ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.12.2018, reclamantul A., cetățean senegalez, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Frontieră și Sectorul Poliției de Frontieră Aeroport Timișoara, anularea Deciziei de returnare nr. 409186/18.12.2018 și a Procesului-verbal de contravenție nr. x/18.12.2018.

Prin Sentința civilă nr. 13 din 21 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timișoara a anulat contestația formulată de reclamant, în baza art. 148 alin. (1) raportat la art. 194 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., reținând că cererea de chemare în judecată nu este semnată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În drept, a invocat art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că prezentul recurs este inadmisibil.

3.1. Obiectul acțiunii introductive de instanță, astfel cum a fost formulată de reclamant și cum a fost avută în vedere de prima instanță, constă în anularea Deciziei de returnare nr. 409186/18.12.2018 și a Procesului-verbal de contravenție nr. x/18.12.2018.

Prin decizia de returnare, împotriva reclamantului s-a luat măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 7 luni, conform art. 106

3

alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin sentința civilă recurată, acțiunea reclamantului a fost anulată, reținându-se faptul că acțiunea nu a fost depusă în original de reclamant și nu a fost semnată de acesta.

3.2. Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

3.3. Înalta Curte reține că, potrivit art. 106

3

alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România: "(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă."

Prin urmare, indiferent de mențiunea din dispozitivul sentinței Curții de Apel Timișoara, instanța de control judiciar constată că, hotărârea fiind definitivă, recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva acesteia, nefăcând parte din categoria celor supuse recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 13 din 21 ianuarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV