ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 131/2020

HOTĂRÂRE

22.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 131/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.03.2019 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Galați, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a stabilirii indemnizației de încadrare brute lunare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,154 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 01.12.2015 până la 01.02.2019, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală, de la momentul scadenței lunare până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 816/14.05.2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamantele au fost eliberate din funcția de judecător la Tribunalul Galați prin pensionare, la 04.02.2019, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie obligația sesizării uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care reclamantul își desfășoară activitatea.

Notând că locul de muncă al reclamantelor a fost Tribunalul Galați, a evocat dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2010 și art. 269 alin. (2) din Codul Muncii și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 25.07.2019.

Prin sentința civilă nr. 1371/05.12.2019, Tribunalului Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 și a reținut, în esență, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 310/17/12/2018, potrivit cărora "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Reținând că Tribunalul Galați are calitatea de pârât și tot această instanță ar urma să soluționeze acțiunea, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantele au învestit Tribunalul Dâmbovița cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Galați.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Cum Tribunalul Galați are calitatea de pârât, este atrasă incidența art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanță faptul că reclamantele și-au încetat activitatea prin pensionare.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Reclamantele au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Dâmbovița, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Galați, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Galați, instanță competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza.

Așa fiind, instanța supremă constată că acestea și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmbovița.