ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Răspunsurilor nr. x/16.12.2014 și sub nr. x/15.10.2014 emise de pârât și recunoașterea dreptului societății la încasarea sumelor reținute în Contractele ISPA în favoarea sa și obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:

- 503.044,43 euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reținute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/03 în baza aplicației de plată nr. x/28.01.2014, aferenta Certificatului final de plata emis de Inginer cu Certificat de buna execuție nr. 24837/18.12 2013 și

- 213.535,43 euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reținute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/04 în baza aplicației de plata nr. x/28.01.2014, aferenta Certificatului final de plata emis de Inginer cu Certificat de buna execuție nr. 23029/22.11.2013, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii aferente.

Prin Sentința civilă nr. 148/2016 pronunțată în data de 15 iunie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene București și Ministerul Fondurilor Europene prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice pentru "anulare act administrativ".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și rejudecând procesul în fond să se admită acțiunea în contencios administrativ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, reclamanta SC A. SA a arătat următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond a constatat ca fiind nefondate susținerile recurentei-reclamante în sensul ca sumele reprezentând partea a doua a sumelor reținute s-ar fi aflat în posesia Ministerului Finanțelor Publice și în prezent se afla în posesia paratului Ministerul Fondurilor Europene, deși A. SA a susținut ca aceste sume ar fi trebuit să se provizioneze de aceste doua instituții gestionare ale contului ex-ISPA pe perioada executării cele două contracte ISPA, nefiindu-i imputabilă A. SA neluarea măsurii de transfer a sumelor reținute din Contul ex-ISPA în patrimoniul sau începând cu luna august 2012 pana în anul 2014, perioada în care A. SA s-a adresat celor doua instituții, învederându-le ca B. are obligația remedierii unor lucrări în cele doua contracte ISPA. Dacă Ministerul Finanțelor Publice a amânat transferul garanțiilor sub forma "sumelor reținute", Ministerul Fondurilor Europene, a refuzat punere la dispoziția Societății A. SA a sumelor reținute.

Raționamentul instanței a pornit de la răspunsul nr. x/16.12.2013 și nr. y/16.12.2014 emise de Ministerul Fondurilor Europene prin care s-a comunicat reclamantei faptul ca plata celei de-a doua jumătăți a sumelor reținute urmează sa se efectueze după expirarea perioadei de notificare a defectelor.

Instanța de fond a însușit raționamentul de la pârâte că perioada de notificare a defectelor excede însă perioadei de eligibilitate a Memorandumului de finanțare (31.12.2011), în acest caz finanțarea revenind beneficiarului final A. SA, deși art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 135/2007 stabilește ca se suporta din fondurile Ministerului Finanțelor Publice și articole de cheltuieli, altele decât cele de la lit. d) care au fost incluse în contractele ex-ISPA în baza prezumției de eligibilitate și care au fost declarate ulterior ca neeligibile pentru rambursare prin prisma naturii cheltuielii respective; cele vizând suplimentarea bugetelor contractelor de asistenta tehnica și supervizare sau contracte noi necesare finalizării contractelor ex-ISPA; alte sume necesare continuării și finalizării proiectelor ex-ISPA; sume pentru acoperirea plății TVA aferente livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și execuției de lucrări finanțate din contribuția financiara a Uniunii Europene prin Programul ex-ISPA și din co-finanțarea aferenta ai căror beneficiari sunt operatorii de apă-canal.

Instanța de fond a apreciat greșit că în contul ex-ISPA al măsurii, datorită mecanismului de plăți în cadrul contractelor de lucrări, nu se regăsesc sume aferente "Retention Money" și MFE nu se afla în posesia sumelor reținute fără să stabilească vreo culpa în sarcina MFP, MFE sau A. SA.

Atât paratele, cât și instanța de fond se referă la un proces de soluționare ce ar fi trebuit inițiat de Contractor și nu de Beneficiarul final care este A. SA. Deci cauza de fata reprezintă o alta situație decât cea luata în considerare de instanța în motivarea soluției sale pentru ca revendicarea sumelor reținute se face de către beneficiarul final, devenit Autoritate contractanta prin Actele adiționale nr. x la cele doua contracte ISPA în discuție.

A. SA solicită garanția personală datorată acestei societăți de B. pentru neîndeplinirea obligațiilor sale contractuale de finalizare și remediere a lucrărilor, garanție reținută (sub forma sumelor reținute) pe parcursul derulării contractelor ISPA din facturile emise de B., garanția fiind o "suma angajata" în cadrul contractelor de lucrări, și nu o "cheltuiala suplimentară".

Sumele reținute au fost angajate la plata lucrărilor în contract prin emiterea facturilor de către B. potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (emiterea facturii de către Contractor în perioada 2007-7.12.2011 în Contractul ISPA 03 și, respectiv, anul 2008-29.11.2011 în Contractul ISPA 04, în care se precizează procentul de 10% reprezentând sume reținute drept garanții, semnifica prestarea serviciului și transferul sumelor reținute în patrimoniul B. prin dobândirea dreptului de proprietate asupra acestora de către compania turca, chiar daca B. nu a avut și dreptul de dispoziție asupra acestora, drept recunoscut atât contractual, cat și prin dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. k) din O.U.G. nr. 63/2007în favoarea A. SA).

Astfel, A. SA are drept de dispoziție asupra Sumelor reținute pana la executarea lucrărilor în contractele ISPA conform clauzei 1.1.4.11: "Sumele reținute" înseamnă sumele cumulate pe care Beneficiarul le retine potrivit prevederilor Sub-clauzei 14.3 (prezentarea situațiilor interimare de lucrări) și le plătește potrivit prevederilor Sub-clauzei 14.9.

