ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 450/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 4 decembrie 2015, sub nr. x/2015, urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei prin Sentința civilă nr. 1391/CA din 5 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri: 1. anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. R 321 din 9 iunie 2015, privind încetarea Contractului de management din 26 iunie 2014 încheiat între Ministerul Sănătății și dr. A. pentru netemeinicie și nelegalitate și a măsurii de revocare din funcție; 2. anularea procesului-verbal din 20 mai 2015 și a Notei Direcției Generale resurse umane nr. N.B. nr. 6173/2015 a fișei de evaluare pentru anul 2014 a reclamantului manager dr. A.; 3. suspendarea Ordinului nr. R 321 din 9 iunie 2015 a Ministerului Sănătății până la soluționarea definitivă a cauzei; 4. obligarea Ministerului Sănătății la plata drepturilor bănești cuvenite reclamantului A. în calitate de manager al Spitalului Grajduri, județul Iași, prevăzute în Cap. V, art. 4, din Contractul de Management nr. 97 din 26 aprilie 2014 de la data numirii unui alt manager și până la data de 14 aprilie 2017 pe durata de valabilitate a contractului de management, respectiv plata unei sume lunare brute de 4583 RON formată din 3303 RON salariu de bază brut și 1280 RON spor, cât și celelalte drepturi cuvenite privind asigurările sociale, concediu de odihnă, etc, pentru toata perioada rămasă neexecutată din contractul de management.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 37 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel Iași: - a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranța Pădureni-Grajduri; - a anulat Ordinul Ministerului Sănătății nr. R 321/09 iunie 2015, procesul-verbal al Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Sănătății nr. 39/29 mai 2015, nota Direcției Generale Resurse Umane, Juridic și Contencios din cadrul Ministerului Sănătății nr. N.B. 6173/2015 și fișa de evaluare din 25 mai 2015 a Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Sănătății; - a obligat în solidar pârâții Ministerul Sănătății și Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri la plata către reclamant a tuturor drepturilor bănești cuvenite în baza contractului de management nr. x/26 iunie 2014 calculate de la data încetării efective a calității de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri și până la data de 14 aprilie 2017; - a obligat în solidar pârâții Ministerul Sănătății și Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri la plata către reclamant a sumei de 1530 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Prin Încheierea din 7 aprilie 2017, Curtea de Apel Iași a dispus îndreptarea erorii materiale intervenite în conținutul dispozitivului Sentinței nr. 37 din 28 februarie 2017 a Curții de Apel Iași în sensul că suma acordată reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată este în cuantum de 6.530 RON, iar nu de 1.530 RON cum din eroare s-a menționat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 37 din 28 februarie 2017, pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac se arată în esență că, dispozițiile art. 1833 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 95/2006 au fost respectate întrucât, chiar dacă potrivit fișei de evaluare - Anexa nr. 2 la procesul-verbal al comisiei de evaluare nr. x/28 mai 2015 - se prevede că evaluarea s-a efectuat pentru anul 2014, condiția nerealizării indicatorilor de performanță timp de minimum un an este îndeplinită, intimatul reclamant fiind evaluat la mai mult de un an de la numirea în funcție. Prevederea din OMS nr. 112/2007 potrivit căreia sunt evaluați managerii care au contractul de management în perioada de valabilitate și au condus spitalul public respectiv pe o perioadă de cel puțin 6 luni în anul evaluat nu completează și nici nu modifică dispoziția imperativă de la art. 1833 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data eliberării din funcție, ci reglementează alte aspecte decât cel reglementat de Legea nr. 95/2006, respectiv încetarea contractului ca urmare a nerealizării indicatorilor de performanță, timp de minimum un an. Pe de altă parte, în conformitate cu Anexa nr. 1, art. 4, pct. 18 din Ordinul MS nr. 1384/2010 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management și a listei indicatorilor de performanță a activității managerului spitalului public managerul are dreptul de a renegocia indicatorii de performanță a activității asumați prin prezentul contract de management însă, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că intimatul reclamant, care a îndeplinit funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni - Grajduri, ar fi solicitat Ministerului Sănătății renegocierea indicatorilor de performanță a activității asumați prin prezentul contract de management. Se mai invocă și dispozițiile art. 1166 C. civ. referitoare la forța obligatorie a contractului, părțile fiind ținute să îl respecte întocmai.