ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 02.10.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, suspendarea executării și constatarea nulității Deciziei nr. 12/14.08.2015, iar în subsidiar anularea acesteia, respectiv înlocuirea măsurii suspendării cu avertismentul.

Prin încheierea din 11.12.2015, instanța de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12/14.08.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva încheierii din data de 11.12.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurenta-pârâtă Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă de recurenta-pârâtă faptul că hotărârea atacată din 11.12.2015 prin care a fost admisă cererea de suspendare a Deciziei nr. 12/14.08.2015, nu este motivată în sensul elementelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Se reține că prima instanță nu a analizat motivat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu a înlăturat motivat apărările formulate de autoritate prin întâmpinare.

În raport de acest motiv de recurs se invocă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privește pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Se susține că în cauză în mod greșit prima instanță a apreciat că erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Deciziei nr. 12 din 14.08.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestei decizii.

Prin această decizie s-a dispus pe o perioadă de 12 luni suspendarea calității de evaluator autorizat, membru ANEVAR a reclamantei.

Recurenta-pârâtă invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și susține că instanța de fond nu a analizat în concret care sunt aspectele de fapt care ar determina o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ cu caracter individual contestat de natură a înlătura vădit prezumția de legalitate și caracterul executoriu al acestuia.

Se susține că în cauză prima instanță a apreciat greșit cu privire la îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat în condițiile în care disputa părților privind îndeplinirea condițiilor de legalitate era o problemă de fond și care nu putea fi considerată în sine o îndeplinire a condiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-pârâtă susține că în mod nelegal s-a apreciat de prima instanță îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004 sub aspectul producerii unui prejudiciu ca efect al deciziei de suspendare a reclamantului din calitatea sa de evaluator, o consecință a procedurii disciplinare desfășurate.

Se susține că rima instanță nu a analizat condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004 sub aspectul consecințelor pe care această decizie le-a produs pentru reclamantă, față de faptul că reclamanta-intimată a probat cu acte aceste consecințe care puteau fi apreciate ca fiind o pagubă iminentă în sensul dispozițiilor legale.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând respingerea cererii de suspendare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția tardivității formulării recursului în raport de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 față de data depunerii recursului și în subsidiar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.

La dosar reclamanta-intimată a formulat și depus în ședința publică din 12.02.2019 concluzii scrise și acte din dosarul de fond având ca obiect anularea Deciziei nr. 12/14.08.2015 inclusiv sentința definitivă nr. 1057/29.03.2016 prin care pe fond s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Curtea analizând excepția tardivității recursului în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile urmează a o respinge pentru următoarele motive.

În raport de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 termenul de recurs în cazul sentinței atacate având ca obiect suspendarea dispusă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 este de 5 zile de la comunicare. Acest termen pe zile se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ.

În cauză hotărârea atacată a fost comunicată la data de 7.01.2016 dosar fond, iar recursul a fost declarat (depus prin poștă) la data de 13.01.2016 - dosar recurs. Ultima zi în care s-a împlinit termenul de recurs este 12.01.2016, zi care nu intră în calcul conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ. În consecință ziua imediat următoare 13.01.2016 reprezintă ultima zi de declarare a recursului, iar în raport de actele din dosar rezultă că recursul declarat la data de 13.01.2016 este în termen în raport de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 181 alin. (2) C. proc. civ. În consecință Curtea va respinge excepția tardivității recursului invocată de reclamanta-intimată.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în parte fiind îndeplinite motivele de recurs respectiv motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține încălcarea obligației de motivare a sentinței atacate în sensul dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. hotărârea de fond prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziei contestate este motivată în fapt și în drept argumentându-se motivele pentru care prima instanță a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei de sancționare a reclamantei.

Nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea fiind motivată în măsura în care poate fi exercitat controlul de legalitate exercitat pe calea recursului declarat în termen în condițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciat de Curte ca fondat, în cauză soluția dispusă de prima instanță prin hotărârea din 11.12.2015 fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 11.12.2015 s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 12/14.08.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin această decizie, în urma unei proceduri disciplinare s-a dispus suspendarea calității de evaluator autorizat membru ANEVAR a reclamantei-intimate pe o perioadă de 12 luni.

În opinia Curții, ca instanță de recurs soluția de admitere a suspendării este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii în cauză, contrar primei instanțe, apreciindu-se de instanța de recurs că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât condiția existenței unui caz bine justificat cât și condiția existenței unei pagube iminente.

În ceea ce privește condiția existenței unui caz bine justificat Curtea apreciază că disputa părților cu privire la legalitatea deciziei de sancționare, calificată ca fiind serioasă de prima instanță nu justifică și nu probează prin ea însăși îndeplinirea condiției existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu au fost probate împrejurările de fapt și de drept de natură a atrage o îndoială puternică și evidentă cu privire la decizia de soluționare, criticile formulate de reclamantă nefiind apte să determine răsturnarea prezumției de legalitate al Deciziei nr. 12/2015 emisă de autoritatea recurentă, Curtea apreciind la nivelul aparenței dreptului că nu există un indiciu vădit de nelegalitate.

Fără a constitui un argument în sine cu privire la acest motiv, Curtea constată că prin sentința pronunțată în dosarul de fond având ca obiect anularea Deciziei nr. 12/14.08.2018, Sentința civilă nr. 1057/29.03.2016 a fost respinsă acțiunea reclamantei sentința nedefinitivă aflată în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la cea de-a doua condiție cea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că reclamanta-intimată nu a probat existența unei pagube iminente, suspendarea sa din calitatea de evaluator nefiind suficientă pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiții. Posibilitatea producerii unei pagube, ca o chestiune de fapt, nu a fost probată fiind reținută greșit îndeplinirea acestei condiții de prima instanță.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursul și va casa încheierea recurată și rejudecând va respinge cererea de suspendare ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata-reclamantă A.

Admite recursul formulat de pârâta Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, casează încheierea din 11.12.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN