ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1044/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. și intervenientul C., obligarea pârâtului la plata sumei de 4.379,45 RON, reprezentând contravaloare despăgubire și dobândă legală.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2615 din 25 aprilie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției s-a reținut incidența art. 107 C. proc. civ., care stabilește regula generală în materia competenței teritoriale, în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, constatând că domiciliul pârâtului se află în municipiul Iași, iar necompetența este de ordine privată, aceasta fiind invocată de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere faptul că domiciliul pârâtului nu se află în circumscripția Judecătoriei Buftea, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale.

2.2. Prin sentința civilă nr. 7577 din 26 iunie 2019, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. Constatând intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Buftea, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În considerentele hotărârii s-a reținut că excepția nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, ci prin precizările depuse la o dată ulterioară, după expirarea celor 25 de zile în care putea formula acest act procesual și invoca excepția amintită, astfel că Judecătoria Buftea a apreciat în mod greșit că precizările au fost formulate în termen și excepția necompetenței invocată la timp.

Prin urmare, Judecătoria Buftea ar fi trebuit să constate decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepții de ordine privată și să rețină cauza spre competentă soluționare, în temeiul art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (3) și art. 107 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată fiind de ordine privată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 129 C. proc. civ., "(1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar dispozițiile referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică, în toate celelalte cazuri competența teritorială având caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Se reține că, în cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 ianuarie 2019, Judecătoria Buftea a fost prima învestită cu soluționarea acțiunii.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Buftea, reclamanta a învestit în mod legal această instanță.

Necompetența teritorială a Judecătoriei Buftea, invocată de pârâtul B., este de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu era obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe și puteau pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Analizând înscrisurile aflate în dosarul Judecătoriei Buftea se constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, depusă în termenul procedural, ci prin precizări depuse la dosar la data de 05 aprilie 2019 (plic aflat la dosar Judecătoria Buftea), după expirarea termenului în care avea obligația de a depune întâmpinare, conform art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, pârâtul a primit adresa emisă de instanță în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată la data de 25 februarie 2019, adresă în cuprinsul căreia i s-a adus la cunoștință că, în termen de 25 zile de la primirea comunicării respective, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, avea obligația de a depune întâmpinare.

Prin urmare, pârâtul putea depune întâmpinare și invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea până la data de 23 martie 2019 (sâmbătă), termenul prorogându-se până la prima zi lucrătoare, respectiv luni - 25 martie 2019, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.. Or, pârâtul a depus precizările prin care a invocat excepția necompetenței la data de 05 aprilie 2019 (data ștampilei poștei), cu încălcarea termenului prevăzut de lege, astfel încât Judecătoria Buftea a apreciat în mod greșit că precizările prin care a fost invocată excepția necompetenței teritoriale au fost depuse în termenul procedural.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2020.