ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1066/2019

Deliberând asupra cauzei prezente, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 554 din 20 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/2012, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și SC, C. SRL.

Prin Decizia nr. 1.897 din 04 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2012, a fost admis apelul declarat de pârâții B. și SC, C. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 554/20.01.2016, pronunțată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/2012; a fost anulată Sentința civilă nr. 554/20.01.2016, și toate actele de procedură efectuate în Dosarul nr. x/2012, al Judecătoriei Craiova, și a fost reținută cauza la Tribunalul Dolj, secția I civilă, pentru judecarea pe fond a cauzei.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Dolj, secția I civilă, sub nr. x/2017.

Prin Sentința civilă nr. 156/2018, din 13 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă, în parte, cererea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC, C. SRL; a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în municipiul Craiova, str. x x, jud. Dolj; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 3.010 din 20 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta SC, C. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 156/13.03.2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., și intimatul-pârât B., având ca obiect revendicare imobiliară.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă SC, C. SRL, a declarat recurs, prin care a susținut, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

La termenul de judecată din 22 mai 2019, Înalta Curte, a reținut cauza în pronunțare și a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2019, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de netimbrare, invocată din oficiu, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile și acțiunile evaluabile în bani se timbrează la valoare, iar potrivit art. 11 alin. (1) din același act normativ, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50 % din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.

Întrucât acțiunea în revendicare este o acțiune evaluabilă în bani, pentru termenul de judecată din 27 martie 2019, recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.050,50 RON, calculată la valoarea contestată, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Recurenta nu s-a supus acestei exigențe legale și, la termenul de judecată din 27 martie 2019, a formulat cerere de ajutor public judiciar, recalificată de instanța de judecată ca fiind o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în condițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, având în vedere împrejurarea că solicitantul este persoană juridică.

Prin încheierea din 10 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă, în parte, cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru formulată de recurenta-pârâtă SC, C. SRL, în sensul că a fost redus cuantumul taxei judiciare de timbru de la 6.050,50 RON la 3.000 RON.

Împotriva acestei încheieri, recurenta-pârâtă a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea irevocabilă din 14 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.1.

Prin urmare, recurenta-pârâtă avea obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.000 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din același act normativ, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În același timp, dispozițiile art. 302

1

alin. (2) din C. proc. civ., statuează că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Din actele dosarului rezultă că recurenta nu a timbrat recursul, deși prin comunicarea încheierii din 10.04.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, i s-a adus la cunoștință cuantumul redus al taxei judiciare de timbru datorate pentru judecarea recursului.

Față de cele prezentate, având în vedere că recurenta-pârâtă nu s-a conformat îndeplinirii obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin încheiere devenită irevocabilă, Înalta Curte, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă SC, C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.010 din 20 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SC, C. SRL, împotriva Deciziei nr. 3.010 din 20 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - OB