ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1791/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul București, secția a V-a civilă, nr. 107 din 29 ianuarie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamanții G.M., N.A., N.D. și S.E.E. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General. S-a dispus restituirea în natură a garsonierei situată la etajul x al imobilului din București, Bd. C., sector 2. S-a reținut că imobilul notificat de reclamanți cu notificarea din 23 iulie 2009 în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost dobândit în proprietate în 1938 de N.T., acest imobil fiind naționalizat de la acesta prin Decretul nr. 92/1950 (poziția 5935). Singura succesoare a lui N.T.

a fost soția acestuia, N.S. (născută N.). Pe S.N. au moștenit-o, potrivit certificatului de moștenitor, reclamanții - moștenitori testamentari. Constatând că imobilul se înscrie în categoria imobilelor abuziv preluate (art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001) și văzând calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților, s-a dispus restituirea acestuia în natură conform art. 7 alin. (1) din Legea în raport de împrejurarea că garsoniera în discuție nu a fost înstrăinată. Prin încheierea din 22 octombrie 2010 pronunțată de aceeași instanță s-a lămurit înțelesul dispozitivului Sentinței civile nr. 107 din 29 ianuarie 2010 în sensul că garsoniera se află la etajul x al imobilului situat în București, sector 2, Bd.

C. cu corespondență în C.M. purtând simbolul Y, în dreapta liftului și stânga scării, având ușa exterioară metalică, lipsită de sonerie. 2. Instanța de apel Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 261 A din 10 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva Sentinței civile nr. 107 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a V-a, și a admis apelul declarat de reclamanți împotriva Încheierii din Camera de consiliu din 22 octombrie 2010, pe care a schimbat-o în parte. S-a lămurit înțelesul dispozitivului Sentinței nr. 107/2010 în sensul că restituirea în natură vizează garsoniera identificată în acte cu nr. Y situată la etajul x al imobilului din București, Bd.

C. sector 2 și identificată de raportul de expertiză efectuat de expert M.V. , ca garsonieră nenumerotată, situată la etajul x în dreapta liftului și în stânga scării, având ușă exterioară metalică, lipsită de sonerie, situată în imobilul din Bd. C. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a constatat că sunt neîntemeiate criticile apelantului pârât care, primind notificarea, avea obligația să-i dea o rezolvare fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii. Or până la sesizarea instanței notificarea nu fusese rezolvată. S-a considerat nefondată și critica referitoare la necesitatea soluționării notificării numai pe baza actelor depuse în faza administrativă.

Potrivit art. 26 alin. (3), fie că soluționează o contestație la decizia de soluționare a notificării, fie o acțiune având ca obiect soluționarea notificării, instanța este îndreptățită să administreze orice probă considerată pertinentă, concludentă și utilă cauzei conform art. 167 alin. (1) C. proc. civ. S-a mai reținut că art. 23 limitează durata depunerii probelor necesare evaluării pretențiilor de restituire a imobilelor - în faza administrativă - până la soluționarea notificării, fără să obstrucționeze aceasta în faza contencioasă, supusă dispozițiilor C. proc. civ. Or, în cauză notificarea nu a fost soluționată. S-a constatat în mod egal că prin probele administrate s-a individualizat în fapt și drept imobilul în discuție, atât corespondența cu Consiliul General al Municipiului București A. și SC R. SRL cât și expertiza efectuată în cauză confirmând configurația garsonierei în coordonatele stabilite și faptul că nu a fost înstrăinată.

S-a reținut că garsoniera care figurează în contractul din 12 februarie 1949 este cea identificată de expert ca purtând în prezent simbolul Y individualizată ca atare în raportul de expertiză. S-a verificat și împrejurarea că în evidența SC F. figurează la etajul x al imobilului, două garsoniere cu numele A și B, și s-a constatat că garsoniera cu nr. A a fost vândută în condițiile Legii nr. 111/1995 cu contractul din 4 decembrie 1996 V.T., iar garsoniera cu B nu a fost vândută și pentru ea nu s-a emis nici contract de închiriere, astfel că S.M.R., actualul locatar, ocupă spațiul fără forme legale, după decesul titularului de închiriere. S-a mai constatat că deși în contractul de construire autentificat sub nr. C din 9 martie 1938 încheiat de autorul reclamantei se atestă contractarea execuției garsonierei D etaj x din imobilul din Bd.

