ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2490/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 16 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanții S.C. A. S.R.L., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.A., E. și F., obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 201.000 RON, reprezentând daune morale și a sumei de 25.000 RON, reprezentând daune materiale, precum și constatarea nulității absolute a înscrisului denumit "expertiză tehnică judiciară", depus în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Pucioasa, întocmit de pârâtul E., în calitate de expert.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1381 și următ. C. civ.

Pârâta S.C. D. S.A. a formulat note de ședință prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1710 din 7 decembrie 2015, pronunțate în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin Decizia nr. 141 din 19 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă.

Prin încheierea din 13 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului G., decedat la 9 ianuarie 2012.

Prin încheierea din 8 mai 2018, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a luat act de renunțarea reclamantului B. la judecarea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale. Instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului C. și a amânat pronunțarea asupra acestei excepții, precum și asupra fondului cauzei la 15 mai 2018.

Prin Sentința nr. 751 din 15 mai 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. și a respins acțiunea, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. A respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții S.C. A. S.R.L., reprezentată de B., în calitate de administrator, și de B., în contradictoriu cu pârâții D. S.A., E. și F..

Împotriva încheierii din 8 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, și Sentinței nr. 751 din 15 mai 2018, pronunțate de aceeași instanță în același dosar, au declarat apel reclamanții S.C. A. S.R.L. și C..

La 31 ianuarie 2019, reclamantul C. a solicitat suspendarea judecării cererii de apel, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului F., decedat la 19 ianuarie 2012. De asemenea, a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din acest act normativ, până la soluționarea dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin încheierea din 15 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, dând eficiență dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., a constatat cauza în stare de judecată și a amânat pronunțarea asupra cererii de suspendare formulate de reclamantul C., precum și asupra apelului.

Prin Decizia nr. 1579 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și pe cele ale art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții S.C. A. S.R.L., persoană juridică, și C., persoană fizică, împotriva încheierii din 8 mai 2015 și Sentinței nr. 751 din 15 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu reclamantul B. și cu pârâții D. S.A. Râmnicu Vâlcea, D. S.A., prin Filiala Târgoviște, și E..

Împotriva Încheierii din 15 mai 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții C. și B., în calitate de reprezentanți ai reclamantei S.C. A. S.R.L., la 27 mai 2019 (dată fax).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, deși recursul este admisibil în principiu, față de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată deduse judecății, motivele de recurs formulate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, stabilită pentru soluționarea recursului conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, nu a fost achitată.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 19 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că reclamanta S.C. A. S.R.L., datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în raport de motivele de recurs invocate, încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Prin aceeași rezoluție, recurentei i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluția din 19 septembrie 2019.

Raportul a fost comunicat recurentei la 7 octombrie 2019, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 14 octombrie 2019, recurenta a depus un punct de vedere la raport, fără a anexa dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În cauză, se constată că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs formulată de reclamanții C. și B., în calitate de reprezentanți ai reclamantei S.C. A. S.R.L., nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva încheierii din 15 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții C. și B. în calitate de reprezentanți ai reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 15 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - MM