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează constatarea nulității contractului civil nr. x din 15 decembrie 2008, subsecvent rămânerii definitive a raportului de evaluare a conflictului de interese nr. x, ca urmare a necontestării acestuia în termen de 15 zile la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Demersul judiciar inițiat de recurenta-reclamantă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora:

"(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situația de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2)Acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.

(3) Instanța va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulității absolute, și repunerea părților în situația anterioară."

Cum sesizarea instanței a vizat constatarea nulității unui act juridic, pe calea procedurală instituită de Lega nr. 176/2010, în mod greșit instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.

Aceasta întrucât, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 176/2010 au în vedere toate actele juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, oricare ar fi natura juridică a acestora, chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție.

Nu prezintă relevanță din perspectiva analizată dacă actele juridice vizate de sancțiunea nulității mai sunt sau nu în vigoare la data sesizării instanței și nici dacă, subsecvent cererii de constatare a nulității, s-a solicitat și repunerea părților în situația anterioară.

În speța de față, situația premisă pe care s-a fundamentat acțiunea în constatarea nulității contractului civil nr. x din 15 decembrie 2008 este reprezentată de raportul de evaluare nr. x din 13 octombrie 2015 necontestat în termenul legal de către persoana evaluată - intimatul-pârât A.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 176/2010, se impunea examinarea pe fond a argumentelor prezentate de către părțile litigante, iar nu respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în contencios administrativ.

În raport de motivele mai sus reținute, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să valorifice toate susținerile și apărările părților din proces și, totodată, să aprecieze asupra incidenței în speță a Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Admite recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 290 din 9 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2019.

GGC - MM