Alineatul 2 din subclauza 14.9 din contractele ISPA stipulează ca "dacă rămân lucrări de executat potrivit prevederilor clauzei 11 (perioada de garanție) sau clauzei 12 (testele după terminare), Inginerul va fi îndreptățit sa retina costul estimat al acestor lucrări pana la executarea acestora".

Prin Anexele la Procesele-verbale de la terminarea lucrărilor din 7 decembrie 2011 și din 27 octombrie 2011, Inginerul a constatat ca mai sunt lucrări de executat în ambele contracte, lucrări de remediat, astfel ca acesta a dispus reținerea celei de a două jumătăți a sumelor reținute.

Faptul ca Oficiul de Plăți și Contractare PHARE din cadrul MFP nu a evidențiat în contul ex-ISPA aceste sume nu este imputabil A. SA pentru ca potrivit pct. 1.3, I.4 și 1.6 din Normele din 14 martie 2011 cuprinse în Ordinul nr. 1763/2011 de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 135/2007 A. SA nu este responsabilă cu managementul financiar al contului Programului ex-ISPA

După încheierea proceselor-verbale la terminarea lucrărilor în anul 2011 a fost eliberata de către OPCP prima jumătate a sumelor reținute, dar nu s-a eliberat a doua jumătate a sumelor reținute întrucât în Anexa la procesele-verbale la terminarea lucrărilor (anexa care face parte integranta din Contractul ISPA) Inginerul FIDIC a stabilit necesitatea efectuării de către B. a lucrărilor de remediere în perioada de Notificare a Defecțiunilor (perioada de garanție) în conformitate cu Subclauza .2 alin. (1) Teza 1 și alin. (3) din Condițiile Generale, Subclauza 11.4 alin. (2) lit. a) și Subclauza .6 alin. (3) din Condițiile Generale ale Contractului ISPA.

Aceste dispoziții contractuale ca și Subclauza 14.9 alin. (2) și (3) îndreptățeau Inginerul a retina costul estimat al lucrărilor de remediere pana la executarea acestora, din facturile emise de B. privind contravaloarea lucrărilor/serviciilor prestate, cheltuielile pentru aceste sume reținute fiind deja "angajate" cată vreme au fost menționate în aceste facturi drept sume reținute, așa cum a constatat și aportul de expertiza administrata în cauza.

A. SA a solicitat prin adresa nr. x/29.01.2014 efectuarea plății sumelor reținute din fonduri de la Bugetul de Stat pentru ca angajarea cheltuielilor de la bugetul de stat în baza prevederilor O.U.G. nr. 135/2007 cu modificările și completările ulterioare se face ulterior transmiterii de către autoritatea contractantă a unor documente în măsură să probeze indisponibilitatea surselor de finanțare alternative menționate la punctul 2.1.5 din Ordinul MFP nr. 1.763/182/2011.

Ori, la pct. 2.1.5. din Ordinul MFP nr. 1763/182/2011 a doua sursa de finanțare alternativa pe care ar fi trebuit A. S.A. să o probeze ca indisponibilă o constituie venituri obținute în baza prevederilor O.U.G. nr. 63/2007 privind regimul veniturilor încasate de autoritățile contractante pe parcursul licitării și implementării contractelor din cadrul proiectelor ex-ISPA și PHARE finanțate de Uniunea Europeană, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta arată că în mod greșit a considerat instanța de fond ca prevederile alin. (2) și 3 al clauzei 14.9 nu sunt de natura a conduce la concluzia susținută de către reclamanta, întrucât aceste clauze reglementează posibilitatea inginerului de a nu autoriza la plata costul estimat al lucrărilor ramase de executat fără a se face vreo referire 'a obligația autorității responsabile pentru execuția plăților către contractori de a avansa sumele menționate la alin. (3) în conturile angajatorului beneficiar."

Contractele ISPA nu fac nicio referire la autoritățile responsabile pentru execuția plăților către contractori (MFE, respectiv, MFP), iar clauza 14.9 alin. (2), indicata de instanța de fond, are în vedere autorizarea la plata către antreprenorul B., reglementare care nu privește situația de față.

Cat privește constatarea ca prin adresa nr. x/22.02.2016 depusă la dosar - obiecțiunile la raportul de expertiza "pârâtul prin reprezentant, a precizat faptul ca la momentul închiderii măsurii și transmiterea balanței finale de către CE au fost rambursate toate sumele solicitate aferente sumelor eligibile plătite în cadrul măsurii, mai puțin sumele aferente părții a doua a sumelor reținute. Aceste sume nu au putut fi solicitate la rambursare deoarece acestea nu au putut fi plătite pana la data finalizării memorandumului de finanțare ca urmare a inexistentei unei garanții bancare care să acopere valoarea acestora", se arată că A. SA a avut la dispoziție scrisori 3 garanție bancara care au acoperit valoarea lucrărilor de remediere estimate de Inginer sa cum rezulta din Minutele Inginerului din 28 septembrie 2012 depuse la dosarul cauzei: 3 2.015.000 Euro, în Contractul ISPA 03 și de 912.000 Euro, în Contractul ISPA 04. Deci, în prisma acestei constatări, trebuie sa se retina ca existenta scrisorilor de garanție bancara în cele doua Contracte ISPA la valoarea mai sus amintita a constituit premisa pentru a se face plata sumelor reținute de către parate pana la data finalizării memorandumului de finanțare, la începutul perioadei de notificare a defecțiunilor când au fost emise de către Inginer procesele-verbale de la Terminarea Lucrărilor din 7 decembrie 2011 și din 27 octombrie 2011.

