ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1572/2019

HOTĂRÂRE

01.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1572/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea din 29 iulie 2019, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite, pornită la cererea creditoarei B. împotriva debitorului C. cu domiciliul în jud. Tulcea, potrivit titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune accesoriu la contractul de credit din data de 13 martie 2009, modificat și completat prin act adițional nr. x din data de 12 martie 2010 și act adițional nr. x din data de 1 iunie 2010 și contract de garanție reală mobiliară pe sume de bani viitoare din data de 13 martie 2009, pentru plata sumei de 50.930,35 RON reprezentând debit conform titlului executoriu, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită.

Prin Sentința civilă nr. 2037din 6 august 2019, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, reținând că sediul debitoarei S.C. I. S.R.L. este în mun. Miercurea Ciuc, jud. Harghita.

Judecătoria Miercurea Ciuc, prin Încheierea civilă nr. 1046 din data de 21 august 2019 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției, instanța a reținut că cererea de încuviințare a executării silite este îndreptată împotriva debitorului C. care la data înregistrării cererii la executorul judecătoresc avea domiciliu în județul Tulcea, iar instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Tulcea, în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Tulcea îi revine competența soluționării cauzei, pentru considerentele care urmează:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 29 iulie 2019, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune accesoriu la contractul de credit din data de 13 martie 2009, modificat și completat prin act adițional nr. x din data de 12 martie 2010 și act adițional nr. x din data de 1 iunie 2010 și contract de garanție reală mobiliară pe sume de bani viitoare nr. 255 din data de 13 martie 2009, pentru plata sumei de 50.930,35 RON reprezentând debit conform titlului executoriu, la cererea creditorului B. împotriva debitorului C., în calitate de garant fidejusor al S.C. I. S.R.L.

Contract de credit a fost încheiat între creditoarea D. S.A., debitoarea S.C. I. S.R.L., în calitate de împrumutat, și C., în calitate de garant fidejusor, iar contractul de fidejusiune accesoriu la contractul de credit, încheiat între creditoarea D. S.A. și C., are ca obiect garantarea de către fidejusor în favoarea creditorului a executării obligațiilor de plată a creditului, dobânzilor și a celorlalte cheltuieli aferente asumate de către debitoarea S.C. I. S.R.L.

Prin cererea de executare silită formulată la data de 29 iulie 2017, creditorul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fideiusor care și-a asumat prin contractul de fidejusiune obligația de a rambursa creditul, precum și plata dobânzilor și a celorlalte cheltuieli aferente, a penalităților, daunelor interese și a tuturor celorlalte obligații care derivă din contract.

Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul principal din raportul obligațional.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că:

"sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul" și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Înalta Curte reține că în cauza de față cererea de încuviințare a executării silite este formulată numai împotriva debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. (care privesc faza judecății, iar nu a executării silite) potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Ca atare, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - normă de competență proprie fazei de executare silită - potrivit cărora:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite aparține, în speță, judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit, soluție care rezultă din aplicarea coroborată a prevederilor art. 651 alin. (1) și art. 648 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele arătate și de textele legale evocate, precum și față de împrejurarea că la data sesizării organului de executare debitorul garant, C. împotriva căruia se solicită încuviințarea executării silite, avea domiciliul în jud. Tulcea, competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Tulcea.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și art. 648 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Tulcea.