ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6158/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 30 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună declasificarea și comunicarea unor documente (Ordinul FTOP 729 din 22 decembrie 2015, Ordinele MRU 1/2 și MS 23/2010, Raportul x din 15 decembrie 2015, Comunicarea VS/S 241 din 9 decembrie 2015, Ordinul nr. MP 261 din 11 martie 2016, Raportul P/S 2211/2016, Ordinul MS 42/2011, Ordinul de zi nr. 55 din 18 martie 2016, Raportul x din 9 februarie 2016) anularea Ordinelor nr. FTOP 729 din 22 decembrie 2015 și nr. MP 261 din 11 martie 2016, reîncadrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale și a tuturor drepturilor aferente funcției de la data punerii în aplicare a ordinului de punere la dispoziție și până la reîncadrarea efectivă, reactualizate în funcție de dobânda legală BNR și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22 septembrie 2016, reclamantul a formulat precizări la acțiune, în ceea ce privește legalitatea Ordinului nr. 729/22 decembrie 2015.

Prin Sentința nr. 27/2017 din 28 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes; s-a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile și s-a respins, în consecință, ca inadmisibil, capătul de cerere vizând anularea Ordinului nr. 729 din 22 decembrie 2015; s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins, în consecință, capătul de cerere vizând comunicarea ordinelor contestate; s-au respins, ca nefondate, restul capetelor de cerere ale acțiunii promovate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Împotriva Sentinței nr. 27/2017 din 28 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Cu privire la excepția tardivității îndeplinirii procedurii prealabile în ceea ce privește capătul de cerere, privind anularea Ordinului Statului Major al Forțelor Terestre nr. FTOP 729 din 22 decembrie 2015

Instanța de fond a reținut greșit că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile stipulat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2014, care ar fi început să curgă la data de 5 ianuarie 2016, când se reține ca ar fi fost comunicat ordinul prin Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016.

Se arată că ceea ce s-a comunicat este Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016 care nu reprezintă decât o adresă de informare ce face în cuprinsul său trimitere la prevederile Ordinului nr. FTOP 729 din 22 decembrie 2015, dar fără ca aceste prevederi să fie efectiv enunțate.

Nicăieri din Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016 nu rezultă că prevederile Ordinului contestat sunt reproduse fidel în adresa de mai sus, situație în care nu se putea ghici că ordinul nu conține în plus și alte motive ori alte argumente decât cele enumerate succint în adresă.

Din moment ce nu Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016 este actul administrativ contestat, ci ordinul care nu a fost comunicat, fiind unul secret, instanța de fond nu putea să rețină că s-a luat cunoștință de conținutul actului administrativ.

Cu privire la capătul de cerere privind comunicarea ordinelor contestate

Instanța de fond reține că "va admite și excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind comunicarea ordinelor contestate, considerând că acesta au fost deja comunicate prin Adresele nr. x din 5 ianuarie 2016 și nr. y din 18 martie 2016".

Excepția lipsei de obiect din considerente nu se regăsește și în dispozitivul hotărârii, și viceversa, ceea ce denotă o vădită contradicție între aceste două părți componente ale hotărârii. La aceeași pagină 7 din hotărâre, instanța reține că "în ceea ce privește declasificarea actelor menționate în acțiune, față de motivele invocate în susținerea acesteia, Curtea apreciază că prin acestea se invocă de fapt o apărare pe fondul cauzei, respectiv neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 20 din H.G. nr. 585/2002. Așadar, considerând că pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, deci nelegitim, este necesar să se dezbată fondul pretenției, instanța va respinge și această excepție, urmând să cerceteze susținerile pârâtului pe fond.

Instanța a mai reținut în mod greșit că deși motivarea Ordinului nr. MP 261 din 11 martie 2016 este una succintă, recurentul a fost în măsură să înțelege motivul pentru care recurentul a fost trecut în rezervă, reușind chiar să formuleze apărări în această privință.

Motivarea actului administrativ trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea masurilor și, de asemenea, să permită instanțelor competente să efectueze revizuirea actului.