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul-pârât Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri a depus întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând admiterea acestei excepții, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată față de Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri, ca fiind introdusă împotriva unor persoane juridice fără calitate procesuală pasivă. 4.2. Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului sub aspectul declarării tardive a căii de atac și al nemotivării, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Prin Rezoluția din 16 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 ianuarie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință. Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. R 321 din 9 iunie 2015, privind încetarea Contractului de management din 26 iunie 2014 încheiat între Ministerul Sănătății și dr. A. și anularea procesului-verbal din 20 mai 2015 și a Notei Direcției Generale resurse umane nr. N.B. nr. 6173/2015, a Fișei de evaluare pentru anul 2014 a reclamantului manager dr. A.. Soluționând acțiunea reclamantului, instanța fondului a constatat că este întemeiată, reținând, în esență, că evaluarea este rezultatul analizei bilanțului economic pentru întregul an calendaristic 2014 deși reclamantul a fost numit în funcția de manager prin Ordinul nr. 514 din 14 aprilie 2014. A concluzionat astfel că, pe de o parte, reclamantului i-au fost imputate niște rezultate economico-financiare reflectate într-un indicator care sunt în parte rezultatul unei alte conduceri, în perioada 1 ianuarie 2014 - 13 aprilie 2014, iar pe de altă parte, evaluarea activității manageriale nu a avut în vedere perioada minimă de analiză prevăzută de Legea privind reforma în domeniul sănătății nr. 95/2006. Așa cum rezultă din cele mai sus arătate, recurenta pârâtă a criticat Sentința civilă nr. 37 din 28 februarie 2017 din perspectiva aplicării greșite a dispozițiilor art. 1833 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 95/2006, considerând că activitatea reclamantului intimat a fost evaluată la mai mult de un an de la numirea în funcție, iar condiția nerealizării indicatorilor de performanță timp de minimum un an este îndeplinită, intimatul reclamant fiind evaluat în perioada 25 - 29 mai 2015. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1833 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, așa cum erau ele în vigoare la data de referință, contractul de management încetează la revocarea din funcție a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managerului spitalului public, prevăzuți în contractul de management, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, și/sau în situația neîndeplinirii culpabile a celorlalte obligații ale managerului. De asemenea, art. 1 alin. (2) și (4) din OMS nr. 112/2007 arată că, evaluarea activității managerului spitalului public pentru anul calendaristic precedent se face până la data de 30 aprilie a anului următor. Sunt evaluați managerii care au contractul de management în perioada de valabilitate și au condus spitalul public respectiv pe o perioadă de cel puțin 6 luni în anul evaluat. Prin excepție de la prevederile alin. (2), evaluarea activității managerului spitalului public pentru anul calendaristic 2014 se realizează până la data de 31 mai 2015. Susținerile recurentului referitoare la incidența celor două acte normative sunt întemeiate. Astfel, din conținutul normelor de mai sus, Înalta Curte apreciază că acestea au un domeniul de reglementare diferit. Se observă că prevederile art. 1833 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 reglementează un caz de încetare a contractului de management ca urmare a revocării din funcție a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managerului spitalului public, prevăzuți în contractul de management, pe o perioadă de minim un an, iar cele ale OMS nr. 112/2007 reglementează criteriile de performanță pe baza cărora se face evaluarea, perioada în care se efectuează evaluarea (în perioada de valabilitate a contractului de management) și frecvența cu care se efectuează evaluarea (au condus spitalul public respectiv pe o perioadă de cel puțin 6 luni în anul evaluat). Reclamantul intimat a îndeplinit funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni - Grajduri începând cu data de 14 aprilie 2014, conform Ordinului nr. 514/14 aprilie 2014 de numire în funcție. Acesta a fost evaluat, în perioada 25 - 29 mai 2015 în