ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1719/2012

Obiectul acțiunii. Apărările pârâtei 1.1. Reclamantul B.S. a chemat în judecată A.N.I., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea raportului de evaluare A.N.I. cu nr. 77090/G/II ca nelegal și netemeinic, blocând astfel și efectele posibile ale acestuia, inclusiv posibilitatea de declanșare a procedurii disciplinare pentru destituirea sa din funcție. Arată că, urmare unei așa-zisei sesizări din oficiu, a fost informat că face obiectul evaluării averii sale dobândită în perioada cercetată, respectiv 2004-2010, ca primar al comunei Slivilești, jud. Gorj. În analiza datelor aferente, A.N.I. a întocmit raportul de evaluare ce face obiectul prezentei contestații, raport pe care îl consideră nelegal și netemeinic pentru următoarele motive: Temeiul de drept al raportului se regăsește în Legea nr. 176/2010, care modifică Legea nr. 115/1996. Susține că, aceste legi reinstituie dictatura terorii civice, specifică Legii nr. 18/1968, impun prezumția de nevinovăție, încurajează delațiunea și șantajul ca instrumente de opresiune și de manipulare socială, fiind construite împotriva tuturor principiilor fundamentale moderne de drept național și european și împotriva spiritului Constituției României. 1.

La data de 6 octombrie 2011, pârâta A.N.I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității contestației, raportat la dispozițiile legale care guvernează materia controlului averilor și anume, Legea nr. 176/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, și care instituie o procedură specială privind activitatea de evaluare a averii. Arată că, în temeiul dispozițiilor legale incidente, A.N.I. a trimis raportul de evaluare însoțit de înscrisurile ce au stat la baza emiterii acestuia, la Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Craiova, unde face obiectul Dosarului nr. 1479/54/2011. Invocă art. 10 din Legea nr. 115/1996 și menționează că, raportul de evaluare este supus controlului Comisiei pentru verificarea averilor. Din momentul sesizării Comisiei, procedura este una specială, fiind reglementată de Legea nr. 115/1996. 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 580 din 11 noiembrie 2011 a respins contestația formulată de reclamant, reținând că promovarea contestației potrivit art. 22 alin. (1) este condiționată (în ipoteza în care, prin raportul de evaluare nu se propune declanșarea procedurii de incompatibilitate a persoanei) de finalizarea procedurii administrative prin hotărârea comisiei de cercetare a averilor, pronunțată potrivit Legii nr. 115/1996; în ipoteza în care raportul de evaluare cuprinde mențiuni privind declanșarea procedurii de incompatibilitate, raportul de evaluare poate fi contestat direct, potrivit art. 22 alin. (1), iar limitele controlului judiciar în contencios administrativ sunt cele reglementate în Secțiunea a 3-a, Evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților, din cadrul Legii nr. 176/2010. În speță, raportul de evaluare a fost analizat de către comisia de cercetare a averilor, astfel cum rezultă din certificatul nr. 1479/54/2011 eliberat de Curtea de Apel Craiova - Comisia de cercetare a averilor (fila 85 dosar), procedura administrativă finalizându-se prin clasarea cauzei.

Recursul formulat de reclamantul B.S. împotriva Sentinței nr. 580 din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova Motivele recursului sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul consideră că motivarea instanței de fond este greșită deoarece dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 arată fără echivoc că persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ, iar la alin. (3) se arată că, în ipoteza în care raportul nu a fost contestat, A.N.I. sesizează în termen de 15 zile organele abilitate pentru declanșarea procedurii disciplinare. În Legea nr. 176/2010 nu se face referire la faptul că promovarea contestației potrivit art. 22 alin. (1) este condiționată de finalizarea procedurii administrative prin hotărârea comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de apel și dacă nu ar fi contestat raportul de evaluare, Agenția are posibilitatea, potrivit art. 22 alin. (3) să sesizeze organele abilitate pentru declanșarea procedurii disciplinare. Instanța de fond avea posibilitatea să suspende cauza potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ. până la finalizarea procedurii administrative cu privire la raportul de evaluare, fie să respingă contestația ca rămasă fără obiect. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este nefondat. 1.1. Legea nr. 176/2010 coroborată cu prevederile Legii nr. 115/1996 prevede o procedură specială în cazul evaluării averilor. Potrivit art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 raportul de evaluare se comunică persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor fiscale, celor de urmărire penală și celor disciplinare, precum și comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996. Potrivit art. 10 1 din Legea nr. 115/1996, comisia de cercetare începe acțiunea de control de îndată ce este sesizată de Agenția Națională de Integritate cu raportul de evaluare. Din analiza și interpretarea dispozițiilor sus-menționate reiese împrejurarea conform căreia raportul de evaluare reprezintă un act premergător actului ce poate fi contestat în instanța de contencios administrativ, iar acesta din urmă este reprezentat de hotărârea comisiei de cercetare dată potrivit art. 10 4 din Legea nr. 115/1996. 1.2. Referirea în cadrul dispozițiilor art. 17 alin. (7) din Legea nr. 176/ 2010 la prevederile art. 22 alin. (1) și (2) din același act normativ trebuie coroborată și înțeleasă în contextul existenței unei proceduri speciale a controlului averilor, realizată prin intermediul comisiei de cercetare a averilor. Această procedură nu se aplică și în situația constatării unui conflict de interese sau a incompatibilității descrise în secțiunea a 3-a a Legii nr. 176/2010 pentru care persoana în cauză poate solicita instanței de contencios administrativ anularea raportului de evaluare. 1.3. Suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la finalizarea procedurii administrative realizată de comisia de cercetare a averilor nu poate opera în cauză, dat fiind existența textelor legale imperative cuprinse în Legea nr. 115/1996 prin care comisia de cercetare a averilor începe de îndată controlul - art. 10 1 . 1.

Legiuitorul, în cazul Legii nr. 176/2010, nu a coroborat procedura de control a averilor prevăzută în Legea nr. 115/1996 cu cea conținută de secțiunea a 2-a și a 3-a din Legea nr. 176/2010. Cererea de anulare a raportului de evaluare în privința controlului averilor este inadmisibilă, atât înainte de sesizarea comisiei, cât și după ce această comisie a emis o hotărâre. Această soluție se impune în raport de prevederile art. 16 și următoarele din Legea nr. 115/1996, care prevăd existența unei proceduri judiciare cu privire la ordonanța dispusă conform art. 10 4 . 1.

Un alt argument în favoarea constatării inadmisibilității acțiunii reclamantului este și cel cuprins la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. Se arată în textul analizat că în ipoteza în care raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1), Agenția va sesiza organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare și dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile. Per a contrario, în ipoteza controlului averilor, eventuala contestare/ necontestare a raportului de evaluare nu are consecințe juridice, deoarece Agenția este obligată să sesizeze comisia de cercetare a averilor care începe de îndată acțiunea de control (art. 10 1 ). 1.

Împrejurarea omiterii înscrierii în dispozitivul sentinței recurate a faptului că cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, nu reprezintă un mod de casare/ modificare a sentinței, din cuprinsul acesteia (considerente) rezultând aceste aspecte. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.