C. - C.M., ulterior, cu privire la această garsonieră, autorul reclamanților a încheiat un contract de închiriere (dosar apel), înregistrat la Direcția Generală Economică Financiară, Percepția Municipală, în care garsoniera poartă numărul B, instanța concluzionând că de-a lungul timpului, imobilul a avut și această numerotare. Identitatea dintre garsoniera în litigiu și cea care face obiectul contractului de închiriere pentru garsoniera B a fost constatată cu certitudine din schița aferentă contractului de închiriere din anul 1948, dimensiunile și poziționarea camerelor fiind aceleași cu cele din schița aferentă contractului de închiriere din 4 iunie 1999 aflat la fila D din dosar.

Criticile referitoare la legalitatea și constituționalitatea Decretului nr. 92/1950 au fost apreciate ca fiind străine de considerentele hotărârii apelate în care nu au fost analizate aceste aspecte, iar caracterul abuziv al Decretului nr. 92/1950 a fost stabilit prin art. 2 lit. a) a Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel a considerat întemeiat apelul reclamanților împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 107/2010, având în vedere identificarea realizată prin raportul de expertiză efectuat în cauză și înscrisurile menționate. 3. Recursul Împotriva Deciziei nr. 261 A/2011 pârâtul a declarat recurs. Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În fapt decizia a fost criticată pentru aceleași motive pentru care partea a declarat apel (problema actelor doveditoare care nu au însoțit notificarea conform art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001, sarcina probei revenind petenților conform art. 23 din lege, lipsa dovezilor privind identitatea dintre garsoniera x și garsoniera B, în realitate fiind preluat un apartament or, la etajul x sunt două apartamente). S-a mai criticat faptul că nu s-a stabilit în cauză dacă reclamanții au primit despăgubiri conform art. 5 din Legea nr. 10/2001, cu modificări ulterioare, potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie. Prin cuvântul în fond intimații - recurenți prin reprezentant au invocat excepția nulității recursului conform art. 306 raportat la art. 304 C. proc.

civ. 4. Analiza instanței de recurs Examinând recursul în limita criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - indicat de recurent - o hotărâre poate fi atacată cu recurs dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Art. 302 1 C. proc. civ. indică elementele pe care cererea de recurs trebuie să le conțină în mod obligatoriu, lipsa acestora conducând la nulitatea recursului. Printre acestea, potrivit alin. (1) lit. c) din articolul menționat, se află motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Indicarea în cererea de recurs a temeiului de drept nu este suficientă, recurentul fiind obligat să prezinte argumentația legată de acesta, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Sancțiunea mai sus arătată este consolidată și de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd expres că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) al articolului care se referă la motivele de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs. Or, în recursul declarat recurentul formulează critici care se referă la situația de fapt și la probele administrate, critici care au făcut și obiectul apelului și la care instanța de apel a răspuns printr-o amplă motivare în fapt și în drept. Criticile formulate în manieră generală nu se referă așadar la modul în care instanța de apel a judecat apelul cu care a fost învestită.

Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestuia face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Această încadrare nu poate fi însă făcută și în cazul de față, deoarece chestiunile de fapt puse în discuție de recurent, și care au primit deja o rezolvare prin decizia atacată, nu mai pot fi rediscutate pe calea recursului, un asemenea motiv de recurs nemaifiind prevăzut printre cele nouă motive limitativ arătate de art. 304. Cum despre această judecată exprimată în soluția și cuprinsul hotărârii Curții de Apel București, recurentul nu a formulat critici, în temeiul mai-sus invocat, s-a constatat nulitatea recursului declarat de recurentul - pârât.

Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimații - reclamanți, prin avocat în dezbaterea orală a recursului, se va respinge deoarece intimații nu au făcut dovada acestei plăți pentru această fază procesuală pentru a se putea stabili în sarcina recurentului obligațiile ce revin conform art. 274 C. proc. civ. părții care cade în pretenții. Intimații - reclamanți care au beneficiat de serviciile calificate ale unui avocat ales, potrivit delegației aflată în dosar, își vor putea valorifica pretențiile în legătură cu acest aspect, pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 261A/10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimații-reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012. Procesat de GGC - AA