Aprecierea instanței de fond reprezintă o aplicare greșita a legii, mai precis a prevederilor pct. 2.1.6 din Normele din 14 martie 2011 de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 135/2007 privind, alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea și finalizarea masurilor ex-ISPA, pentru sectorul Mediu cuprinse în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1763/2011:

"cu excepția situațiilor specifice definite la punctul 3 al prezentelor norme, angajarea cheltuielilor de la bugetul de stat în baza prevederilor O.U.G. nr. 135/2007 cu modificările și completările ulterioare se va face ulterior transmiterii de către autoritatea contractanta a unor documente în măsura sa probeze indisponibilitatea surselor de finanțare alternative menționate la punctul 2.1.5. În acest scop, autoritatea contractanta va transmite către AM următoarele informații și documente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .".

Referitor la dobânda acumulată în contul măsurii ex-ISPA, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 63/2007. Textul vizează și dobânda acumulată în contul măsurii ex-ISPA, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 63/2007. Consecința logica a acestei prevederi este ca sumele reținute trebuia eliberate către A. SA în baza proceselor-verbale emise de Inginer în anul 2011, încasate de A. SA pentru a fi utilizate împreună cu dobânda acumulată pentru finalizarea Contractelor ISPA, așa cum prevede O.U.G. nr. 63/2007.

În baza acestui text legal, având în vedere ca Hotărârea Arbitrala Parțială emisa de Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă ICC Paris a dispus restituirea sumei de 723.660,00 Euro, din valoarea Garanției de buna execuție (reprezentând scrisoare de garanție bancara încasată de A. SA la întreaga valoare de 912.000 Euro) A. SA trebuie sa încaseze suma de 215.477,87 Euro în Contractul ISPA 04.

Prin Hotărârea arbitrală finală, arbitrul a respins cu autoritate de lucru judecat cererea Antreprenorului B. vizând suma de 215.477,87 Euro reprezentând a doua jumătate a garanției sub forma sumelor reținute, considerând ca acestea sunt la dispoziția A. SA pentru ca inginerul a stabilit dreptul de reținere al recurentei-reclamante din prezenta cauza asupra sumelor reținute pentru efectuarea lucrărilor de remediere.

Și în Contractul ISPA 03 Inginerul a stabilit în Certificatul final de plată ca valoarea costurilor suplimentare este de 2.521.832,32 Euro, iar scrisoarea de garanție bancara prezentata de B. a avut valoarea de 2.015.000 Euro, deci diferența de prejudiciu trebuie recuperata din garanția sub forma sumelor reținute.

Așadar, așa cum rezulta și din Raportul de expertiza, în ambele contracte A. SA are costuri suplimentare ce trebuie acoperite din sumele reținute, după executarea garanțiilor prezentate sub forma scrisorilor de garanție bancara, și, având în vedere ca aceste sume au devenit indisponibile în sensul precizat la pct. II din textul pct. 2.1.5. din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 135/2011 cuprinse în Ordinul nr. 1763/2011 paratele în prezenta cauza trebuie sa restituie suma de 503.044,43 Euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reținute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/03 și suma de 213.535,43 Euro reprezentând a doua jumătate a sumelor reținute pentru Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005/04.

Cu privire la TVA, instanța a făcut o aplicare greșita a art. 137 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, deoarece a apreciat ca paratul Ministerul Fondurilor Europene s-a raportat în mod corect la prevederile contractuale în stabilirea valorii lucrărilor de remediere întrucât valoarea în contract acceptata este exprimata în euro fără TVA, iar împrejurarea ca recurenta-reclamanta ar fi îndreptățită a fi despăgubită de către Contractor cu toate sumele achitate de aceasta pentru lucrările de remediere vizează raporturile dintre reclamanta și societatea B..

Arată recurenta că potrivit art. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 135/2007 sunt cheltuieli finanțabile de la bugetul de stat cheltuielile cu asistenta tehnica și supervizare, iar potrivit pct. 3.5 din Normele de aplicare cuprinse în Ordinul MFP 1763/2011 A. SA îndeplinește condițiile de finanțare a acestor cheltuieli în cele două Contracte ISPA.

Sentința recurată este nelegală în ceea ce privește afirmația că, de asemenea, cheltuielile cu taxe legale, avize, autorizații reprezintă cheltuieli care sunt în sarcina investitorului și nu pot fi incluse în valoarea totala a costurilor înregistrate de către beneficiar pentru remedierea defecțiunilor, obligația investitorului de suporta asemenea taxe subzistând pana la finalizarea contractului.

De altfel, mai precizează reclamanta că nu se indică temeiul contractual potrivit căruia, în situația în care B. ar fi executat lucrările de remediere, acestei societăți îi revenea obligația de a suporta și cheltuielile cu taxe, avize, autorizații.

SC A. SA nu solicita din sumele reținute cheltuielile cu taxe legale, avize și autorizații deja suportate în perioada de desfășurare normala a lucrărilor în contract, ci cheltuielile reprezentând taxe legale, avize și autorizații pentru lucrările de remediere pentru care se percep taxe locale de avizare și autorizare suplimentare și care trebuie suportate de către B. din garanții reprezentând sumele reținute, pentru ca daca ar fi finalizat contractul fără a fi necesare lucrări de remediere, aceste taxe suplimentare nu ar mai fi trebuit plătite.

