ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 293/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B.:

- să constate folosirea neautorizată de către pârâta B. a drepturilor de imagine și reprezentare la nivel național și internațional a activității de taekwondo wtf., care a încălcat dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcii A., conform deciziei de admitere la înregistrare nr. x, emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la data de 01.09.2016;

- să fie obligată pârâta să înceteze de îndată, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a drepturilor de imagine și reprezentare la nivel național a activității de taekwondo wtf., care încalcă dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcii, conform deciziei de admitere la înregistrare nr. x, emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la data de 01.09.2016, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 euro/zi de întârziere prevăzută de art. 1516 C. proc. civ.

- să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri materiale estimate provizoriu la 15.000 euro, precum și despăgubiri morale în valoare de 15.000 euro, pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin folosirea neautorizată a drepturilor de imagine și reprezentare la nivel național a activității de taekwondo wtf., care încalcă dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcii conform deciziei de admitere la înregistrare nr. x, emisă de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la data de 01.09.2016;

- să dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătorești, în două publicații de circulație națională;

- să se constate că cererea de înființare a B. este lovită de nulitate absolută deoarece s-a produs fără avizul expres al ministerului;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 384 din 20 februarie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a anulat cererea formulată de reclamanta A. ca netimbrată, și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.283,67 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.

Prin Decizia nr. 850A din 29 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A., ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea cu reținere spre rejudecare, și respingerea cererii intimatei-pârâte de obligare a acesteia la plata sumei de 3.283,67 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs, în prealabil, s-a reiterat opinia recurentei referitoare la modalitatea în care s-a desfășurat în fața primei instanțe procedura legată de stabilirea taxei de timbru finalizată cu anularea cererii ca netimbrată, formulată și prin cererea de apel, în sensul că cererea introductivă nu era supusă timbrajului. Totodată, reclamanta a formulat critici cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată de către instanța de fond, apreciind că nu trebuia obligată la plata în întregime a acestor cheltuieli.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă B. a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru neindicarea și neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în subsidiar, respingerea recursului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta nu a indicat prin criticile formulate vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs fiind întemeiată în drept pe prevederile art. 483 - 502 C. proc. civ., în general.

Abia prin punctul de vedere formulat cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului recurenta a arătat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În prealabil, se constată că susținerile recurentei referitoare la modalitatea în care s-a desfășurat în fața primei instanțe procedura legată de stabilirea taxei de timbru, finalizată cu anularea cererii ca netimbrată, nu pot fi apreciate ca fiind critici de recurs, raportat la prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că, așa cum se reține de către instanța de apel, deși au fost formulate în cadrul apelului, apelanta a declarat expres că renunță la aceste motive, iar aceste considerente ale deciziei din apel nu au fost criticate în recurs. Astfel, aceste critici la care s-a renunțat apar ca nefiind formulate în apel.

În esență, prin motivele de recurs se critică soluția pronunțată în apel privind acordarea în întregime a sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, sub două aspecte.

Astfel, pe de-o parte, se susține că prin anularea cererii de chemare în judecată a fost împiedicată judecarea fondului cauzei, astfel încât niciuna dintre părți nu este căzută în pretenții față de cealaltă parte.

Pe de altă parte, se susține că onorariul de avocat este disproporționat în raport cu valoarea, complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, astfel că se impune diminuarea acestor cheltuieli, prin raportare la dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cât privește criticile vizând cheltuielile de judecată, în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că se poate exercita controlul de legalitate sub aspectul respectării condițiilor prevăzute de art. 451- 455 C. proc. civ., în sensul verificării îndeplinirii condițiilor legale de acordare a acestora.

Sub primul aspect invocat, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul trebuie să urmărească supunerea spre analiză a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin această primă critică se susține că prin anularea cererii de chemare în judecată a fost împiedicată judecarea fondului cauzei, astfel încât niciuna dintre părți nu este căzută în pretenții față de cealaltă parte.

Această critică a fost formulată și în apel în mod identic, iar instanța de apel a analizat-o reținând că, atâta timp cât s-a comunicat cererea introductivă pârâtei, aceasta a formulat, pe lângă excepția de netimbrare, apărări complete inclusiv cu privire la fondul cauzei, astfel cum impun prevederile art. 205 noul C. proc. civ., și, astfel, reținând implicit că, chiar și în cazul anulării cererii ca netimbrată, sunt aplicabile prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în sensul pierderii procesului de către reclamant.

Observând motivarea instanței de apel expusă mai sus, se constată că în speță reclamanta nu formulează critici care vizează hotărârea pronunțată în cauză și raționamentului Curții de Apel București, ca act procesual vizat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Cea de-a doua critică, vizând modalitatea în care curtea de apel a apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocațial, presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții adverse. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul.

Prin urmare, aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice.

Astfel, Înalta Curte reține că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat cu complexitatea, valoarea obiectului cererii și munca desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că nici această critică nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 850A din 29 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Cererea formulată de B. de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat urmează a fi admisă în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., cu consecința obligării recurentei-reclamante A. la plata sumei de 670 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 850A din data de 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă reclamanta la plata sumei de 670 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata B.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2020.

GGC - GV