privința îndeplinirii indicatorilor cuprinși în contractul de management nr. x/26 aprilie 2014, durata de valabilitate a acestui contract fiind pentru o perioadă de maximum 3 ani calculați de la numirea în funcție. Conform dispozițiilor art. 1 din acest contract, obiectul acestuia îl constituie organizarea conducerea și administrarea Spitalului de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni - Grajduri, cu sediul în localitatea Grajduri, județul Iași, precum și gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale acestuia, pe baza obiectivelor și a indicatorilor de performanță a activității, prevăzuți în anexa la contract de management, în scopul asigurării serviciilor medicale prevenire, curative, de recuperare și/sau paleative, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În urma evaluării, s-a întocmit procesul-verbal al Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului Sănătății din 29 mai 2015 și fișa de evaluare din 25 mai 2015 în baza cărora reclamantul a obținut calificativul "nesatisfăcător" și s-a emis Ordinul Ministerului Sănătății nr. R/321/09 iunie 2015, reclamantul intimat fiind revocat din funcție. Încetarea contractului de management a fost motivată de Ministerul Sănătății prin citarea prevederilor: Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății art. 1833 lit. b); art. 22, lit. b), Cap. XI din Contractul de management nr. x/26 februarie 2014 și art. 7 alin. (1) și (4) din H.G nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul pârât a avut în vedere teza I din prevederile art. 1833 lit. b) din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia, contractul de management încetează la revocarea din funcție a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managerului spitalului public, prevăzuți în contractul de management, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia. Înalta Curte constată că, într-adevăr, evaluarea reclamantului intimat a avut loc la mai mult de un an de la numirea în funcție, 25 - 29 mai 2015 față de 14 aprilie 2014, susținerile recurentului fiind întemeiate sub acest aspect. Acesta face însă abstracție de faptul că, așa cum de altfel și recunoaște în cererea de recurs, evaluarea s-a efectuat pentru tot anul 2014, potrivit fișei de evaluare - Anexa nr. 2 la procesul-verbal al comisiei de evaluare nr. x/28 mai 2015, cu toate că reclamantul intimat a fost numit în funcție doar la data de 14 aprilie 2014. Cu alte cuvinte, evaluarea indicatorilor de performanță cuprinși în contractual de management din 26 aprilie 2014 s-a efectuat prin luarea în considerare și a unor factori anteriori datei de 14 aprilie 2014, factori care ar fi putut să influențeze rezultatele. În acest sens este de observat că potrivit fișei de evaluare, singurul indicator la care reclamantul intimat a obținut calificativul nesatisfăcător și care a atras revocarea sa din funcția de manager, îl constituie indicatorul C2, procentul veniturilor proprii din totalul veniturilor spitalului (sintagma venituri proprii înseamnă în cazul acestui indicator toate veniturile proprii ale spitalului public, mai puțin sumele încasate în baza contractelor încheiate cu casa de asigurări de sănătate), conform Anexei 1 la OMS nr. 112/2007. La evaluare s-a avut în vedere, conform art. 41 din OMS nr. 112/2007, situația financiară încheiată la data de 31 decembrie a anului evaluat, respectiv, 2014. Se constată astfel că, așa acum a reținut de altfel și instanța de fond, evaluarea performanței acestui indicator economico-financiar a avut în vedere și rezultate financiare obținute într-o perioadă în care reclamantul intimat nu avea funcția de manager al spitalului în cauză. Așadar, în condițiile în care, potrivit fișei de evaluare, reclamantul intimat a obținut calificative maxime la toți ceilalți indicatori de performanță și în condițiile în care, pentru evaluarea indicatorului C2 au fost utilizate date anterioare perioadei de valabilitate a contractului de management, date de natură a denatura rezultatul final, soluția instanței de fond se impune, fiind legală. Față de această concluzie a Înaltei Curți, celelalte critici din cererea de recurs referitoare la posibilitatea reclamantului intimat de renegociere a indicatorilor de performanță asumați și forța obligatorie a contractului de management, nu se mai impun a fi analizate. În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de intimatul-pârât Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că în condițiile în care această parte nu a formulat personal cale de atac împotriva Sentinței civile nr. 37 din 28 februarie 2017, excepția nu se impune a fi analizată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul de față va fi respins ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.