ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin acțiunea adresată la data de 21.01.2019 Tribunalului Covasna, în conformitate cu dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., părțile reclamante A., B. și C., au chemat în judecată părțile pârâte Ministerul Justiției, Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1) obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a stabilirii indemnizației de încadrare brute lunare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 01.12.2015;

2) actualizarea sumelor cu rata inflației, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

3) obligarea pârâților la plata dobânzii legale, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În motivare, s-au arătat următoarele:

În fapt, B. și C. sunt judecători în cadrul Tribunalului Galați, iar reclamanta A. este judecătoare în cadrul Curții de Apel Galați și în perioada de referință au funcționat ca judecători la instanțele pârâte, astfel:

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Covasna, secția Civilă

Prin Sentința civilă nr. 358 din data de 23 mai 2019 Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de Ministerul Justiției, și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Covasna, secția civilă, a reținut, în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 din capitolul VIII din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, conform cărora " Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.", precum și dispozițiile art. 7 alin. (1) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 ce prevăd următoarele:" (1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Față de aceste norme legale Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, declinând competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat sub același număr la data de 26.06.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 572 din 09 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna .

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut, în esență, că obiectul dedus judecății îl reprezintă solicitarea reclamanților, judecători în cadrul Tribunalul Galați și Curții de Apel Galați, privind plata unor diferențe salariale ca urmare a stabilirii indemnizației de încadrare brute lunare prin raportare la o valoare sectorială de 440,154 RON pentru perioada 09.04.3025-30.11.2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 01.12.2015 iar nu contestația prevăzută de art. 7 din Cap VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 pentru a atrage competența specială a Curții de Apel București.

Cum în cauză cererea nu are ca obiect contestația prevăzută de art. 7 din Cap VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, care într-adevăr este de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, Curtea constată că cererea reclamanților reprezintă un litigiu privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și nu unul de contencios administrativ.

În acest sens, Curtea constată că aparține Tribunalului Covasna competența de soluționare a prezentei cauze.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin acțiunea adresată la data de 21.01.2019 Tribunalului Covasna, în conformitate cu dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., reclamanții A., B. și C., au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1) obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a stabilirii indemnizației de încadrare brute lunare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 01.12.2015;

2) actualizarea sumelor cu rata inflației, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

3) obligarea pârâților la plata dobânzii legale, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Înalta Curte, față de cererea formulată de reclamanți, judecători în cadrul Tribunalului Galați și Curții de Apel Galați, constată că obiectul litigiului dedus prezentei judecăți nu constă în plângerea formulată împotriva unei hotărâri emisă de organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, ori, după caz, de Colegiul de Conducere al Curții de Apel pentru a fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, ori dispozițiile similare cuprinse în articolul 7 alin. (1) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, reținute greșit de Tribunalul Covasna, reclamanții solicitând plata unor diferențe salariale, ca urmare a stabilirii indemnizației de încadrare brute lunare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 01.12.2015"

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010, ce instituie o competență materială derogatorie de la cea de drept comun în materie salarială, reglementată de art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) și art. 266 din Codul muncii, este de strictă interpretare, și nu poate fi extinsă prin analogie și la alte cauze, motiv pentru care acest text legal nu este incident în cauză.

Ca atare, este de remarcat că acest text legal nu este incident în cauză, nesolicitându-se anularea unei hotărâri date asupra unei contestații emise în urma unei reîncadrări salariale în baza Legii nr. 284/2010, ci se solicită plata unor diferențe salariale.

Înalta Curte, în regulator de competență reține că, în ceea ce privește litigiile privind drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar, în afara situației circumstanțiate, prevăzute la art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv de art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare în favoarea instanțelor de contencios administrativ, astfel că litigiul în discuție urmează a intra sub jurisdicția muncii, care este o jurisdicție de plină competență.

Este de reținut că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile de drept comun ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din acest act normativ, contenciosul administrativ este definit drept " activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

De asemenea, conform art. 8 alin. (1) din același act normativ, " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.".

Prin raportare la aceste dispoziții legale, este de reținut că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reprezentat fie de actul administrativ tipic, fie de actul administrativ asimilat, acesta din urmă în una dintre cele două ipoteze prevăzute de legiuitor: refuzul nejustificat de soluționare a cererii, respectiv nesoluționarea în termen a cererii.

Or, în cauza de față, reclamanții nu formulează critici de nelegalitate a vreunui act administrativ emis de ordonatorul de credite și nici nu critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci solicită obligarea pârâților la plata unor diferențe salariale pe care le consideră cuvenite și neplătite.

Nefiind contestat un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, totodată, nefiind formulată plângere împotriva unei hotărâri emisă de organele prevăzute la art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, respectiv la art. 7 alin. (1) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, Înalta Curte constată că litigiul de față este un veritabil litigiu de muncă, ce intră în competența de soluționare secției specializate a tribunalului " în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința", conform art. 1 lit. p) și 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, dar și art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170 - 171, art. 266 și art. 269 din legea nr. 53/2003, privind Codul muncii.

Cum în cauză reclamanții sunt judecători în cadrul Tribunalului Galați, respectiv în cadrul Curții de Apel Galați, iar aceste instanțe au și calitatea de pârâți, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aparține Tribunalului Covasna, competența materială de soluționare a litigiului având ca obiect plata unor diferențe salariale.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de toate aceste considerente, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, dar și a art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170 - 171, art. 266 și art. 269 din Legea nr. 53/2003, respectiv a art. 127 și art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați, Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel Galați în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020

GGC - OB