ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1104/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 205A din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă C.- S.G.C.D.A. împotriva Sentinței civile nr. 647 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. O. S.R.L. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 36055/3/2005 (număr în format vechi 5267/2005, la data de 4 noiembrie 2005, reclamanta C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C.

O. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 2.264.728.085,45 lei, ROL, reprezentând diferența procentului de 5% aferentă importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate în perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, conform evidențelor organelor vamale, sumă pe care reclamanta o solicită reactualizată la nivelul dobânzii legale a Băncii Naționale a României potrivit O.G. nr. 9/2000. În motivarea cererii s-a arătat că în perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, pârâta a importat aparate ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog, conform art. 109 din Legea nr. 8/1996 având obligația de plată către reclamantă, S.G.C.D.A., a procentului legal de 5% din valoarea operațiunilor de import.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996, art. 139 pct. 4 din Legea nr. 8/1996 și art. 3 alin. (3) și art. 5 din O.G. nr. 9/2000. În motivarea întâmpinării formulată în cauză, pârâta a arătat că până la publicarea în M. Of. a Deciziei Directorului General al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 123 din 1 iunie 2005, remunerația compensatorie pentru copia privată era datorată de către importatori sau fabricanți doar cu privire la copiatoare și multifuncționale cu funcția de copiatoare, conform înțelegerii dintre cele două părți. Acest lucru este dovedit de însăși solicitarea reclamantei și, respectiv, negocierea purtată între aceasta și A., cu privire la introducerea pe lista aparatelor pentru care este datorată remunerația compensatorie pentru copia privată și a altor aparate, pe lângă copiatoare și multifuncționale cu funcția de copiere.

Modul corect în care pârâta a efectuat importuri de aparate și a calculat și, respectiv, plătit remunerația compensatorie pentru copia privată, a fost recunoscut și acceptat chiar și de către reclamantă, care nu a contestat anterior datei de 14 iunie 2005 cuantumul plăților efectuate de către pârâtă, cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată. Schimbarea de optică a reclamantei a intervenit ulterior publicării în M. Of. nr. 501/14.06.2005 a Deciziei Directorului O.R.D.A nr. 123 din 1 iunie 2005 de publicare în M. Of. a Hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005, în baza căreia au fost stabilite aparatele în raport de care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, cu efecte însă numai pentru viitor, nu și pentru trecut.

În intervalul 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, pârâta a efectuat plata remunerației compensatorii în acord cu legea în vigoare și cu înțelegerea intervenită între reclamantă și A. cu privire la aparatele pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată. Suma achitată cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată corespunde întru totul valorii reale a importurilor. În perioada în discuție nu s-a datorat și nu se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată și în raport de alte aparate decât copiatoarele și multifuncționalele cu funcție de copiere. Prin Sentința civilă nr. 647 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele: În intervalul 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, remunerația compensatorie pentru copia privată era datorată exclusiv în raport de importurile de copiatoare și multifuncționale fără funcție de copiere. Imprimantele, scannerele și aparatele multifuncționale fără funcție de copiere au fost incluse oficial în lista aparatelor vizate la plata remunerației abia începând cu data de 14 iunie 2005, când a fost publicată în M. Of. Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005, cu efecte doar pentru viitor. Legea nr. 8/1996, atât în forma inițială, cât și în urma modificării și completării aduse prin Legea nr. 285/2004, nu a identificat în mod expres lista aparatelor cu privire la care exista obligația legală de plată a remunerației compensatorii pentru copia privată.

S-a lăsat astfel posibilitatea creării unei practici și chiar a negocierii listei aparatelor pentru care era datorată remunerația compensatorie între reclamantă și asociațiile patronale reprezentative în domeniu (respectiv, A.P.D.E.T.I.C). Legiuitorul nu a stabilit lista aparatelor cu privire la care exista obligația de plată a remunerației compensatorii, însă a prevăzut în mod expres obligația reclamantei de a avea un rol activ sub aspectul clarificării tuturor aspectelor legate de această remunerație, prin intermediul tabelelor și metodologiilor ce urmau a fi negociate cu A.P.D.E.T.I.C.