Gradul de motivare nu se determină în funcție de percepțiile și pregătirea particulară a subiectului de drept căruia i se adresează, ci trebuie prezumat a fi unul corespunzător încă de la momentul emiterii sale și pentru orice observator independent.

Desigur, de la data comunicării ordinului și până la pronunțarea hotărârii s-au depus și alte documente care au completat tabloul situației de fapt, dar nu trebuie scăpat din vedere că motivarea ordinului nu se face nici prin alte acte extrinseci și nici prin întâmpinare. Acesta este motivul pentru care niciun motiv din întâmpinare nu trebuia să mai fie analizat, deoarece de fapt acest înscris se substituie obligației de motivare a ordinului.

O serie de probe precum Hotărârea Consiliului de judecată nr. x din 19 iunie 2015 din cadrul unității X Buzău unde activa, decidea contrariul a ceea ce s-a decis prin ordinele contestate.

Din interpretarea art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995, rezultă că ofițerii militari pot fi trecuți în rezervă, dacă sunt parcurși următorii pași în următoare ordine:

- Să aibă loc o limitare a nivelului de acces la informațiile clasificate;

- Să nu fie identificată o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate, la nivelul acordat după limitare;

- împrejurările de la punctele 1 și 2 să provoace punerea ofițerului la dispoziția structurii din care fac parte.

Se arată de recurent că Direcția generală de informații a dispus retragerea autorizației de acces la informații clasificate Secret de stat și a certificatului de securitate tip A nivel NATO SECRET, deși nu existau motive întemeiate pentru o asemenea măsură, aspect confirmat de Hotărârea Consiliului de Judecată. Mai mult, la data de 15 decembrie 2015 i s-a eliberat autorizație de acces la informații secret de serviciu.

Contrar cursului evenimentelor, la data de 5 ianuarie 2016, arată că a fost informat în scris, prin adresa nr. x de către Unitate că în baza Ordinului Șefului Statului Major al Forțelor Terestre nr. FTOP 729 din 11 decembrie 2015 a fost eliberat din funcția deținută la acel moment și pus la dispoziția Brigăzii de informații militare.

Ulterior, a primit Adresa nr. x din 18 martie 2016 privind dispoziția Ministrului Apărării Naționale în sensul trecerii în rezervă, măsura dispusă prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. MP 261 din 11 martie 2016.

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu și din actele existente la dosarul cauzei, identificarea unei funcții s-a realizat doar formal, fără demersuri reale. Evident, acest lucru era posibil însă, în realitate, este evident că s-a dorit îndepărtarea din sistem a recurentului.

Cu privire la cea de-a treia condiție, s-a susținut că măsura punerii la dispoziție e justificată prin prisma dispozițiilor art. 160 lit. b) din H.G. nr. 585/2002, invocându-se ca "element de incompatibilitate" existența antecedentelor penale.

Recurentul arată că prin această motivare se adaugă practic la ordin, în condițiile în care, în cuprinsul acestuia nu se regăsește o astfel de motivare.

Instanța de fond reține că raportat la temeiul de drept în baza căruia s-a dispus trecerea în rezervă nu prezintă nicio importanță forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea, însă este evident că adevăratul motiv pentru care a fost pus la dispoziție este acela că a fost condamnat penal.

Instanța trebuia să ia în considerare dispozițiile art. 87 și 88 din Legea nr. 80/1995, care arată că trecerea în rezerva sau în retragere trebuia să aibă la bază doar săvârșirea unor infracțiuni cu intenție.

Interpretând per a contrario voința expresă a legiuitorului, este evident că în cazul infracțiunilor săvârșite din culpa nu se impune punerea la dispoziție sau trecerea în rezervă. Mai mult decât atât, după cum a consfințit și Consiliul de Judecată, printr-o hotărâre adoptată cu unanimitate, fapta nu este de natură să afecteze în continuare îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

În drept, recursul se întemeiază pe art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și art. 496 noul C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările de la instanța de fond.

II. Considerentele și soluția instanței de fond

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Aspecte de fapt și de drept relevante

Reclamantul a fost comandant detașament 3 operații speciale "Phoenix" din Batalionul HUMINT al Brigăzii de Informații militare "Mareșal Alexandru Averescu", iar la data de 19 iunie 2015, după ce a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, Consiliul de Judecată al Unității Militare X Buzău a hotărât menținerea sa în funcție .

