ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1524/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1524/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 mai 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere înregistrat la Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice sub nr. x din 29 iunie 2017, împotriva debitorilor C. și D.

Prin Sentința civilă nr. 2963 din 21 mai 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine Judecătoriei Sectorului 4 București pentru debitorul C. și Judecătoriei Tulcea pentru debitoarea D. având în vedere domiciliile acestora din Belgia, respectiv municipiul Tulcea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București a pronunțat Sentința civilă nr. 6838 din 30 mai 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, motivat de faptul că domiciliul debitorului C. nu este în țară, iar domiciliul debitoarei D. este în municipiul Tulcea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea a pronunțat Sentința civilă nr. 1931 din 11 iulie 2019, prin care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut în motivare că domiciliile debitorilor, în funcție de care se stabilește instanța competentă, în considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sunt în Belgia și municipiul Tulcea, astfel încât Judecătoria Sectorului 4 București este instanța de executare pentru debitorul C., iar Judecătoria Tulcea pentru debitoarea D.

S-a mai reținut că sediul executorului judecătoresc se află în sectorul 4, iar acesta a sesizat deja o instanță din București în vederea facilitării procedurii de executare silită care poartă asupra unui imobil din sectorul 1, context în care se apreciază că partea a făcut deja alegerea uneia dintre instanțele deopotrivă competente, Judecătoria Sectorului 4 fiind legal învestită cu soluționarea cererii de încuviințare executare silită.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1), teza 1 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, creditorul s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc A., solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere înregistrat la Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice sub nr. x din 29 iunie 2017, respectiv evacuarea debitorilor C., cu domiciliul în Belgia, și D., cu domiciliul în Tulcea, jud. Tulcea, din imobilul său situat în București.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Astfel, potrivit textului legal anterior menționat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Se reține că instanțele competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite sunt Judecătoria Sectorului 4 București, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul creditoarei B. din București, făcând aplicarea normelor incidente în ipoteza debitorului cu domiciliul în străinătate C. și Judecătoria Tulcea, în raport de domiciliul debitoarei D.

Din analiza actelor din dosar, se constată că cererea de încuviințare a executării silite vizează imobilul situat în București, B-dul x nr. 24, iar creditoarea s-a adresat unui executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București, competent să efectueze urmărirea silită conform dispozițiilor art. 652 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Prin urmare, față de împrejurarea că la data sesizării organului de executare, respectiv 9 mai 2019, debitorii împotriva cărora se solicită încuviințarea executării silite aveau domiciliile în Belgia, respectiv municipiul Tulcea, iar creditoarea a făcut deja alegerea uneia dintre instanțele competente alternativ, cea de la domiciliul său, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Sectorului 4 București.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.