Reclamanta nu și-a respectat obligația impusă expres de art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, în forma inițială, neelaborând astfel de tabele și metodologii și neinițiind astfel nicio negociere cu A.P.D.E.T.I.C anterior lunii decembrie 2004. Prima informare a pârâtei cu privire la lista aparatelor vizate la plata remunerației compensatorii s-a făcut prin adresa reclamantei din 2 august 2005, cu trimitere la dispozițiile Hotărârii arbitrale din 23 mai 2005. În tăcerea legii și în contextul neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor legale mai sus menționate, s-a creat la nivelul pieței specifice practica generalizată de a plăti remunerația compensatorie pentru copia privată exclusiv pentru copiatoarele și multifuncționalele cu funcție de copiere produse sau importate.

În perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, remunerația compensatorie s-a plătit doar pentru cele două produse mai sus amintite, cu excluderea imprimatelor, scannerelor și multifuncționalelor fără funcție de copiere, iar reclamanta a fost de acord cu plata remunerației numai pentru aceste doua tipuri de aparate. Din corespondența comercială depusă de către pârâtă odată cu întâmpinarea, rezultă în mod evident că reclamanta a cunoscut permanent situația importurilor efectuate de aceasta în perioada 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005, fără însă a-i solicita anterior publicării în M. Of. a Hotărârii Arbitrale din data de 23 mai 2005 să plătească remunerație compensatorie și pentru alte aparate importate, nu doar pentru copiatoare.

Intrarea în medierea care a dus la pronunțarea Hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005 este o dovadă că pentru perioada anterioară datei de 14 iunie 2005, remunerația compensatorie pentru copia privată era datorată doar pentru copiatoare și multifuncționale cu funcție de copiere. Existența unei negocieri sub aspectul includerii și imprimantelor, scannerelor și multifuncționalelor fără funcție de copiere, în lista aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie este dovedită inclusiv de adresa emisă de reclamantă sub din 7 martie 2005. În ipoteza în care părțile ar fi avut reprezentarea că remunerația compensatorie era datorată și pentru imprimante, scannere și multifuncționale fără funcție de copiere, nu ar mai fi fost necesară intrarea în mediere decât cel mult în vederea stabilirii cuantumului remunerației datorate pentru fiecare tip de aparat.

Așa cum s-a consemnat în mod expres în chiar cuprinsul Hotărârii arbitrale, aceasta "este executorie de la data publicării în M. Of. al României, Partea I". Dispozitivul Hotărârii Arbitrale este obligatoriu atât pentru reclamantă, cât și pentru producătorii sau importatorii similari pârâtei, însă cu efecte doar pentru viitor. Pârâta nu a tăgăduit existența obligației de plată a remunerației compensatorii și și-a îndeplinit întocmai și cu bună-credință obligația de plată a acesteia, în acord cu dispozițiile legale în vigoare la data efectuării importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Așa cum rezultă din expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, pârâta a importat în perioada ce face obiectul litigiului copiatoare în valoare totală de 382.646,47 RON, pentru care a datorat suma de 19.132,33 RON, cu titlu de remunerație compensatorie (5% din valoarea în vamă a aparatelor).

În condițiile în care pârâta a achitat reclamantei suma totală de 24.435 RON, cu titlu de remunerație compensatorie, este evident că nu mai datorează niciun fel de sumă restantă reclamantei. Modul corect în care pârâta a efectuat importuri de aparate și a calculat și, respectiv, plătit remunerația compensatorie pentru copia privată, a fost recunoscut și acceptat chiar și de către reclamantă, care nu a contestat anterior datei de 14 iunie 2005 cuantumul plăților efectuate de către pârâtă cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată. Schimbarea de optică a reclamantei a intervenit abia ulterior publicării în M. Of. nr. 501/14.06.2005 a Deciziei Directorului O.R.D.A nr. 123 din 1 iunie 2005 de publicare în M. Of.