Ulterior condamnării definitive a reclamantului la pedeapsa de doi ani închisoare cu suspendarea executării, comandantul brigăzii din care făcea parte reclamantul a propus, prin Raportul nr. x din 24 noiembrie 2015, menținerea sa în activitate și mutarea acestuia într-o altă structură aparținând Ministerului Apărării naționale, pe o funcție corespunzătoare gradului și pregătiri sale profesionale, prevăzută cu acces la informații clasificate nivel secret de serviciu . Potrivit Avizului nr. x din 27 noiembrie 2015, raportul a fost avizat nefavorabil de către pârât cu privire la menținerea în funcție a reclamantului.

Prin Raportul nr. x din 15 decembrie 2015, comandantul brigăzii a propus punerea reclamantului la dispoziția brigăzii în vederea încadrării și identificarea unei funcții într-o altă structură aparținând Ministerului Apărării naționale, pe o funcție corespunzătoare gradului și pregătiri sale profesionale și având consemnată în fișa postului nivelul de acces la informații clasificate secret de serviciu .

S-a reținut în acest raport Adresa x din 9 decembrie 2015 a Direcției contrainformații și securitate militară, conform căreia a fost retrasă reclamantului autorizația de acces la informații clasificate secrete de stat - nivel strict secret și la informații naționale clasificate secrete de stat/NATO clasificate, precum și faptul că în unitate nu există funcții, pentru ofițeri superiori, prevăzute cu acces la informații clasificate nivel secret de serviciu.

Acest ultim raport a fost avizat favorabil și prin Ordinul nr. 729 din 23 decembrie 2015 emis de Șeful Statului Major al Forțelor Terestre, reclamantul a fost pus la dispoziția brigăzii în vederea încadrării, în temeiul art. 4 lit. a) și art. 78 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 și art. 17 lit. g) din MRU-1/2 - Competențe exercitate în domeniul resurselor umane de către conducătorii, comandanții și șefii structurilor din Ministerul Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul M.A.N nr. MS 23/2010.

În cuprinsul ordinului este menționată propunerea comandantului Brigăzii de Informații militare "Mareșal Alexandru Averescu" prezentată cu Raportul nr. x din 15 decembrie 2015, ca urmare a comunicării nr. JV/S 241 din 9 decembrie 2015 a Direcției contrainformații și securitate militară, privind retragerea de către Direcția generală informații a apărării, a autorizației de acces la informații clasificate secrete de stat deținută de reclamant.

Prin Adresa nr. x din 5 ianuarie 2016, primită de reclamant la aceeași dată, i s-a adus la cunoștință acestuia că a fost eliberat din funcția actuală și pus la dispoziția brigăzii, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 729 din 22 decembrie 2015, adresa reluând motivarea de drept și de fapt menționată în ordinului mai sus menționat.

La data de 4 februarie 2016, Direcția de personal și mobilizare din cadrul pârâtului a comunicat comandantului brigăzii că solicitarea x nr. x din 24 noiembrie 2015 nu poate primi o solicitare favorabilă, întrucât din structurile centrale și în structurile din compunerea și subordinea Statului Major General nu au fost identificate funcții corespunzătoare gradului și pregătirii profesionale a reclamantului, care să fie prevăzute cu nivelul de acces la documente clasificate specificat .

Prin Raportul șefului de Stat Major General nr. P/S-2211/3.2016 s-a propus ministrului apărării naționale trecerea în rezervă a ofițerului, reținându-se sentința penală de condamnare a acestuia, Raportul x din 24 noiembrie 2015, avizul nr. x din 27 noiembrie 2015, Adresa nr. x din 9 decembrie 2015, faptul că reclamantul este pus la dispoziția brigăzii și că nu au fost identificate funcții corespunzătoare gradului, pregătirii profesionale și nivelului de acces la documente clasificate deținut de acesta.

