ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1719/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Apărările pârâtei

1.1. Reclamantul B.S.

a chemat în judecată A.N.I., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va

pronunța să dispună anularea raportului de evaluare A.N.I. cu nr. 77090/G/II ca

nelegal și netemeinic, blocând astfel și efectele posibile ale acestuia,

inclusiv posibilitatea de declanșare a procedurii disciplinare pentru

destituirea sa din funcție.

Arată că, urmare unei

așa-zisei sesizări din oficiu, a fost informat că face obiectul evaluării averii

sale dobândită în perioada cercetată, respectiv 2004-2010, ca primar al comunei

Slivilești, jud. Gorj.

În analiza datelor

aferente, A.N.I. a întocmit raportul de evaluare ce face obiectul prezentei

contestații, raport pe care îl consideră nelegal și netemeinic pentru

următoarele motive:

Temeiul de drept al

raportului se regăsește în Legea nr. 176/2010, care modifică Legea nr. 115/1996.

Susține că, aceste legi reinstituie dictatura terorii civice, specifică Legii nr.

18/1968, impun prezumția de nevinovăție, încurajează delațiunea și șantajul ca

instrumente de opresiune și de manipulare socială, fiind construite împotriva

tuturor principiilor fundamentale moderne de drept național și european și

împotriva spiritului Constituției României.

1.2. La data de 6

octombrie 2011, pârâta A.N.I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a

invocat excepția inadmisibilității contestației, raportat la dispozițiile

legale care guvernează materia controlului averilor și anume, Legea nr. 176/2010

pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, și care instituie o

procedură specială privind activitatea de evaluare a averii.

Arată că, în temeiul

dispozițiilor legale incidente, A.N.I. a trimis raportul de evaluare însoțit de

înscrisurile ce au stat la baza emiterii acestuia, la Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Craiova, unde face obiectul Dosarului

nr. 1479/54/2011.

Invocă art. 10 din

Legea nr. 115/1996 și menționează că, raportul de evaluare este supus

controlului Comisiei pentru verificarea averilor. Din momentul sesizării

Comisiei, procedura este una specială, fiind reglementată de Legea nr. 115/1996.

instanței de fond

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 580

din 11 noiembrie 2011 a respins contestația formulată de reclamant, reținând că

promovarea contestației potrivit art. 22 alin. (1) este condiționată (în

ipoteza în care, prin raportul de evaluare nu se propune declanșarea procedurii

de incompatibilitate a persoanei) de finalizarea procedurii administrative prin

hotărârea comisiei de cercetare a averilor, pronunțată potrivit Legii nr. 115/1996;

în ipoteza în care raportul de evaluare cuprinde mențiuni privind declanșarea

procedurii de incompatibilitate, raportul de evaluare poate fi contestat

direct, potrivit art. 22 alin. (1), iar limitele controlului judiciar în

contencios administrativ sunt cele reglementate în Secțiunea a 3-a, Evaluarea

conflictelor de interese și a incompatibilităților, din cadrul Legii nr. 176/2010.

În speță, raportul de

evaluare a fost analizat de către comisia de cercetare a averilor, astfel cum

rezultă din certificatul nr. 1479/54/2011 eliberat de Curtea de Apel Craiova -

Comisia de cercetare a averilor (fila 85 dosar), procedura administrativă finalizându-se

prin clasarea cauzei.

de reclamantul B.S. împotriva Sentinței nr. 580 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova

Motivele recursului

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul consideră

că motivarea instanței de fond este greșită deoarece dispozițiile art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 176/2010 arată fără echivoc că persoana care face obiectul

evaluării poate contesta raportul de evaluare în termen de 15 zile de la

primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ, iar la alin. (3) se

arată că, în ipoteza în care raportul nu a fost contestat, A.N.I. sesizează în

termen de 15 zile organele abilitate pentru declanșarea procedurii

disciplinare.

În Legea nr. 176/2010

nu se face referire la faptul că promovarea contestației potrivit art. 22 alin.

