ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 803/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Prin încheierea din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, s-a menținut măsura suspendării cauzei și s-a prorogat discutarea excepției perimării recursului, invocată din oficiu, până la soluționarea definitivă a recursului declarat împotriva încheierii din 26 februarie 2018.

Prin cererea transmisă prin e-mail la 9 decembrie 2019, pârâtul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cale de atac ce nu a fost motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 914R din 9 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost constatat perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, pârâtul A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 decembrie 2019.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 13 ianuarie 2020 și comunicat părților la 17 ianuarie 2020.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se finalizată etapa procedurii prealabile, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen la 26 martie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

În cauză, se constată că prin încheierea din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2015, s-a menținut măsura suspendării judecății recursului formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Totodată, s-a prorogat discutarea excepției perimării, invocată din oficiu, până la soluționarea definitivă a recursului declarat împotriva încheierii din 26 februarie 2018.

Prin Decizia civilă nr. 914R din 9 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a constatat perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Prin cererea transmisă prin e-mail la 9 decembrie 2019, pârâtul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Verificând actele și lucrările dosarului în succesiunea înregistrării lor, se constată că din rezoluția de înregistrare a cererii de recurs de către curtea de apel nu rezultă dacă memoriul formulat de recurentul-pârât (ce are aceeași dată cu data pronunțării soluției prin care s-a constatat perimat recursul, respectiv 9 decembrie 2019) a fost transmis anterior pronunțării Deciziei civile nr. 914R din 9 decembrie 2019.

Recurentul-pârât nu a făcut dovada depunerii cererii sale de recurs anterior constatării perimării cauzei și nu a înțeles să își exprime un punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut inadmisibilitatea căii de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Având în vedere cele constatate, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 29 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2020.

GGC - NN