Așadar, aceste cheltuieli se încadrează în prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 63/2007, având caracter de cheltuieli suplimentare neimputabile A. SA, dar și în prevederile clauzei 11.4 alin. (2) lit. a) 2.5, 7.6 alin. (3) din Condițiile Generale ale Contractelor ISPA care stabilesc obligația Antreprenorului de a plăti beneficiarului "toate costurile rezultate" în cazul omisiunii remedierii defecțiunilor ("rezultate din nerespectarea solicitării).

Instanța de fond a încălcat și prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 135/2007 care se refera la suportarea de la Bugetul de stat a costurilor de asistenta și expertiza juridică și tehnică, a costurilor de arbitraj și/sau judecată, cheltuieli suplimentare apărute în contractele ISPA ce au fost constatate prin probatoriul administrat în dosar și calculate în raportul de expertiză.

Cheltuielile de judecata reprezintă cheltuieli suplimentare, pentru ca daca B. și-ar fi îndeplinit obligația de finalizare a Contractului în termenii negociați și agreați A. SA nu ar fi fost nevoită sa ceara băncilor executarea scrisorilor de garanție bancara și Ministerului Fondurilor Europene eliberarea sumelor reținute, iar potrivit art. 1657 și art. 1731 din C. civ., cheltuielile de judecata sunt creanțe accesorii creanțelor în interesul cărora au fost făcute, iar cheltuielile de judecata vin înaintea tuturor creanțelor în interesul cărora au fost făcute.

Instanța de fond a încălcat, astfel, prevederile pct. 3.4.1. din Anexa 2 la Ordinul MFP nr. 1763/2011 de aplicare a art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 135/2007.

În privința dobânzilor instanța de fond s-a mărginit doar sa menționeze punctele de vedere ale părților în litigiu, fără a își prezenta în vreun fel opinia cu privire la afirmațiile părților.

Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește refuzul Ministerului Fondurilor Europene de a restitui sumele reținute (adresa nr. x/15.10.2014)

Recurenta a arătat că aceste cifre reprezentând partea a doua a sumelor reținute s-ar fi aflat în posesia pârâtului Ministerul Fondurilor Europene și ar fi trebuit să provizioneze cele două instituții gestionare ale contului ex-ISPA, pe perioada execuției celor două contracte ISPA.

În fapt, recurentul a arătat următoarele:

Contractul ISPA nr. x/RO/16/P/PE/005-04 a fost încheiat inițial intre B., în calitate de contractor și Ministerul Finanțelor Publice - Unitatea Centrala de Finanțare și Contractare în calitate de Angajator, A. SA având calitatea de Beneficiar Final; prin semnarea Actului Adițional nr. 1 la Contract, A. SA a devenit Angajatorul exclusiv conform contractului.

Lucrările în contract s-au derulat pana la data de 7 noiembrie 2011, când Inginerul a emis Procesul Verbal de Recepție la Terminarea Lucrărilor. În procesul-verbal de Recepție la terminarea lucrărilor, inginerul a certificat faptul ca: (i) data finalizării tuturor lucrărilor este 27 octombrie 2011, (ii) data estimativă finală a Perioadei de Notificare a Defectelor ("DNP") este 26 octombrie 2012 și (iii) există lucrări minore sau defecte ramase, enumerate în anexa la Procesul Verbal de Recepție la Terminarea Lucrărilor.

Inginerul în contract a emis în data de 11 septembrie 2012 o alta decizie declarând ca Lucrările de Remediere trebuie finalizate pana la 26 septembrie 2012, ca DNP pentru Stația de Pompare Turnu urma sa fie prelungită cu 12 luni începând de la data aprobării testelor efectuate conform sub-clauzei 11.6 din Condițiile Generale ale Contractului ("GC") din Contract și ca A. SA are dreptul de a pretinde 214.500,00 Euro pentru Lucrările de Remediere ramase a fi executate de către Contractor.

De asemenea, B. trebuia sa plătească A., conform Sub-clauzei 2.5 din GC, costurile rezonabile ocazionate de către acesta din urma pentru remedierea defectelor sau deteriorărilor; A. SA putea retine Garanția pentru banii reținuți rămasă conform Sub-clauzei 14.9 din GC și putea lichida Garanția de buna execuție conform Sub-clauzei 4.2. din GC; de asemenea, i s-a cerut contractorului prelungirea valabilității garanției de buna execuție pro rata pentru suma de 188.340,00 Euro. Perioada de Notificare a Defecțiunilor a fost extinsă până la 26 octombrie 2013. Procedând în conformitate cu Sub-clauza 4.2 din GC A. SA a executat Scrisoarea de Garanție Bancara prezentată în contract în suma de 912.000 EUR întrucât Contractorul nu și-a îndeplinit obligațiile de remediere și nu a extins valabilitatea Scrisorii de garanție bancara emisă în contract până la remedierea lucrărilor și finalizarea contractului, adică până la data de 26 octombrie 2013.

Societatea a procedat la utilizarea sumei de 912.000 EUR pentru operațiunile și lucrările necesare finalizării Contractului amintit mai sus, ținând seama și de adresa Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea de Management Ex-ISPA nr. 592111/8.10.2012.

B. a considerat executarea scrisorii de garanție bancară la întreaga sa valoare ca nelegală și a acționat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț de la Paris societatea A. SA solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 723.660 EUR reprezentând diferența între valoarea Scrisorii de garanție bancara în suma de 912.000 EUR și 188.340 EUR - valoarea lucrărilor considerate conform cererii de arbitrare ca neexecutate la data introducerii acesteia.

