ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2020

HOTĂRÂRE

25.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 28 iunie 2019, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.250 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR de la data plații, reprezentând comisionul de 3% din valoarea vânzării imobilului situat în orașul Bușteni, județul Prahova, ce a făcut obiectul contractului de prestări servicii imobiliare nr. x din 29 septembrie 2017 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență că, potrivit art. 4.1 din contractul de prestări servicii imobiliare nr. 56/29 septembrie 2017, pârâtul s-a obligat să plătească reclamantei un comision de 3%, calculat la prețul de vânzare al imobilului, în cazul în care imobilul va fi înstrăinat către o persoană prezentată de reclamantă.

La data de 5 august 2019, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sinaia, raportat la domiciliul pârâtului, conform art. 107 cap. II, C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 823 din data de 7 octombrie 2019, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Buftea.

În motivarea soluției, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect realizarea unui drept de creanță, respectiv, suma de 5.250 euro reprezentând comision de 3%, calculat la prețul de vânzare al imobilului, prețul minim de prezentare fiind de 185.000 euro, comision ce face obiectul contractului de prestări servicii imobiliare nr. x/29 septembrie 2017, prin care reclamanta s-a obligat la prestarea de servicii imobiliare, în vederea vânzării imobilului situat în orașul Bușteni, județul Prahova.

S-a reținut că potrivit art. 4.1 din contractul menționat, în cazul în care imobilul urma sa fie vândut vreunuia dintre clienții prezentați de către prestatator, beneficiarul va plați acestuia un comisionul de 3% din prețul vânzării.

Acest tip de cerere nu atrage nici un tip special de competență, aplicându-se regulile generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ., nefiind vorba de un drept real imobiliar care să atragă competența Judecătoriei Sinaia în temeiul art. 117 C. proc. civ.

Judecătoria Buftea, prin Sentința civilă nr. 158 din 20 ianuarie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că părțile au inserat în contractul de prestări servicii imobiliare nr. x/29 septembrie 2017 o clauză atributivă de competență prin care acestea au stabilit ca în caz de litigiu, cauza să fie soluționată de o altă instanță decât cea care este în mod normal competentă, respectiv instanța de la locul situării imobilului.

De asemenea, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prorogării convenționale a competenței, având în vedere că ambele părți au capacitate procesuală de exercițiu, consimțământul acestora a fost liber și neviciat, a fost determinată exact instanța aleasă, iar aceasta nu este necompetentă absolut.

Prin urmare, s-a reținut că față de dispozițiile art. 1270 C. proc. civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, soluționarea litigiului dintre părți este de competența Judecătoriei Sinaia, instanța de la locul situării imobilului, nefiind incidente astfel prevederile art. 107 din C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, pretențiile reclamantei izvorăsc din contractul de prestări servicii imobiliare nr. x/29 septembrie 2017, semnat de părți, prin care pârâtul s-a obligat să plătească reclamantei un comision de 3%, calculat la prețul de vânzare al imobilului, în cazul în care imobilul va fi înstrăinat către o persoană prezentată de reclamantă.

În cuprinsul art. 7.5 din contract, părțile au prevăzut următoarele:

"Orice litigiu decurgând din prezentul contract sau având legătură cu acesta, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desființarea lui se soluționează pe cale amiabilă, la locul indicat de prestator, printr-o notificare scrisă. Dacă acest lucru nu este posibil, litigiul se va soluționa, la alegerea prestatorului fie prin arbitraj, ... fie de către instanțele judecătorești competente de la locul situării imobilului".

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenții întemeiate pe contractul de intermediere imobiliară încheiat între părți, competența de soluționare a litigiului de față nefiind una exclusivă, ci alternativă, este posibilă alegerea de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Față de alegerea de competență convenită în scris, nu este aplicabilă norma de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ.

Clauza atributivă de competență stipulată la art. 7.5 din contract produce efecte în cauză, în sensul prorogării voluntare de competență în favoarea instanței de la locul situării imobilului, respectiv a Judecătoriei Sinaia, în a cărei circumscripție teritorială se află orașul Bușteni.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.