a Hotărârii arbitrate din data de 23 mai 2005. Cu privire la capătul de cerere ce vizează obligarea pârâtei la plata dobânzii legale comerciale, s-a reținut că pârâta și-a îndeplinit cu bună-credință și integral obligația de plată a remunerației compensatorii pentru aparatele în raport de care se datora aceasta, potrivit legii și practicii de pe piață. Având în vedere soluția dată pe capetele principale de cerere, văzând și dispozițiile, art. 274 C. proc. civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată." Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, în analiza căruia s-au reținut următoarele: În ceea ce privește primul motiv de apel, nu poate reține susținerea apelantei în sensul că prima instanță nu ar fi ținut seama de dispozițiile cuprinse în art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată.

Instanța a constatat ca dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 erau aplicabile în perioada pentru care reclamanta solicită plata de la pârâtă a diferenței de remunerație compensatorie, însă a constatat, totodată, că dispozițiile sus-menționate determină generic aparatele în raport de care se calculează remunerația compensatorie, fără însă a stabili o listă a aparatelor "ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog". De asemenea, prima instanța a reținut că, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, reclamantei îi revenea obligația de a elabora tabele și negocia cu utilizatorii metodologii, iar reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, condiții în care plata remunerației s-a realizat, cu acordul tacit al reclamantei, doar pentru copiatoare și multifuncționale cu funcție de copiere, doar acestea fiind acceptate ca făcând parte din categoria aparatelor avute în vedere de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată.

Acest aspect a fost corect reținut de instanță, având în vedere că din probele dosarului nu a rezultat că, anterior metodologiei stabilite după intrarea în vigoare a modificărilor la Legea nr. 8/1996 (respectiv prin hotărârea arbitrala din 23 mai 2005, publicată la 14 iunie 2005), reclamanta ar fi solicitat ca la stabilirea remunerației să fie avute în vedere și alte aparate decât copiatoarele și multifuncționalele cu funcție de copiere. De altfel, în apel a fost depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară realizat la solicitarea ORDA la 9 mai 2005, în care a fost exprimat punctul de vedere al unui expert în specialitatea calculatoare cu privire la aparatele care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 modificată, respectiv aparatele de sine stătătoare, concepute pentru realizarea de copii și care permit reproducerea operelor.

Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză scannerul, imprimanta și aparatul multifuncțional fără funcție de reproducere nu îndeplinesc cumulativ condițiile impuse de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 decât prin interconectare hardware și software la un sistem de calcul, în condițiile în care prin expresia "indiferent de modul de funcționare" se înțelege procedeul tehnologic utilizat de către acestea pentru realizarea funcțiilor constructive. Or, în raport cu concluziile raportului de expertiză sus-menționate, rezultă că dispozițiile cuprinse în art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 nemodificată au în vedere aparatele care, în sine, permit reproducerea.

Abia ulterior, la modificarea Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, s-a stabilit ca remunerația va fi calculată în raport de aparatele care, "indiferent de modul de funcționare", sunt "concepute pentru realizarea de copii", ce "permit reproducerea operelor". Abia folosirea în cadrul textului legal a expresiei "indiferent de modul de funcționare" a putut permite ca în sfera aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie să fie incluse și scannerele, imprimantele și multifuncționalele fără funcție de copiere, aceste aparate neputând, în sine, să realizeze reproduceri ale operelor în discuție, acest rezultat fiind atins în cazul scannerelor și imprimantelor numai în măsura în care aceste periferice sunt interconectate din punct de vedere hardware la un sistem de calcul, pe care este implementat software-ul adecvat gestionarii activității acestui aparat, așa cum rezultă din raportul de expertiză avut în vedere.

