ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2016 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul A., cetățean tunisian, a formulat contestație împotriva Deciziei de revocare a dreptului de ședere nr. x/25.11.2015 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Iași.

Prin Sentința civilă nr. 122/2016 din 21 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul A., cetățean tunisian, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, fiind criticată hotărârea instanței de fond pentru motivele de casare care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de fond nu a analizat în concret toate împrejurările cauzei și nu a motivat în mod corespunzător hotărârea pronunțată.

De asemenea, recurentul a arătat că instanța de fond a încălcat prin sentința pronunțată dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. referitoare la rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului. A apreciat că prin decizia de revocare a dreptului de ședere i-a fost încălcat dreptul la libera circulație, iar prin hotărârea primei instanțe i s-a adus atingere dreptului la apărare, precum și dreptului la un proces echitabil.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Iași a solicitat respingerea recursului formulat, arătând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de către recurent s-a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit respingerea acțiunii formulate, fără a analiza situația de fapt supusă judecății și toate împrejurările relevante cauzei, fiind menționate de instanță doar câteva aspecte legislative incidente cauzei.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Cu privire la excepția de netimbrare a recursului

Examinând cu prioritate regularitatea învestirii cu recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea recursului formulat.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ., iar alin. (2) prevede că în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În speță, se constată că recurentul-pârât nu a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 80/2013, în raport de motivele de casare invocate în cererea de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că obligația de achitare a taxei judiciare a fost comunicată prin adresa instanței din data de 21 septembrie 2016, precum și prin citația emisă pentru termenul de judecată de la data de 7 martie 2019.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, iar potrivit alin. (3) mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Cum dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost atașată cererii de recurs, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost încunoștințat despre obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 200 RON, devin aplicabile dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. care arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborate cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 122/2016 din 21 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN