ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de suspendare înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2018, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat suspendarea efectelor deciziei de impunere din 27.02.2018, emisa de către DGRFP Cluj-Napoca - Administrația pentru contribuabili mijloci și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 139 din data de 25 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, având ca obiect suspendarea deciziei de impunere x din 27.02.2018 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj, având ca obiect suspendarea deciziei de impunere din 27.02.2018 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și s-a dispus restituirea către reclamanta A. SRL a sumei de 25.897,571 RON consemnată cu titlu de cauțiune la B. Sucursala Cluj conform recipisei din data de 04.04.2018, sub condiția rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva Sentinței nr. 139 din data de 25 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă A. SRL a formulat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arătând faptul că în mod nelegal prima instanță a respins cererea de suspendare apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cererea de suspendare formulată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Decizia nr. 469 din 20.09.2018 a fost soluționată contestația administrativă împotriva deciziei de impunere din 27.02.2018 fiind contestată decizia pe calea acțiunii în anulare și care formează obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj în curs de soluționare la data judecării prezentului recurs.

În cadrul recursului, după expunerea situației de fapt, recurenta-reclamantă arată motivele pentru care apreciază că prima instanță a constatat greșit neîndeplinirea celor două condiții de fond ale cererii de suspendare formulată în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că în cauză ambele condiții erau îndeplinite existând indicii vădite de nelegalitate ale deciziei de impunere prin care s-au stabilit în sarcina recurentei obligații fiscale în cuantum total de 12.397.571 RON aferente perioadei 1.07.2015 - 31.08.2018.

Recurenta-reclamantă apreciază că este îndeplinită și a doua condiție nu atât prin cuantumul sumei contestate, ci mai ales din perspectiva activității societății, societate aflată în procedură de insolvență și a angajaților săi.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea cererii de suspendare formulate în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și suspendarea deciziei de impunere până la soluționarea acțiunii de fond.

La dosar intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În baza art. 492 alin. (2) C. proc. civ. recurenta-pârâtă a depus la dosar acte pentru termenul din data de 29.01.2019.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția de respingere a cererii de suspendare fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia Curții, în baza aceluiași material probator, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere din 27.02.2018 îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză existând indicii de nelegalitate care sunt de natură a înlătura provizoriu prezumția de legalitate și în consecință caracterul executoriu al deciziei de impunere.

În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative al legalității actului și al executării din oficiu suspendarea executării, ca situație de excepție poate fi dispusă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege a existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube pentru recurenta-reclamantă.

Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat în sensul definit prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 care presupun existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită.

În concret, Curtea verificând motivele de nelegalitate invocate de recurentă în cererea de suspendare apreciază că un aspect este de natură a fi valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ în litigiu.

Iar acest aspect constă în recalificarea fiscală a veniturilor reprezentând diurnă de delegare din venituri neimpozabile în venituri de natură salarială (impozit pe venitul din salarii și contribuții sociale obligatorii).

Prin decizia de impunere a cărei suspendare se solicită s-au stabilit obligații fiscale aferente perioadei 01.07.2015 - 31.08.2017 și sunt generate de considerarea unor cheltuieli ca fiind nedeductibile (TVA și impozit pe profit) respectiv de recalificarea fiscală a veniturilor reprezentând diurnă de delegare din venituri neimpozabile în venituri de natură salarială.

Nu s-a constatat aspectul de fapt arătat în sensul că până la data inspecției fiscale derulate în perioada 104.11.2017 - 14.02.2017, anterior acestui control fiscal, organele de inspecție fiscală au apreciat diferit asupra acelorași cheltuieli cu diurna, cheltuieli care ar fi fost apreciate ca venituri neimpozabile. Numai cu ocazia acestui ultim control aceste cheltuieli au fost apreciate ca fiind venituri de natură salarială și în consecință s-a procedat la reîntregirea fondului de salariu cu suma suplimentară de 23.515.867 RON.

Curtea apreciază că această inconsecvență de tratament fiscal din partea autorități fiscale reprezintă un aspect de fapt de natură a crea i îndoială în privința legalității deciziei de impunere.

Problema de fond privind recalificarea fiscală a veniturilor reprezentând diurna de delegare formează obiectul dosarului de fond având ca obiect acțiunea în anulare, Curtea constatând în prezenta cauză, având ca obiect suspendarea, că aceste critici serioase sunt de natură a produce o îndoială asupra prezumției de legalitate a deciziei de impunere.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că și această condiție este îndeplinită.

Aceasta nu atât prin cuantumul mare al sumei contestate cât prin consecințele negative patrimoniale care s-ar produce pentru recurenta-reclamantă în cazul executării deciziei de impunere.

Executarea silită prin poprirea conturilor bancare și executarea silită mobiliară și imobiliară este de natură a produce prejudicii materiale grave previzibile asupra activității societății, care este deja în procedură de insolvență și asupra angajaților săi. Aceste aspecte de fapt probate cu acte la dosar de recurenta-reclamantă probează existența unei pagube iminente în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Față de ele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va admite cererea de suspendare formulată în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere din 27.02.2018 emisă de DGRFP Cluj-Napoca - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Va menține consemnarea cauțiunii dispuse de instanța de fond.

Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței atacate cu privire la fixarea cadrului procesual, pe cererea de suspendare, respectiv soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. SRL, prin lichidator judiciar C., împotriva Sentinței civile din 25 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, admite cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere din 27.02.2018, emisă de către DGRFP Cluj-Napoca - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Menține consemnarea cauțiunii dispuse de instanța de fond.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.

Procesat de ED