De asemenea, din același raport rezultă că multifuncționalele fără funcție de copiere (scanner, imprimanta sau fax) necesită, ca și scannerele și imprimantele, conectarea la un sistem de calcul care poate prelua gestionarea activității acestui aparat și, implicit, a funcțiilor sale. Concluzia sus-menționată se desprinde și din dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, care stabileau că "Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială ...". Or, este evident că scannerul nu realizează o copie "în formă materială", ci în format digital care, abia ulterior, poate fi reconvertit în formă materială, dar nu prin intermediul scannerului, ci prin intermediul unui alt periferic.

Cât privește imprimanta, aceasta s-ar fi putut încadra în dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în sensul că ar fi realizat funcția de reproducere, însă imprimanta nu îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, care vorbesc de "aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog". Or, imprimantele, deși conduc la realizarea unor copii în formă materială, ele nu pot reproduce în mod direct opere fixate pe suport grafic sau analog, ele putând reproduce doar opere fixate pe suport digital.

În aceste condiții este neîntemeiată susținerea apelantului în sensul că prima instanța ar fi interpretat greșit dispozițiile art. 109 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, neîntemeiată fiind și susținerea în sensul că, în sfera aparatelor pentru care se datorează remunerație pentru copia privată, Legea nr. 8/1996 ar fi inclus, încă de la început, și imprimantele, scannerele și multifuncționalele fără funcție de copiere. Și susținerile cuprinse la pct. II din motivele de apel sunt neîntemeiate.

Astfel, apelanta susține ca în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta este în culpă cu privire la neîndeplinirea obligațiilor de a purta negocieri cu asociațiile patronale din domeniu, apelanta susținând că negocierile cu asociațiile patronale din domeniu, respectiv A.P.D.E.T.I.C., s-au putut realiza numai în contextul legii noi, neincidente în cauză, respectiv Legea nr. 285/2004, ce impunea în dispozițiile art. 107 această obligație legală.

Aceasta susținere este eronată, obligația organismelor de gestiune colectivă de elaborare a tabelelor și metodologiilor, pe baza negocierii lor cu reprezentanții asociațiilor patronale de utilizatori, fiind prevăzută expres de Legea nr. 8/1996 și în forma nemodificată, în art. 130 alin. (1) lit. b) și alin. (2). Cât privește susținerile în sensul că Hotărârea arbitrală pronunțată la 23 mai 2005 și publicată la 14 iunie 2005 ar îndeplini o funcție de interpretare în ceea ce privește aparatele supuse plății remunerației compensatorii pentru copia privată, acestea nu sunt fondate; interpretarea vizează aparatele menționate în Legea nr. 8/1996 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 285/2004, așa încât funcția de interpretare nu poate fi extinsă și la aparatele avute în vedere de dispozițiile Legii nr. 8/1996 nemodificată, întrucât, așa cum s-a arătat în analiza primului motiv de apel, în cele două reglementări succesive dispozițiile legale cu privire la sfera aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie au fost substanțial diferite.

Ca atare, instanța analizând obligația pârâtei de plată a remunerației compensatorie pentru o perioadă anterioară hotărârii arbitrale invocate, în mod corect a stabilit această obligație în raport cu dispozițiile legale aplicabile pentru perioada analizată, iar nu în raport de hotărârea arbitrală invocată, aceasta fiind operantă doar de la momentul publicării sale, respectiv de la 14 iunie 2005. În ce privește susținerea apelantului în sensul că instanța nu ar fi ținut seama de plățile efectuate de celelalte firme importatoare, apelanta a depus la dosar hotărâri din care nu reiese că ar fi rămas irevocabile și, pe de altă parte, în răspunsul la interogatoriu reclamanta a arătat că a încheiat tranzacții judiciare cu alte firme, așa încât tranzacțiile respective nu pot constitui nici măcar "practica judiciară" în materie, întrucât nu reprezintă dezlegări date de instanțe unei probleme de drept similare.

