ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 66/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 66/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 14 septembrie 2018, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. și B. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului girant C., cu domiciliul în jud. Dâmbovița, în baza Titlului executoriu contract de credit nr. 135 din data de 06.02.2017 încheiat cu D., cu domiciliul în comuna Secu, jud. Dolj, în calitate de debitor, completat de Contractul de fidejusiune nr. x/06.02.2017, pentru realizarea obligației de plată a sumei de 3.932,19 RON, reprezentând debit restant.
Prin Sentința civilă nr. 597 din data de 24 octombrie 2018, Judecătoria Moreni, reținând că debitor în cauză este D., cu domiciliul în comuna Secu, jud. Dolj, a constatat că revine Judecătoriei Filiași competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite pornite împotriva unui terț garant (fidejusor), în stabilirea instanței competente având relevanță domiciliul debitorului.
Învestită prin declinare, Judecătoria Filiași a pronunțat Sentința nr. 636 din data de 26 octombrie 2018, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a arătat că încuviințarea executării silite nu privește pe debitorul principal D., ci executorul judecătoresc s-a îndreptat în mod separat împotriva fidejusorului C., la cererea creditoarei E. Vaslui, cerere în care în mod explicit se solicită doar executarea silită împotriva acesteia, în calitate de girant.
Reținând că debitor în cauză este C., domiciliată în județul Dâmbovița, astfel cum s-a solicitat prin cererea de încuviințare a executării silite, reținând, totodată, că este lipsit de importanță faptul că debitorul C. are calitatea de fidejusor, iar nu de debitor principal, raportat la domiciliul acesteia, Judecătoria Filiași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prezentul conflict de competență a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanțe au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. - Judecătoria Moreni prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de credit, iar Judecătoria Filiași reținând domiciliul persoanei împotriva căreia a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite, care are calitatea de fidejusor în același contract.
Din Contractul de credit nr. 135 din data de 6 februarie 2017 rezultă că debitorul principal este D., iar C. are calitatea de garant fidejusor.
Înalta Curte reține că, din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de debitorii garanți, fie ei fidejusori sau ipotecari.
În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
În speță, cererea de încuviințare a executării silite a Contractului de credit nr. 135 din data de 6 februarie 2017 a fost formulată împotriva debitoarei C., care are calitatea de fidejusor în respectivul contract.
Astfel, se constată că, în calitate de creditoare, E. Vaslui a înțeles să se îndrepte împotriva fidejusorului C., care dobândește în litigiu calitatea procesuală de debitoare, câtă vreme cererea de încuviințare a executării silite este formulată împotriva sa.
Totodată, întrucât actul de învestire a instanței este formulat numai împotriva acesteia, nu se poate reține incidența prevederilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. ce au în vedere ipoteza în care cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâți.
Prin urmare, față de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul persoanei fizice împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită - C. (debitoarea din prezenta cauză) - era în comuna Valea Lungă, jud. Dâmbovița, instanță aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Moreni, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN