ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1239/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015/a5, A.., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C., în calitate de administrator statutar și D., în calitate de unic asociat și administrator statutar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2014 și obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 152.132 RON, reprezentând pasivul societății B. S.R.L., așa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor actualizat la data de 13.07.2017.

Intimatul C. a formulat cerere reconvențională, prin care a invocat reaua-credință a reclamantei.

Intimata B. S.R.L a formulat cerere reconvențională, prin care a arătat că se constituie parte civilă vătămată, alături de angajații săi, cu suma de 2.500.000 USD, ca și compensare morală a suferințelor asupra demnității și sănătății fizice și psihice, subminarea sistemului nervos și destabilizarea stării de sănătate.

Prin încheierea din 5 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Dâmbovița judecătorul sindic a luat act de faptul că reclamantul A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a renunțat la cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul D., urmând ca acțiunea să se continue în contradictoriu cu pârâtul C..

Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 09.10.2018, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 16.10.2018, iar prin sentința nr. 359/22.10.2018 a admis acțiunea formulată de A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. și, în consecință, a dispus obligarea pârâtului C. la completarea pasivului social al societății cu suma de 152.132 RON. Au fost respinse cererile reconvenționale formulate de pârâtul C. și S.C. B. S.R.L., prin asociați-moștenitori ai asociatului D., ca inadmisibile.

Împotriva încheierii din 9 octombrie 2018 și a sentinței nr. 359/22.10.2018 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat apel debitoarea S.C. B. S.R.L. și pârâtul C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, sub nr. x/2015/a5, la data de 9 ianuarie 2019.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin încheierea din 13 martie 2019, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 28 martie 2019, iar prin decizia nr. 150/28.03.2019, s-a admis excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac de către S.C. B. S.R.L. și s-a respins apelul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L., ca fiind promovat de o persoană lipsită de interes. A fost respinsă excepția lipsei de interes privind apelul declarat de C.. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 09.10.2018 și a sentinței nr. 359/22.10.2018, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 28 octombrie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L. și de pârâtul C. împotriva încheierii din 13.03.2019 și a deciziei nr. 150/28.03.2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin care au solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea drepturilor privind accesul la justiție și la apărare de către o instanță care îndeplinește cerințele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Recurenții au prezentat situația de fapt și au dezvoltat argumente prin care se tinde la dovedirea asocierii infracționale, fiind aduse acuzații cu privire la participanții din procedura insolvenței a debitoarei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 25 martie 2020 a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

În prezentul dosar a fost dedusă judecății o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2014.

Art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014 prevede că principalele atribuții ale judecătorului-sindic sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, întemeiate pe dispozițiile art. 169 din același act normativ.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluționează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvență sunt supuse numai apelului.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că decizia recurată a fost pronunțată în apel, într-o cauză având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei.

Cum, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile curții de apel sunt definitive, rezultă că decizia nr. 150/28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1), raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții S.C. B. S.R.L. și C. împotriva deciziei nr. 150/28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții S.C. B. S.R.L. și C. împotriva deciziei nr. 150/28.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2020.