Pe de altă parte, și intimata a depus la dosar practică judiciară în susținerea punctului de vedere opus. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. - S.G.C.D.A., criticând-o pentru următoarele motive: 1. Dispozițiile incidente în cauză sunt prevederile Legii nr. 8/1996 nemodificată, respectiv art. 109 care stabilește în mod ineluctabil obligația intimatei de plată a remunerației compensatorii pentru copia privată în procent de 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale, a aparatelor ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog importate de aceasta și momentul plății, respectiv cel al punerii în circulație pe teritoriul național a acestor aparate.

Criteriul dispozițiilor Legii nr. 8/1996 nemodificată de stabilire a aparatelor supuse plății remunerației compensatorii pentru copia privată îl constituie posibilitatea acestora de a permite reproducerea operelor fixate pe suport grafic și analog. Argumentele instanței de apel sunt contradictorii față de raportul de expertiză tehnică realizat la solicitarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la data de 9 mai 2005, în care a fost exprimat punctul de vedere a unui expert în specialitatea calculatoare (IT) cu privire la aparatele ce îndeplinesc funcții de reproducere a operelor scrise, fapt ce a condus la interpretare restrictivă și greșită a legii.

Astfel, dacă prin acest raport de expertiză tehnică scanner-ul, imprimanta și aparatul multifuncțional cu sau fără funcție de reproducere îndeplinesc cerințele legii privind reproducerea operelor scrise (sunt concepute pentru realizarea de copii, indiferent de modul de funcționare, sunt aparate de sine stătătoare și permit reproducerea operelor), cu atât mai mult în ipoteza dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată, în care cerința legală pentru aceste aparate este numai de a permite reproducerea operelor, aceste aparate se înscriu în condițiile legii sub aspectul plății de remunerație pentru fiecare aparat în parte.

Aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog respectiv imprimante, scannere, multifuncționale, copiatoare, prin caracteristicile lor de imprimare, printare, scanare, faximilare au ca finalitate reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, legitimând plata remunerației compensatorii pentru copia privată încă de la apariția Legii nr. 8/1996 nemodificată. Nu s-a ținut seama de rezultatul expertizei tehnice a ORDA în sensul că în cadrul aparatelor supuse plății copiei private s-a stabilit că imprimanta face parte integrantă din sistemul tehnologic de reproducere al cărui terminal este în mod obligatoriu și necesar un aparat de sine stătător și anume imprimanta.

Dacă în motivarea expusă în Hotărârea Arbitrală pronunțată în 23 mai 2005, imprimanta permite realizarea de copii private la data de 14 iunie 2005, respectiv data publicării în M.Of. nr. 501, cu atât mai mult aceasta permite reproducerea și anterior acestei date, respectiv în intervalul de 4 noiembrie 2002 - 14 iunie 2005 analizat de instanța de apel, deoarece această funcție de reproducere îi este dată de către producător cu ocazia conceperii aparatului. Aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată în procent de 5%, potrivit art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată, au fost stabilite în mod cert odată cu operațiunile de vămuire realizate de organele vamale, ale căror cuantumuri datorate pe grupe de produse le-au fost transmise detaliat prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

2. Instanța de apel nu ține seama de faptul că legislația în vigoare era vechea metodologie stabilită de dispozițiile Legii nr. 8/1996 nemodificată - art. 109, deoarece noua metodologie stabilită de art. 107 din Legea nr. 285/2004 se afla în stadiul de negocieri între părțile expres stabilite de lege. Este ignorată vechea metodologie stabilită de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată ce califică în mod expres procentul aplicabil pentru remunerația compensatorii pentru copia privată în cuantum de 5% precum și aparatele supuse plății acesteia, respectiv aparatele ce permit reproducerea operelor pe suport grafic și analog, incriminând-o pe recurenta-reclamantă de neîndeplinirea obligațiilor legale respectiv de a purta negocieri cu Asociațiile patronale din domeniu respectiv A.P.D.E.T.I.C.

