ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1647/2019

HOTĂRÂRE

03.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1647/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 99/A din data de 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, au fost admise, în parte, apelurile declarate de reclamanții A. și B. și de C. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 89 din 18 ianuarie 2018 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., împotriva pârâtei C. S.A. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 75.000 euro cu titlu de daune morale, din care 50.000 euro pentru pierderea fiului D., 20.000 euro pentru pierderea nepotului E. și 5.000 euro pentru pierderea nepotului nenăscut. A respins capătul de acțiune privind daunele materiale și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Cererea de recurs formulată de pârâta C. S.A. este motivată, invocându-se art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, pârâta a arătat că a înțeles să exercite calea de atac strict cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de către Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea în parte a Sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, potrivit art. 497 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, reducerea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de apel în sumă totală de 75.000 de euro, acestea fiind numai în parte întemeiate.

Pârâta a susținut că daunele morale, astfel cum au fost acordate în speță, reprezintă mai degrabă o sancțiune pentru societatea de asigurare, nereflectându-se nici măcar asupra persoanei vinovate de producerea accidentului.

A apreciat că lipsesc evaluările psihologice ori psihiatrice pentru ca instanțele de fond să fi putut realmente să evalueze întinderea traumei, sumele acordate de Curtea de Apel Cluj fiind întemeiate pe simplele susțineri ale reclamanților intimați.

Astfel, instanța de apel a decis majorarea cuantumului daunelor morale acordate în speță intimaților, de la suma de 100.000 euro la suma de 150.000 euro, în lipsa probării unui prejudiciu moral mai grav decât cel prezentat în fața primei instanțe și contrar stării de fapt.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30 iulie 2018 și repartizat Completului filtru nr. 5 (CF x).

Prin Încheierea de ședință din 22 noiembrie 2018 a fost suspendată judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Dosarul nr. x/2018 a fost soluționat prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019.

Prin Încheierea de ședință din 4 aprilie 2019 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost întocmit la data de 13 iunie 2019 și comunicat părților la data de 24 și 28 iunie 2019, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele x.

Analizând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Termenul pentru declararea și motivarea căii de atac s-a împlinit la data de 23 iulie 2018.

Recurenta pârâtă a formulat critici asupra deciziei recurate doar prin intermediul motivelor de recurs, fără alte completări.

În cuprinsul acestora, pârâta a formulat critici care nu pot fi circumscrise cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., întrucât fac referire la probatoriul administrat și la situația de fapt reținută.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să anuleze recursul formulat în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 451 C. proc. civ., precum și dovada cheltuielilor depuse la dosar de intimații reclamanți și aflate la filele x, Înalta Curte urmează să oblige pe recurenta pârâtă C. S.A. la plata sumei de 4.271 RON cheltuieli de judecată către intimații reclamanți B. și A.