Cererea sa a făcut obiectul dosarului nr. x la Curtea Internațională de Arbitraj și a fost admisă prin hotărârea parțială recepționată de societate la data de 6.11.2013.

Împotriva acestei hotărâri societatea a promovat acțiune în anulare având în vedere că, pornind de la o gravă confuzie între procesul-verbal de recepție la Terminarea Lucrărilor (Taking Over Certificate) și procesul-verbal de recepție finala (Performance Certificate), Arbitrajul a respins excepția de neîndeplinire a propriei obligații de către B. Turcia, a interpretat eronat dispozițiile art. 4.2 din Contract, a calificat drept rea credință din partea societății executarea Scrisorii de garanție bancară la întreaga sa valoare, considerând ca dispozițiile Ordonanței nr. 63/2007 nu sunt aplicabile în litigiul dintre A. SA și B. și a dispus restituirea sumei de 723.660 EUR solicitată de societatea turcă.

De asemenea, Arbitrajul a considerat, contrar adresei Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea de Management Ex-ISPA nr. 592111/8.10.2012, că societatea A. se poate îndestula din sumele reținute ("Retention money"), chiar dacă nu a folosit în integralitatea sa Scrisoarea de Garanție Bancara prezentată în contract.

Prin Hotărârea Arbitrala Parțială s-a hotărât, cu putere de lucru judecat, ca din suma totală de EUR 912.000 societatea A. SA trebuie să restituie B. suma de EUR 777.012,58 (garanție și dobânda). Hotărârea Arbitrala Parțială face obiectul recursului declarat la Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2013, întrucât acțiunea în anulare a Hotărârii Arbitrate Parțiale promovata de A. SA a fost respinsa ca nefondată.

Reclamanta-recurentă consideră afirmația că valoarea lucrărilor de remediere revendicate de Beneficiarul final în suma de EUR 2.644.861,29 era acoperita de valoarea totala a scrisorilor de garanție bancara este infirmata de cele doua Hotărâri Arbitrale emise de Curtea Internațională de Arbitraj și încalcă dispozițiile referitoare la încasarea de către Autoritatea contractanta A. SA a Sumelor reținute cuprinse în art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 63/2007, norme imperative, opozabile tuturor, astfel ca Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Fondurilor Europene nu pot invoca inopozabilitatea acestor prevederi legale, cu atât mai mult cu cat și opinia arbitrului din Hotărârea Arbitrala Parțială a fost ca societatea are la dispoziție Sumele reținute pentru a acoperi cheltuielile de remediere a lucrărilor.

Plata celei de-a doua jumătăți a sumelor reținute se efectuează doar în situația în care sunt îndeplinite condițiile clauzei 14.9 din contract. Conform acestei prevederi contractuale partea a doua a sumelor reținute va fi autorizată și plătită imediat după expirarea perioadei de notificare a defecțiunilor după emiterea certificatului de recepție la finalizarea lucrărilor

Câtă vreme inginerul nu a certificat a doua jumătate a sumelor reținute pentru plata către contractor, nu se poate considera că acele sume au intrat în proprietatea societății B..

Instanța constată că nu pot fi reținute argumentele prezentate de reclamantă prin raportare la condițiile și efectele juridice ale dreptului de retenție și privilegiului legal.

Conform clauzei 1.1.4.11 din Contract - condiții generale "Sume Reținute" înseamnă sumele cumulate pe care Beneficiarul le reține potrivit prevederilor Sub-Clauzei 14.3 [Prezentarea Situațiilor Interimare de Lucrări] și le plătește potrivit prevederilor Sub-Clauzei 14.9 [Plata Sumelor Reținute].

Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 63/2007, în sensul acestei ordonanțe de urgență, expresiile sume reținute și garanție bancară aferentă sumelor reținute sunt definite astfel:

"g) sume reținute - sumele cuvenite contractorului, reținute de autoritatea contractantă din plățile efectuate către contractor pe parcursul implementării proiectului, până la expirarea perioadei de notificare a defectelor;

h) garanție bancară aferentă sumelor reținute - scrisoare de garanție bancară, care se prezintă în original de către contractant, în cuantumul sumelor reținute acestuia și pentru perioada prevăzută după finalizarea proiectului până la expirarea perioadei de notificare a defectelor;"

Conform prevederilor clauzei 14.9 din Contract - Condiții speciale "Alternativ, a doua jumătate a Sumelor Reținute va fi certificată pentru plată:

- după ce Inginerul a emis Certificatul de Recepție la Terminarea Lucrărilor (cl. 10.1) și

- după ce angajatorul a primit a garanție bancară pentru sumele reținute, într-o formă, și de la o bancă aprobată de către Beneficiar.

Această garanție bancară va fi pentru:

- cea de a doua jumătate a Sumelor Reținute; și

- pentru toate Lucrările de remediere a eventualelor defecte produse înainte de sfârșitul Perioadei de Notificare a Defecțiunilor și completarea oricărei lucrări rămase neterminate.

Termenii și condițiile pentru garanția pentru sumele reținute trebuie să fie aceleași cu cele prevăzute în sub-clauza 4.2. pentru garanția de bună execuție...".

Potrivit prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 63/2007 (forma în vigoare începând cu data de 01.07.2010) "(1) Veniturile încasate din executarea garanțiilor de bună execuție, executarea garanțiilor pentru plățile finale, executarea garanțiilor bancare aferente sumelor reținute, precum și din sumele reținute și din penalitățile de întârziere în executarea contractelor se utilizează pentru remedieri necesare în vederea continuării și finalizării proiectului, inclusiv pentru finanțarea cheltuielilor suplimentare care pot apărea în vederea atingerii obiectivelor proiectelor stabilite în memorandumurile de finanțare/acordurile de finanțare/deciziile Comisiei Europene.

