ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3402/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3402/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, SCPEJ A. și B., a solicitat încuviintarea executarii silite impotriva debitorilor C. și D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. x din 08.06.2017, prin care aceștia s-au obligat să plătească creditorului E. suma totală de 9599,88 de RON, compusă din 8989,00 RON împrumut, 610,88 RON dobândă datorată calculată până la data de 22.06.2018.

Prin sentința civilă nr. 488/10.07.2017, Judecătoria Moreni a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând în motivarea acestei soluții următoarele considerente:

În baza art. 24 si art. 25 C. proc. civ., legea aplicabilă este cea în vigoare la data începerii executării silite, în speță 22.06.2018, data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscriptie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Coroborând dispozitiile art. 645 cu art. 648 C. proc. civ., instanța de executare se stabileste în functie de domiciliul sau sediul debitorului, independent de faptul că urmărirea a fost pornită împotriva terțului garant.

În speță titularul de contract, F. locuiește în județul Argeș.

Astfel învestită, Judecătoria Pitești, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5424/30.08.2018, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Moreni, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea soluționării conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pitești a reținut următoarele considerente:

Debitorii au calitatea de garanți pentru debitorul principal F., conform anexei nr. 1 din contract.

Având în vedere că executarea silită a fost inițiată de către creditor împotriva terților garanți, devin incidente prevederile art. 648 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"Creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului."

Totodată, conform art. 645 alin. (1) C. proc. civ., părti în procedura de executare silită sunt creditorul și debitorul, dar prin debitor trebuie să se înțeleagă partea pasivă din raportul juridic de procedură (din cadrul executării silite), care se poate suprapune total sau parțial cu subiectul pasiv din raportul juridic de drept material.

Reiese că terții garanți trebuie priviti ca debitori ai procedurii inițiate de creditor, în funcție de care fiind obligatoriu să fie stabilită instanța de executare, în condițiile în care nu s-a cerut declanșarea executării silite și împotriva debitorului principal, pentru a discuta despre o coparticipare pasivă, conform art. 59 C. proc. civ., pentru a fi incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) teza a II a C. proc. civ.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Nu există niciun motiv pentru a considera că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede invariabil ca instanța de executare să fie fixată în funcție de debitorul principal din titlul executoriu, dacă acesta nu este parte în procedura de executare silită inițiată de creditor. O atare soluție ar crea o aporie nejustificată în raționamentul logic, întrucât ar anula scopul normei de competență teritorială care guvernează procesul civil, acela fiind de a facilita îndeplinirea actelor de procedură și de a asigura participarea debitorului la proces.

Domiciliile debitorilor garanți se află în circumscripția Judecătoriei Moreni.

Având în vedere argumentele anterior expuse, în baza art. 651 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 529 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești și a dispus declinarea soluționării cauzei către Judecătoria Moreni.

Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și B. a solicitat încuviințarea executării silite, la cererea creditorului E., împotriva debitorilor garanți C. și D., pentru debitoarea F., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. x/08.06.2017.

Debitorii au calitatea de garanți pentru debitorul principal F., conform anexei nr. 1 din contract .

Art. 645 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul", iar art. 648 alin. (1) din același act normativ, prescrie:

"creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Potrivit acestor dispoziții legale, în procedura de executare silită părțile sunt creditorul și debitorul, însă prin debitor trebuie să se înțeleagă partea pasivă din cadrul executării silite, iar nu cel din raportul juridic de drept material, întrucât executarea poate fi pornită atât împotriva debitorului principal, cât și a terților garanți.

Această dispoziție legală nu face distinție între debitorul principal și terții garanți, astfel că, față de dispozițiile art. 648 alin. (1) C. proc. civ., terții garanți trebuie priviti ca debitori ai procedurii de executare silită inițiate de creditor, în condițiile în care nu s-a cerut declanșarea acesteia și împotriva debitorului principal.

În cauza dedusă judecății, având în vedere că executarea a fost pornită de către creditor împotriva terților garanți, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul terților garanți.

Așa fiind, având în vedere că domiciliul persoanelor fizice executate silit, în calitate de terți garant, este situat, la data sesizării executorului judecătoresc, în Comuna Gura Ocniței, jud. Dâmbovița, iar, din punct de vedere al H.G. nr. 337/1993, Comuna Gura Ocniței, jud. Dâmbovița se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Moreni, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Moreni.