(1) este condiționată de finalizarea procedurii administrative prin hotărârea

comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de apel și dacă nu ar fi

contestat raportul de evaluare, Agenția are posibilitatea, potrivit art. 22 alin.

(3) să sesizeze organele abilitate pentru declanșarea procedurii disciplinare.

Instanța de fond avea

posibilitatea să suspende cauza potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ. până

la finalizarea procedurii administrative cu privire la raportul de evaluare,

fie să respingă contestația ca rămasă fără obiect.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

nefondat.

1.1. Legea nr. 176/2010

coroborată cu prevederile Legii nr. 115/1996 prevede o procedură specială în

cazul evaluării averilor.

Potrivit art. 17 alin.

(4) din Legea nr. 176/2010 raportul de evaluare se comunică persoanei care a

făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor fiscale, celor

de urmărire penală și celor disciplinare, precum și comisiei de cercetare a

averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996.

Potrivit art. 10

1

din Legea nr. 115/1996, comisia de cercetare începe acțiunea de control de

îndată ce este sesizată de Agenția Națională de Integritate cu raportul de

evaluare.

Din analiza și

interpretarea dispozițiilor sus-menționate reiese împrejurarea conform căreia

raportul de evaluare reprezintă un act premergător actului ce poate fi

contestat în instanța de contencios administrativ, iar acesta din urmă este

reprezentat de hotărârea comisiei de cercetare dată potrivit art. 10

4

din Legea nr. 115/1996.

1.2. Referirea în

cadrul dispozițiilor art. 17 alin. (7) din Legea nr. 176/ 2010 la prevederile art.

22 alin. (1) și (2) din același act normativ trebuie coroborată și înțeleasă în

contextul existenței unei proceduri speciale a controlului averilor, realizată

prin intermediul comisiei de cercetare a averilor.

Această procedură nu

se aplică și în situația constatării unui conflict de interese sau a

incompatibilității descrise în secțiunea a 3-a a Legii nr. 176/2010 pentru care

persoana în cauză poate solicita instanței de contencios administrativ anularea

raportului de evaluare.

1.3. Suspendarea

cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la finalizarea

procedurii administrative realizată de comisia de cercetare a averilor nu poate

opera în cauză, dat fiind existența textelor legale imperative cuprinse în

Legea nr. 115/1996 prin care comisia de cercetare a averilor începe de îndată

controlul - art. 10

1

.

1.4. Legiuitorul, în

cazul Legii nr. 176/2010, nu a coroborat procedura de control a averilor

prevăzută în Legea nr. 115/1996 cu cea conținută de secțiunea a 2-a și a 3-a

din Legea nr. 176/2010.

Cererea de anulare a

raportului de evaluare în privința controlului averilor este inadmisibilă, atât

înainte de sesizarea comisiei, cât și după ce această comisie a emis o

hotărâre.

Această soluție se

impune în raport de prevederile art. 16 și următoarele din Legea nr. 115/1996,

care prevăd existența unei proceduri judiciare cu privire la ordonanța dispusă

conform art. 10

4

.

1.5. Un alt argument

în favoarea constatării inadmisibilității acțiunii reclamantului este și cel

cuprins la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Se arată în textul

analizat că în ipoteza în care raportul de evaluare a incompatibilității nu a

fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1), Agenția va sesiza organele

competente pentru declanșarea procedurii disciplinare și dacă este cazul, instanța

de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau

întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.

Per a contrario, în

ipoteza controlului averilor, eventuala contestare/ necontestare a raportului

de evaluare nu are consecințe juridice, deoarece Agenția este obligată să

sesizeze comisia de cercetare a averilor care începe de îndată acțiunea de

control (art. 10

1

).

1.6. Împrejurarea

omiterii înscrierii în dispozitivul sentinței recurate a faptului că cererea a

fost respinsă ca inadmisibilă, nu reprezintă un mod de casare/ modificare a

sentinței, din cuprinsul acesteia (considerente) rezultând aceste aspecte.

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.S. împotriva Sentinței nr. 580 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2012.