(2) Autoritățile contractante trebuie să asigure că aceste sume sunt raportate de o manieră clară și auditabilă și că vor fi prezentate atât comitetelor de monitorizare, cât și în cadrul raportului final.

(3) Veniturile neangajate pentru scopurile propuse la alin. (1) lit. a) și b) vor fi avute în vedere la calculul plății finale a contribuției financiare a Comunității Europene.

Art. 5 din același act normativ prevede că "Prin derogare de la prevederile art. 75 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, veniturile încasate de autoritățile contractante rămân la dispoziția acestora și se utilizează, de regulă, pe durata de implementare a memorandumurilor de finanțare/acordurilor de finanțare/deciziilor Comisiei Europene și, în mod excepțional, nu mai târziu de un an de la:

a) expirarea perioadei de garanție/notificare a defectelor în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în contract;

b) intrarea în vigoare a notificării de reziliere în cazul contractelor reziliate."

Art. 1 alin. (2) lit. k) pct. 2 din același act normativ prevede că termenul de "venituri" semnifică sume încasate de autoritățile contractante din executarea garanțiilor de bună execuție, a garanțiilor de participare, a garanțiilor pentru plata finală și a garanțiilor aferente sumelor reținute, în conformitate cu prevederile contractuale.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 63/2007, art. 1 alin. (2), lit. f):

"scopul Garanției de bună execuție este de a asigura autoritatea contractantă de îndeplinirea cantitativă, calitativă și în perioada convenită a contractului".

Conform prevederilor O.U.G. nr. 63/2007 art. 1, alin. (2) lit. k), se constituie ca venituri ale autorității contractante, sumele încasate din următoarele:

"executarea garanțiilor de bună execuție în cazul în care sunt necesare remedieri cauzate de contractant . . . . . . . . . .și a garanțiilor aferente sumelor reținute, emise pentru acoperirea plăților efectuate înainte de termenul convenit".

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, pentru cea de-a doua jumătate a sumelor reținute, reclamanta-recurentă trebuia să constituie o garanție bancară pe care nu a putut-o realiza datorită falimentului societății turce contractoare B.

În conformitate cu clauza 14.9:

"Plata sumelor reținute se efectuează astfel: prima parte a sumelor reținute se autorizează la plată după emiterea certificatelor e recepție la terminarea lucrărilor iar partea a II-a a sumelor reținute va fi autorizată și plătită imediat după expirarea perioadei de notificare a defecțiunilor după emiterea certificatului de recepție la finalizarea lucrărilor.

MFE a reținut că Inginerul nu a emis certificarea pentru plata jumătății a doua a sumelor reținute conform clauzei 14.9, respectiv nu a justificat îndreptățirea la reținerea costului lucrărilor rămase de executat, nu sunt îndeplinite prevederile art. 3.1.32 lit. l) din OMFP nr. 1763/2011, prin care sunt necesare documente la momentul execuției bugetare reprezentate de dovada încadrării din punct de vedere tehnic și financiar al sumelor solicitate, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3.1.32 lit. (iii) din OMFP nr. 1763/2011, respectiv sunt necesare documente în măsură să probeze legislația, conformitatea și regularitatea sumei solicitate, neexistând facturi fiscale emise pentru sumele respective.

Această împrejurare a neemiterii certificării la plata jumătății a doua a sumelor reținute a fost menționată și în hotărârea arbitrală, conform celor arătate de reclamantă în contestația sa administrativă, în sensul că... "Inginerul nu a certificat a doua jumătate a garanției pentru Banii Reținuți ca fiind exigibilă pentru plata Reclamantului ... Inginerul a considerat că nu mai există un sold restant pentru a fi certificat la plată către contractor, conform sub-clauzei 14.9 din GC".

Solicitarea costurilor aferente certificatelor finale de plată pentru C-03 și C-04, au fost inițiate în anul 2012 după data de finalizare a memorandumului de finanțare, astfel că nu mai este posibilă încadrarea în prevederile art. 3.3.1. din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 135/2007 și acordarea finanțării acestor costuri.

Or, la momentul închiderii măsurii și transmiterii balanței finale de către CE au fost rambursate toate sumele eligibile plătite în cadrul măsurii cu excepția părții a doua a sumei reținute, deoarece nu au fost considerate că îndeplinesc condițiile prevăzute de OMFP nr. 1763/2011, precum și pentru neconstituirea unei garanții bancare care să acopere valoarea acestora așa cum s-a arătat mai sus.

Rezultă că în contul măsurii EX-ISPA al MFE nu puteau să existe sumele aferente sumelor reținute.

În ceea ce privește indisponibilizarea surselor de finanțare alternativă

Conform disp. art. 1 alin. (2) lit. f) și k) din O.U.G. nr. 63/2007 constituie venituri și sumele încasate de autoritățile contractante din sumele reținute.

Pârâtul MFE a reținut corect, așa cum s-a arătat mai sus, că beneficiarul final nu a constituit venituri din executarea garanțiilor sumelor reținute deoarece în cadrul celor două contracte ISPA C-03, C-04 nu au fost constituite de contractor garanții pentru partea a doua a sumelor reținute.

Reclamanta-recurentă a arătat că B. fiind în faliment nicio bancă nu s-ar fi angajat să elibereze o scrisoare de garanție bancară care să acopere suma de 718.522,30 Euro, însă această împrejurare nu poate justifica acoperirea acestor sume de la bugetul de stat, în condițiile clauzei 14.9 din Contract - condiții speciale "Alternativ a doua jumătate a Sumelor Reținute valorificată pentru plată" (...).