Aceste motivări ale instanței de fond și apel nu pot fi reținute în contextul în care negocieri cu asociațiile patronale din domeniu respectiv Asociația A.P.D.E.T.I.C. s-au putut realiza numai în contextul legii noi, neincidente în cauză, respectiv Legea nr. 285/2004 ce impunea în dispozițiile art. 107 această obligație legală. ORDA, prin adresa de reglementare din 3 august 2008, a stabilit colectorilor unici de remunerație compensatorie pentru copia privată, inclusiv recurentei-reclamante, obligativitatea aplicării metodologiei prevăzute de art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată până la intrarea în vigoare a noilor metodologii prevăzute de Legea nr. 285/2004.

Art. IV din Legea nr. 285/2004 dispune că în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectivă sunt obligate să inițieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi, iar până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabele și metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare. Legea nr. 8/1996 în formă inițială nu a fost abrogată prin Legea nr. 285/2004 ci doar modificată și completată, astfel că, referirile Legii nr. 285/2004 se referă la dispozițiile Legii nr. 8/1996 în formă inițială.

3. Instanța nu ține seama și de faptul că hotărârea arbitrală pronunțată la data de 23 mai 2005 îndeplinește o funcție de interpretare în ceea ce privește aparatele supuse plății remunerației compensatorii pentru copia privată, respectiv pe perioada în care au avut loc negocieri și până la finalizarea negocierilor prin hotărârea arbitrală. 4. Nu s-a ținut seama și de plățile efectuate de celelalte firme importatoare prin raportări directe la organismul de gestiune colectivă precum și de practica europeană în privința aparatelor supuse plății remunerației compensatorii pentru copia privată depuse de subscrisa C. - S.G.C.D.A. la dosarul cauzei, ce au statuat în rândul aparatelor supuse plății de remunerație și imprimantele, scanerele și multifuncționalele.

În condițiile în care în Comunitatea Europeană aparatele în litigiu permit reproducerea operelor scrise, nu se poate ca în România aceste aparate să nu mai îndeplinească aceste funcții. Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: Art. 109 al Legii nr. 8/1996 în forma inițială prevedea că: (1) Autorii și editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remunerație compensatorie pentru copia privată efectuată în condițiile art. 34 din prezenta lege. (2) Remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanții sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.

Remunerația se va plăti în momentul punerii în vânzare pe teritoriul național a acestor aparate și va reprezenta 5% din prețul de vânzare al aparatelor fabricate în țară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate. Prin Legea nr. 285/2004, intrată în vigoare la data de 29 iulie 2004, s-a modificat Legea nr. 8/1996, iar, printre altele, noua lege a abrogat art. 109 și a reglementat în art. 107 remunerația compensatorie pentru copia privată.

Art. 107 alin. (1) din Legea nr. 285/2004 a prevăzut că: Autorii operelor reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum și cei ai operelor reproduse de pe hârtie pe orice alt tip de suport, au dreptul, împreună cu editorii, producătorii și cu artiștii interpreți sau executanți după caz, la o remunerație compensatorie pentru copia privată, efectuată în condițiile art. 34 alin. (2). Art. 34 alin. (2) modificat prin aceeași lege prevedea că: Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri grafice ale operelor, precum și pentru aparatele de sine stătătoare, indiferent de modul de funcționare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.

În alin. (4) al art. 107 s-a prevăzut că se negociază anual cuantumul remunerației între organismele de gestiune colectivă care reprezintă fiecare categorie de beneficiari și asociațiile importatorilor și fabricanților de suporturi sau aparate. În art. IV al Legii nr. 285/2004 s-a prevăzut că până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabelele și metodologiile stabilite prin acte normative în vigoare. Din analiza prevederilor legale anterior expuse rezultă următoarele concluzii: a. Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din legea nemodificată. Potrivit alin. (2) al acestei norme legale, remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanții sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.

Prin sentința primei instanțe, confirmată prin respingerea apelului, s-a reținut că pârâta datorează pe perioada în discuție remunerația compensatorie pentru copie privată exclusiv în raport de importurile de copiatoare și multifuncționale fără funcție de copiere; totodată, cu referire la expertiza judiciară efectuată în cauză, s-a constatat că în această perioadă pârâta a importat copiatoare. În ceea ce privește scannerul, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nemodificată, care prevedeau că prin reproducere se înțelege realizarea uneia sau a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, instanța de apel a reținut, argumentat, că aparatul nu îndeplinește această caracteristică.

