ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1438/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

În Dosarul nr. x/2017/a1 aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, având ca obiect apelul declarat de contestatorii A. și B. împotriva încheierii din 20.10.2017 pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și împotriva Deciziei civile nr. 43/22.02.2018 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în Dosar nr. x/2017/a1, la termenul din 14 septembrie 2018, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 14 septembrie 2018 au declarat recurs contestatorii A. și B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 noiembrie 2018.

Recurenții susțin că încheierea recurată este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea legii, decurgând din interpretarea eronată a probelor, indicând ca temei al cererii lor dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 4 iunie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, însă nu cuprinde motive care să vizeze încheierea recurată.

Completul de filtru C4, la data de 10 iunie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat punct de vedere cu privire la acesta.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 19 septembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauza dedusă judecății, se constată că, prin cererea de recurs, deși au indicat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ. (din vechiul C. proc. civ.), recurenții nu au formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținând doar că încheierea atacată este nelegală.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele hotărârii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenți nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorii A. și B. împotriva încheierii din 14 septembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2019.

GGC - GV