ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1608/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, sub nr. x/2015, la data de 20.04.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 260.610 RON împrumutate și la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile C. civ., de la 1864, aplicabil în speță, art. 1584, 1586. La data de 22.06.2013, pârâta B., a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., C. și E., să se constate caracterul simulat al împrumutului acordat de către reclamantă, în sensul că între părți a fost încheiat în realitate, un contract de societate civilă în vederea obținerii unui profit și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1491 și urm. C. civ. din 1864, art. 1175 din același cod, Decretul nr. 167/1958, art. 205 și urm. C. proc. civ., art. 209 C. proc. civ. Prin Sentința nr. 197/15.02.2016, pronunțată în Dosar nr. x/2015, Tribunalul Bucuresti, secția a IV a civilă, a admis excepția prescripției introducerii cererii principale; a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei B.;a obligat reclamanta A. la plata, către pârâta B., a sumei de 2.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat; a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de reclamanta B. împotriva pârâților A., F. și D. și s-a format un dosar separat cu obiect constatare simulație. Prin Decizia nr. 618/22.09.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, a menținut soluția în ce privește disjungerea cererii reconvenționale și judecarea într-un dosar separat. Pe rolul Tribunalul București, secția a IV a civilă, s-a format Dosarul disjuns nr. x/2016, iar prin încheierea de ședință din 13.06.2016, au fost respinse excepția prescripției de a constata caracterul simulat al actului de împrumut, excepția lipsei de interes a acțiunii în constatarea simulației contractului de împrumut, ca neîntemeiate.

Sentința Tribunalului București, secția a IV a civilă Prin Sentința nr. 1.445/14.11.2016, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a respins cererea formulată de pârâta B., împotriva pârâților A., C. și F., ca neîntemeiată.

Decizia Curții de Apel București, secția a III a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie Prin Decizia nr. 356/A/04.04.2018, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și cererea de apel formulate de pârâta B.; a luat act că apelanta și intimatul C. și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată; a obligat apelanta să plătească intimatei A., cheltuieli de judecată în sumă de 700 RON, reprezentând onorariu avocat ales redus, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Calea de atac formulată Împotriva Deciziei nr. 356/A/04.04.2018 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta B., învederând următoarele: - În mod eronat instanța de apel a considerat că există două acte juridice distincte, două operațiuni juridice încheiate la momente diferite, împrumutul și convenția de a împărți profitul obținut din vânzarea terenurilor, fiecare având obligații juridice distincte. Înțelegerea a fost ca intimata A. împreună cu asociatul acesteia, D., să contribuie la achiziționarea celor două terenuri, urmând ca ulterior, după vânzarea acestora la un preț mai mare decât cel de achiziție, să se împartă prețul și profitul realizat, operațiune ce prezintă caracteristicile contractului de societate civilă. Această operațiune urma să fie mascată de încheierea unui alt act juridic, contractul de împrumut, scopul simulației nefiind de fraudare a terților, ci de apărare de curiozitate și indiscreție, intimații, în calitate de notari publici, nedorind să figureze cu dreptul de proprietate asupra acestor terenuri. De asemenea, aceștia doreau să se sustragă de la plata impozitului pe profit ce urma să se obțină din vânzarea celor două terenuri; - Contrar celor reținute de instanța de apel, din conținutul convenției încheiate la 30.07.2008, rezultă scopul oneros al participării tuturor părților la încheierea înțelegerii, deoarece din cuprinsul acestei înțelegeri nu rezultă că intimatei i s-ar cuveni doar suma împrumutată, ci o cotă parte din câștig; - În mod eronat instanța de apel, reține că nu are relevanță proveniența sumei de bani remisă recurentei de către intimata A., întrucât acea sumă dovedește actul real încheiat între părți și combate teza împrumutului; - Interpretarea instanței în sensul că restituirea, către intimată, a sumei de 19.350 RON ulterior celor două contracte de vânzare-cumpărare, echivalează cu un acord de voință la încheierea contractului de împrumut este eronată, întrucât respectiva sumă rămăsese în plus în urma tranzacției, fiind acoperite toate spezele contractului; - Operațiunea fictivă rezultă și din răspunsul la interogatoriu al intimatei A., din care rezultă că atât aceasta, cât și intimatul D. nu au participat decât o singură dată la achitarea terenului, nefiind în prezența a două operațiuni juridice distincte, împrumutul, respectiv societatea civilă; - Contrar celor reținute de instanța de apel, de poziția martorului G., atestă faptul că între părți s-a desfășurat o simulație, acesta percepând în mod direct situația, fiind de față la discuția telefonică purtată la bancă între recurentă și intimata A., precum și la discuțiile telefonice purtate între E. și intimata A.