La data de 18 martie 2016, i s-a adus la cunoștință reclamantului prin adresa nr. x că, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apărării naționale nr. MP 261 din 11 martie 2016, începând cu data de 14 martie 2016, a fost trecut în rezervă prin aplicare art. 85 alin. (1) lit. n) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995. Au fost enunțate ca și motivare de drept prevederile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, iar ca motivare de fapt a fost menționată propunerea șefului Statului major General prezentată pe Raportul nr. x/2016.

La data de 31 martie 2016, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Ordinelor nr. 729 din 23 decembrie 2015 și nr. 261 din 11 martie 2016, solicitând comunicarea întregii documentații ce a stat la baza emiterii celor două acte, anularea acestora, reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior emiterii primului ordin și plata drepturilor salariale și a tuturor sporurilor aferente acestei funcții de la data punerii în aplicare a ordinului de punere la dispoziție și până la încadrarea efectivă .

Pârâtul a răspuns prin adresa nr. x/2.06.2016, comunicându-i reclamantului că își menține actele administrative ce fac obiectul plângerii, ca fiind temeinice și legale și, pe cale de consecință, nu poate da curs solicitării ce vizează reîncadrarea pe funcția anterioară punerii la dispoziție și nici plății drepturilor salariale aferente acestei funcții. În ceea ce privește documentația solicitată, pârâtul a precizat că aceasta conține informații clasificate și, potrivit legii, nu poate fi consultată de persoane care nu dețin certificat de acces corespunzător.

În drept, instanța a reținut ca fiind incidente următoarele dispoziții legale:

- art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995, potrivit căruia ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: (...) după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații clasificate, atunci când nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare.

- art. 1 din Ordinul M1 din 11 ianuarie 2007 privind stabilirea unor măsuri referitoare la comunicarea dispozițiilor cu caracter individual pe linie de personal, potrivit căruia ordinele sau dispozițiile comandanților/șefilor, emise potrivit dispozițiilor legale, prin care se dispun măsuri cu caracter individual pe linie de personal se comunică în scris militarilor în cauză prin documente/adrese elaborate în acest scop de către compartimentul de resurse umane din compunerea structurii din care fac parte aceștia.

Ordinele sau dispozițiile prevăzute la alin. (1) se referă, în principal, la:

a) trecerea cadrelor militare în rezervă sau direct în retragere (...);

- art. 7 din Legea nr. 554/2004 - alin. (1), potrivit căruia înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia;

- alin. (7), potrivit căruia - Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.

În ceea ce privește excepția tardivității plângerii prealabile vizând anularea Ordinului nr. 729 din 22 noiembrie 2015

Se reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că ordinul i-a fost comunicat reclamantului-recurent la data de 5 ianuarie 2016 cu adresa nr. x și, în raport de data formulării plângerii prealabile la 31 martie 2016, rezultă că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu a fost respectat.

Nu pot fi primite susținerile recurentului că prin adresa nr. x nu erau reproduse prevederile ordinului contestat câtă vreme în plângerea prealabilă se arată că a fost informat în scris că prin Ordinul nr. 729 a fost eliberat din funcția deținută și pus la dispoziție.

Recurentul avea cunoștință de asemenea despre raportul nr. x din 24 noiembrie 2015 privind menținerea sa în activitate și mutarea acestuia în altă structură aparținând MAN - pe o funcție corespunzătoare gradului și pregătirii sale profesionale prevăzută cu acces la informații clasificate nivel secret de serviciu.

Este adevărat că motivarea actului administrativ dă posibilitatea cenzurării și analizării rațiunilor pentru care au fost adoptate însă această cerință trebuie privită în contextul particular și în raport de vătămarea produsă subiectului la care se referă.

În realitate, reclamantul-recurent a avut cunoștință de măsurile dispuse prin Ordinul nr. 729 din 23 decembrie 2015, însă a considerat că îl vatămă abia după ce s-a emis Ordinul nr. 261 din 11 martie 2016, plângerea prealabilă fiind astfel tardiv formulată.

Motivul de recurs privind comunicarea ordinelor contestate

Înalta Curte constată că analiza acestei apărării trebuie făcută în contextul larg al cronologiei desfășurării situației de fapt și al cererii unitare de chemare în judecată, fiind corectă opțiunea instanței de fond de a valorifica raționamentul expus privind comunicarea ordinelor odată cu Adresele nr. x din 5 ianuarie 2016 și nr. y din 18 martie 2016.