Cu privire la imprimantă s-a reținut că, deși acestea conduc la realizarea unor copii în formă materială, ele nu pot reproduce în mod direct opere fixate pe suport grafic sau analog, ci doar opere fixate pe suport digital. Prin cererea de recurs nu s-a criticat decizia de apel, respectiv modul de dispunere de instanța de apel, cu încălcarea art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevede obligația ca prin cererea de recurs să se arate motivele de nelegalitate ale deciziei de apel. S-au atribuit aparatelor în discuție caracteristici prevăzute de dispozițiile legale incidente, fără a se arăta, argumentat, greșelile săvârșite de instanță prin reținerea altor aptitudini tehnice ale acestora, total diferite de cele susținute de către reclamantă.

Pentru perioada ulterioară datei de 29 iulie 2004 dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996 nemodificată nu pot servi ca bază în calculul remunerației nici în temeiul normei tranzitorii din art. IV al Legii nr. 285/2004, care se referă la "tabele și metodologii stabilite pe baza actelor normative în vigoare". Aceasta deoarece art. 109 al Legii nr. 8/1996 nemodificată nu îndeplinește nici condiția de a fi tabel sau metodologie și nici pe aceea de a fi în vigoare, așa cum prevede norma tranzitorie. Dacă ar fi intenționat să facă să ultraactiveze art. 109 al Legii nr. 8/1996, legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres că, până la aprobarea noilor metodologii, se aplică art. 109 din vechea reglementare.

Noua lege s-a referit în mod neechivoc la operele reproduse de pe hârtie, așadar nu de pe orice tip de suport ori de pe suport grafic sau analog, cum prevedea legea în forma inițială. Prin urmare, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004, în determinarea aparatelor pentru care se datorează remunerația este necesar ca aparatele să fie apte de a efectua copii ale operelor de pe hârtie și de a fi de sine stătătoare în accepțiunea legii. Abia printr-o nouă modificare a Legii nr. 8/1996, operată prin O.U.G.

nr. 123/2005, s-a prevăzut în art. 107 alin. (1) ca operele să fie susceptibile a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condițiile art. 34 alin. (2). Cu aceeași ocazie s-a modificat și art. 34 alin. (2), în sensul că s-a prevăzut plata remunerației compensatorii "pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii", eliminându-se sintagma "de sine stătătoare" care fusese introdusă cu referire la aceste aparate prin Legea nr. 285/2004. În raport de dispozițiile legale aplicabile ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004, prin cea de a doua critică de recurs se subliniază caracteristica imprimatei de a fi aparat de sine stătător.

Pe lângă faptul că instanța de apel nu a reținut această caracteristică pentru imprimantă, ca situație de fapt, este necesar și ca aparatul să fie apt de a efectua copii ale operelor de pe hârtie, caracteristică ce nu poate fi reținută în cazul acestui aparat, cu privire la care instanța de apel a și reținut că poate reproduce doar opere fixate pe suport digital. Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005, publicată în M. Of. din 14 iunie 2005, nu poate fi aplicată retroactiv, ci produce efecte numai de la data publicării, după cum în mod corect s-a și reținut în cauză. În ceea ce privește plățile făcute de alți importatori, critica formulată de reclamantă nu poate fi primită față de dispozițiile legale aplicabile pe perioada în discuție și modul în care s-au formulat criticile în prezenta etapă procesuală.

Practica europeană invocată în susținerea ultimei critici de recurs nu poate duce la schimbarea soluției, atât timp cât fiecare stat respectă legislația internă, iar cea română este cea mai sus detaliată. În considerarea argumentelor reținute mai sus asupra criticilor formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C. - S.G.C.D.A. împotriva Deciziei civile nr. 205 A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012. Procesat de GGC - CL