Procedura de filtru Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 24.09.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, apoi la data de 15.04.2019 (după ce judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., apoi repusă pe rol în vederea continuării procedurii filtru la data de 21.01.2019), la întocmirea completării la raportul de admisibilitate. Completul de filtru C3, constatând că raportul completat întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 18.04.2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Intimata A. și intimatul C. au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate, prin care au invocat excepția de nulitate a recursului, pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestuia. Prin rezoluția din 25.06.2019 s-a stabilit termen pentru discutarea admisibilității în principiu la data de 02.10.2019.

Apărări formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată la data de 04.03.2019, intimatul-reclamant C. a invocat excepția de inadmisibilitate și de nulitate a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte, constată că recursul este nul, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul, deși formal încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Astfel, prin criticile supuse analizei instanței de recurs, recurenta a arătat, fără a se raporta la considerentele și chestiunile dezlegate prin decizia atacată, că în cauză au fost încheiate două acte juridice distincte specifice simulației; că părțile au urmărit eludarea dispozițiilor legale privind plata impozitului pe profit; că din conținutul convenției încheiate la 30.07.2008, rezultă scopul oneros al participării tuturor părților la încheierea înțelegerii, deoarece din cuprinsul acestei înțelegeri nu rezultă că intimatei i s-ar cuveni doar suma împrumutată, ci o cotă parte din câștig; că proveniența sumei de bani remisă recurentei de către intimata A. dovedește actul real încheiat între părți și combate teza împrumutului; că interpretarea instanței în sensul că restituirea, către intimată, a sumei de 19.350 RON ulterior celor două contracte de vânzare-cumpărare, echivalează cu un acord de voință la încheierea contractului de împrumut este eronată; că operațiunea fictivă rezultă din depoziția martorului G., care nu a fost luată în considerare de către instanță. Prin decizia recurată însă, s-a apreciat că în cauză nu a fost dovedită existența unui acord simulatoriu al părților, încheiat prealabil actului juridic public al împrumutului, cerință esențială în cadrul instituției juridice a simulației, în lipsa căreia analiza întrunirii celorlalte condiții vizând inter alia (cauza încheierii acordului simulatoriu, cauza indicată de către apelantă și de intimatul Bucur, ca înglobând și intenția intimaților pârâți notari de a eluda dispozițiile legale relative pății impozitului pe profit) este inutilă. S-a mai reținut, prin decizia recurată, că declarația notarială nr. x/22.04.2011 la BNPA A. și C., dată de recurentă și de intimata A. confirmă existența convenției publice de împrumut; că în mod greșit a fost apreciată, de către tribunal, lipsa de interes a intimatului F., întrucât fosta calitate de soț nu infirmă și nu înlătură interesul procesual prezent decurgând din faptul că obligația asumată prin convenția din 30.07.2008 subzistă; că neprezentarea la interogatoriu a intimatului D. nu poate fi sancționată potrivit art. 358 din C. proc. civ., întrucât acesta a arătat, la termenul de judecată din 03.10.2016, că nu se poate prezenta din motive familiale, instanța acordând un nou termen, cu citarea acestuia pentru prezentare la interogatoriu, dispoziție legală care însă nu a fost executată; că în urma reevaluării probatorii nu s-a constatat o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță; că în mod corect tribunalul a apreciat că restituirea parțială a împrumutului, în referire la suma de 19.350 RON, reprezintă un act juridic reconfirmativ al actului juridic real încheiat, respectiv acela de împrumut. Instanța de apel a mai reținut că, întrucât obiectul exclusiv al a cauzei este constatarea caracterului simulat al contractului public de împrumut, iar acordul simulatoriu cu privire la acesta nu a fost dovedit, este inutilă analiza calificării juridice exacte a convenției din 30.07.2008, întrucât aceasta nu reprezintă față de contractul public de împrumut un contraînscris, ci un act juridic încheiat ulterior contractării împrumutului. Se constată că prin motivele de recurs îndreptate împotriva acestei decizii și întemeiate formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamanta deduce judecății instanței de control judiciar, fie aspecte de fapt ce nu pot forma obiectul controlului de legalitate în recurs, fie aspecte străine de considerentele hotărârii recurate anterior expuse. Încadrarea criticilor de recurs în motivele limitativ prevăzute de lege se realizează nu numai prin indicarea textului legal incident (astfel cum în mod formal a procedat recurenta), ci și prin expunerea unor argumente care să justifice motivul de recurs și să se raporteze la soluția adoptată de instanța a cărei hotărâre este recurată. În speță, considerentele instanței de apel vizează nedovedirea acordului simulatoriu, în lipsa căruia condițiile acțiunii în simulație nu se mai impun a fi analizate, iar recurenta expune, prin memoriul de recurs, stări de fapt care, în opinia acesteia, dovedesc condițiile acțiunii în simulație, apărările astfel formulate nefiind de natură să atragă încadrarea în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va anula recursul declarat de recurenta B. împotriva Deciziei nr. 356/A/04.04.2018 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.