Recurenta a arătat că sub-clauza 14.9 din Condițiile speciale vizează raporturile A. SA cu B. și nu raporturile A. SA cu Ministerul Fondurilor Europene, rezultă că nu se puteau folosi a doua parte a sumelor reținute, nefiind îndeplinite condițiile de constituire de către MFE a sumei de 718.522,36 EURO în perioada de executare a OMFP nr. 1763/14.03.2011 și a O.U.G. nr. 135/2007, respectiv executarea titlului executoriu emis în baza deciziei arbitrale din 28.10.2013 și imposibilitatea constituirii garanției bancare datorită intrării în incapacitate de plată a B., potrivit Tribunalului Comercial din Kadikoi, Istanbul din 3.06.2010.

Referitor la plata TVA și a dobânzii aferente sumelor achitate de recurenta-reclamantă pentru lucrările de remediere. Costuri înregistrate de beneficiar pentru remedierea defecțiunilor

Recurenta arată că în calitate de parte contractantă B. trebuie să acopere întreg prejudiciul cauzat pentru efectuarea lucrărilor de remediere, având în vedere clauzele 4.2.,5.3, 7.6, 11.1-11.4, 14.9, 14.13 din Contractele ISDPA și faptul că între A. S.A. și terți în executarea obligației de remediere, operațiunile efectuate de A. nu sunt în numele și pe seama B. pentru a nu se include în baza de impozitare și prin urmare aceste operațiuni sunt generatoare de TVA. A mai arătat de asemenea că Inginerul a calculat sumele la care este îndreptățit Beneficiarul, aceste sume incluzând TVA.

MFE a reținut în adresele de răspuns că din analiza cheltuielilor certificate de inginerul FIDIC aferente lucrărilor de remediere, valoarea celor două garanții de bună credință executate de beneficiar în sumă totală de 2.927.000 euro fără TVA (912.000 euro/C-04 și 2.015.000 euro - C-03, acoperea integral costul măsurilor de remediere cu costuri suplimentare de supervizare, dobânzi și reprezentare legală, în sumă totală de 2.644.861,29 euro fără TVA.

Valoarea lucrărilor de remediere exprimată în euro fără TVA se regăsește în tabelele centralizatoare ale costurilor aferente lucrărilor de remediere întocmit de beneficiarul final atașate aplicațiilor de plată din fonduri buget de stat nr. 24/C-04 și nr. 33/C-03.

Astfel, se constată nerespectarea de către Inginerul FIDIC a formularului de certificat de plată prin necorelarea sumelor de plată (euro fără TVA conform formularului standard, cu euro cu TVA, modificat de Inginer; prețul contractelor din formularul de contract este exprimat în euro fără TVA).

Astfel, formularul CFP emis de Inginerul FIDIC precizează la casetele cu sume, literele de la a) la k), valori exprimate în euro fără TVA (conform cu prețul contractului - euro fără TVA - din formularul de contract), iar la lit. l)/suma netă certificată pentru plată, suma este în euro cu TVA, modificat de Inginer.

Aceeași neconcordanță apare și în anexele CFP întocmite de către Inginerul FIDIC, respectiv la borderoul certificatelor de plată la zi din 26.10.2013, unde sumele la certificatul nr. 1 la nr. 22 sunt în euro fără TVA, iar la rândul aferent CFP, suma este în euro cu TVA.

Dobânda care ar putea fi datorată pentru nerestituirea sumelor reținute

Se reține că sumele nu au putut fi solicitate la rambursare deoarece acestea nu au putut fi plătite până la data finalizării Memorandumului de finanțare ca urmare a neexistenței unei garanții bancare care să acopere valoarea acestora.

Având în vedere faptul că nu a mai existat o sursă de finanțare a acestor cheltuieli, conform Acordului de Implementare Beneficiarul trebuia să asigure din surse proprii aceste cheltuieli neeligibile.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 63/2007, cu modificările și completările ulterioare, "Veniturile încasate din executarea garanțiilor de bună execuție, executarea garanțiilor pentru plățile finale, executarea garanțiilor bancare aferente sumelor reținute, precum și din sumele reținute și din penalitățile de întârziere în executarea contractelor se utilizează pentru remedieri necesare în vederea continuării și finalizării proiectului, inclusiv pentru finanțarea cheltuielilor suplimentare care pot apărea în vederea atingerii obiectivelor proiectelor stabilite în memorandumurile de finanțare/acordurile de finanțare/deciziile Comisiei Europene", cheltuielile aferente activității de supervizare, taxe legale, avize, autorizații și cele pentru reprezentarea juridică nefiind acoperite din aceste venituri.

Valoarea garanțiilor de bună execuție de 2.130.339,50 euro a acoperit integral valoarea lucrărilor suplimentare efectuate pentru remedierea defecțiunilor de 1.744.365,87 euro, prin urmare nu există costuri suplimentare de încasat și neplătite pentru care să fie calculate penalități.

Diminuarea sumelor încasate din garanție urmare a executării beneficiarului de către contractor conform deciziei parțiale de arbitraj nu poate fi acceptată ca justificare pentru neacoperirea integrală a costurilor necesare lucrărilor de remediere.

Conform prevederilor art. 120 - Dobânzi din Codul de procedură fiscală: (1) "Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv".

