ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2019

HOTĂRÂRE

17.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018, petenta A. a chemat în judecată pe intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună admiterea plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc din încheierea din 7 decembrie 2018 întocmită de Biroul Executorului Judecătoresc B. și deschiderea procedurii executării silite prin proprie și împotriva debitorului C., în cadrul dosarului de executare nr. x/EX/2018.

Judecătoria Sectorului 3 București, prin Sentința civilă nr. 3405 din data de 4 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Sectorului 3 București a făcut aplicarea dispozițiilor art. 665 și art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și a reținut că prezenta cerere de executare silită este formulată împotriva mai multor debitori cu domicilii în circumscripțiile unor instanțe diferite și, având în vedere că în materia executării silite nu există un text de lege special care să reglementeze competența instanței de executare în situația existenței unei pluralități de debitori, instanța de executare este cea de la domiciliul fiecăruia dintre debitori, întrucât această normă de competență este stabilită de lege în favoarea debitorului, iar nu în favoarea creditorului care alege să formuleze o singură cerere de executare silită și un singur dosar de executare pentru doi debitori cu domicilii în circumscripția a două curți de apel diferite.

Prin urmare, a constatat că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului C. (localitatea Mogoșani, județul Dâmbovița), respectiv Judecătoria Găești, județul Dâmbovița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 21 mai 2019, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 1207 din data de 9 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare, Judecătoria Găești a dat eficiență dispozițiilor art. 665 raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, în situația existenței unei pluralități de debitori, instanța de executare este cea de la domiciliul oricăruia dintre debitori, iar în cazul în care unii dintre debitori sunt obligați accesoriu, instanța competentă este cea de la domiciliul oricăruia dintre debitorii principali, deoarece, în lipsa unei norme de competență speciale, se aplică regula generală instituită de art. 112 C. proc. civ., coroborat cu art. 116 din același cod.

Astfel, a constatat că biroul executorului judecătoresc la care a fost depusă cererea de executare silită și care a și deschis dosarul de executare silită în baza titlului executoriu comun tuturor debitorilor, are sediul în București, și a apreciat că, în speță, competența revine Judecătoriei Sectorului 3 București, ca instanță de executare, având atribuțiile reglementate de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., dar și pe cele de soluționare a plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a începe executarea silită împotriva unuia dintre debitori, conform art. 665 alin. (2) C. proc. civ.

Asupra prezentului conflict negativ de competență, cu a cărui soluționare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Găești și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, interpretând în mod diferit modul de aplicare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă plângerea formulată de petenta A. împotriva refuzului executorului judecătoresc de deschidere a procedurii executării silite prin poprire și împotriva debitorului C., prin încheierea din data de 7 decembrie 2018 întocmită de Biroul Executorului Judecătoresc B., în cadrul dosarului de executare nr. 292/EX/2018.

Potrivit prevederilor art. 665 alin. (1) C. proc. civ. "(1) De îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că "Încheierea prevăzută la alin. (1) se comunică de îndată creditorului. În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii prevăzute la alin. (1), la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În speță, prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B. la data de 5 decembrie 2018, creditoarea A. a solicitat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de contractul de împrumut din data de 11 aprilie 2017, împotriva debitorilor C., domiciliat în județul Dâmbovița (în calitate de împrumutat), D., cu domiciliul în București, bd. x, (în calitate de girant) și E., domiciliată în București, str. x, (în calitate girant).

Cum executarea silită a fost îndreptată împotriva a mai mulți debitori, având domicilii diferite, aflate în circumscripțiile teritoriale ale unor instanțe diferite, iar, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, care reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

De asemenea, devin aplicabile și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului 3 București, instanță competentă în raport de domiciliul debitoarei D., cu domiciliul în București, creditoarea a ales între instanțele deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoare acestei instanțe.

Ca atare, în raport de cele de mai sus, Înalta Curte reține că Judecătoria Sectorului 3 București, astfel învestită, nu-și mai putea declina competența, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei instanțe.