Prin Adresa nr. x din 2 iunie 2016 i s-a răspuns reclamantului-recurent că în ceea ce privește documentația în privința informațiilor clasificate trebuie să se țină seama de gradul de acces la informații corespunzător.

Prin urmare, admiterea excepției lipsei de obiect este consecința aprecierii că ordinele au fost comunicate prin adresele invocate mai sus.

Este corectă analiza excepției de interes privind declasificarea actelor menționate în acțiune ca apărare de fond, instanța de fond analizând această cerere în raport de motivele invocate și vătămarea recurentului-reclamant prin emiterea Ordinului MP-261 din 11 martie 2016.

Critica privind nemotivarea Ordinului nr. MP-261 din 11 martie 2016

În argumentarea acestui motiv de recurs, reclamantul a arătat că ordinul făcea trimiteri și referințe la alte acte pe care nu le avea în posesie. Nici în plângerea prealabilă formulată de recurentul-reclamant și nici în acțiunea depusă în instanță, reclamantul nu a arătat ce elemente de fapt sau de drept care au fost cuprinse în aceste înscrisuri l-au vătămat și nu au avut cunoștință de ele.

Dimpotrivă, reclamantul-recurent a cunoscut faptul că i s-a restricționat accesul la informații clasificate secret de stat datorită condamnării penale, apoi a cunoscut punerea la dispoziție și mutarea la altă structură în vederea încadrării pe o funcție, aducând argumente în apărarea sa în cuprinsul plângerii prealabile în sensul că angajatorul său, UM X a solicitat menținerea sa în activitate și identificarea unei funcții aferentă noului nivel de acces la informații clasificate .

În ceea ce privește interpretarea prevederilor art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995

Referitor la prima condiție pe care recurentul consideră că nu existau motive temeinice pentru retragerea autorizației de acces la informații clasificate însă acest argument nu se poate reține câtă vreme art. 160 lit. b) din H.G. nr. 585/2002 invoca drept incompatibilitate cu accesul la informații secrete de stat, antecedentele penale. În acest fel nu se poate invoca necunoașterea legii și nici faptul că acest temei nu a fost trecut în Ordinul contestat nr. 261/2016. De altfel, această împrejurare a retragerii autorizației de acces la informații clasificate este arătată în Ordinul nr. 729/2015 ce precede Ordinul nr. 261/2016, iar așa cum s.-a arătat mai sus, reclamantul cunoștea de la angajatorul său situația sa militară așteptând identificarea vreunui post corespunzător.

Referitor la identificarea unei funcții corespunzătoare nivelului de acces la informații clasificate a reclamantului-recurent

Din Adresa nr. x din 3 martie 2016, rezultă că solicitarea Comandantului Brigăzii de Informații Militare "Mareșal Alexandru Averescu" privind mutarea reclamantului-recurent într-o structură a MAN - pe o funcție corespunzătoare nivelului de acces la documente clasificate secret de serviciu nu poate primi o soluționare favorabilă întrucât nu au fost identificate funcții corespunzătoare gradului și pregătirii profesionale .

Recurentul nu a dovedit că ar fi existat anumite funcții pe care le-a identificat și nu a fost mutat pe acestea, astfel că se apreciază că nu se poate face proba unui fapt negativ decât prin dovedirea probelor pozitive contrare (art. 249 - 259 C. proc. civ.).

În ceea ce privește constatările Consiliului de judecată - în sensul că fapta nu este de natură a afecta continuarea și îndeplinirea sarcinilor de serviciu, această susținere nu poate fi valorificată cu succes câtă vreme sentința penală nu rămăsese definitivă, iar situația a fost reanalizată după soluționarea acesteia, respectiv după retragerea nivelului de acces la informații clasificate.

În ceea ce privește susținerea că în raport de prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 85/1990 care prevăd trecerea în rezervă pentru condițiile prevăzute la alin. (1) lit. n) trecerea se face din oficiu, se constată că textul invocat nu face referire la existența unei sesizări a consiliului de judecată sau a comandamentului unității, în consecință și acest motiv de recurs fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 27/2017 din 28 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - LM