Având în vedere prevederile cadrului instituțional de implementare a măsurii ISPA și prevederile contractelor C-03 și C-04 Autoritatea de Management Ex-ISPA (DGCIPIM - MFE), nu avea nici un fel de obligații de plată a acestor cheltuieli suplimentare aferente contractelor C-03 și C-04, beneficiarul SC A. SA Galați deținând responsabilitatea de Autoritate Contractantă din anul 2008 conform Acordului-cadru de Implementare.

Prevederile O.U.G. nr. 63/2007 (modificată și completată cu O.U.G. nr. 33/2013) nu au aplicabilitate pentru dobânzi, ca urmare a neachitării unor obligații fiscale.

O.U.G. nr. 63/2007, cu modificările și completările ulterioare, reglementează regimul veniturilor încasate de autoritățile contractante pe parcursul licitării și implementării contractelor din cadrul proiectelor ex-ISPA și PHARE finanțate de Uniunea Europeană, la art. 2 alin. (2), lit. k), fiind definite aceste venituri: k) venituri:

- sume încasate de autoritățile contractante din vânzarea documentației de atribuire, executarea garanțiilor de buna execuție, a garanțiilor de participare, a garanțiilor pentru plata finală și a garanțiilor aferente sumelor reținute în conformitate cu prevederile contractuale, sumele reținute și penalitățile de întârziere în executarea contractelor, dobânzi acumulate în conturile proiectelor ex-ISPA, pentru fondurile transferate de Comisia Europeană;

- dobânzi acumulate în conturile programelor PHARE, aferente fondurilor transferate de Comisia Europeană în cadrul memorandumurilor de finanțare, începând cu programele PHARE 2003".

De asemenea, conform art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 63/2007 modul de utilizare a veniturilor "încasate din executarea garanțiilor de bună execuție, din sumele reținute și garanțiile bancare aferente acestora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .se utilizează pentru: a) remedierea defecțiunilor rezultate din culpa contractantului și continuarea implementării proiectelor în scopul realizării obiectivelor prevăzute în contracte; b) costuri suplimentare rezultate inclusiv ca urmare a extinderii sau nelicitării contractelor, rezultate din culpa contractantului".

Prevederile O.U.G. nr. 135/2007: solicitarea costurilor aferente Certificatelor finale de plată pentru C-03 și C-04 în sumă de 2.644.861,29 euro fără TVA (2.060.528,51/C-03+584.332,78/C-04) fac obiectul unor revendicări ale beneficiarului (ci. 2.5) și ale antreprenorului pentru C-04 (ci. 20 cu soluționare a disputei prin arbitrai conform ci. 20.6) care au fost inițiate în anul 2012, după data de finalizare a memorandumului de finanțare de 31.12.2011, rezultând faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art. 3.3.1. din Ordinul MFP nr. 1763 din 14 martie 2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea și finalizarea măsurilor ex-ISPA, nemaifiind posibilă angajarea pentru finanțarea acestor costuri de la bugetul de stat prin O.U.G. nr. 135/2007.

Ca urmare a revendicărilor Ia care s-au considerat îndreptățiți beneficiarul și contractorul. Certificatele finale de plată pe C-03 și C-04 au fost emise de Inginer în baza ci. 14.13-Emiterea certificatului Final de Plată, fără depunerea de contractor a Situațiilor Finale de Lucrări (ci. 14.12) și a Scrisorii de descărcare (ci. 14.12).

Baza legală în care cheltuielile sunt exprimate în moneda euro fără TVA îl reprezintă contractul ca act juridic, valoarea de contract acceptată fiind exprimată în euro fără TVA, așa cum este menționat și la condițiile particulare de contract, cl. 14.1 - Prețul contractului; TVA aferentă lucrărilor executate în cadrul măsurilor ex-ISPA nu este prevăzut a fi suportat de la bugetul de stat - O.U.G. nr. 135/2007;

Tabele întocmite de beneficiarul final cu detalierea costurilor pentru C-03 și C-04 pentru neexecutarea lucrărilor de remedieri în perioada de notificare a remedierilor (PND) și a costurilor suplimentare de finalizare a contractului în PND include valoarea lucrărilor de remediere - euro fără TVA și euro cu TVA pentru următoarele categorii de cheltuieli:

- cheltuieli aferente lucrărilor de remediere și alte costuri suplimentare reprezentate cu: cheltuieli aferente cu activitatea de supervizare a Inginerului FIDIC; cheltuieli cu taxe legale, avize, autorizații; cheltuieli aferente cu reprezentarea juridică (onorariu avocat, servicii de traducere, taxa de arbitraj); cheltuielile aferente lucrărilor de remediere: includ doar valoarea lucrărilor de remediere aferente contractului în sumă totală de 1.744.365,87 euro fără TVA (1.555.660,52/C-03+188.705,35/C-04) ce cuprinde costurile înregistrate de beneficiar pentru remedierea defecțiunilor.

Cheltuieli aferente cu activitatea de supervizare a inginerului FIDIC în sumă totală de 463.198,73 euro fără TVA (278.314,69/C-03+184.884,04/C-04): valoarea nu poate fi inclusă în valoarea totală a costurilor înregistrate de către beneficiar pentru remedierea defecțiunilor, având în vedere prevederile actelor adiționale la contractele 03, 04 și 01 de supervizare, prin care costurile cu supervizarea pentru perioadele de prelungire a C-03 și C-04 și pentru prelungirea perioadelor de notificare a defectelor, urmau să fie suportate de Contractori din sursele proprii, fiind implementat un mecanism de plată care implica doar consultantul, BF și contractorii. MFE neavând astfel obligații de plată pentru finanțare din sursele memorandumului de finanțare sau ale bugetului de stat prin O.U.G. nr. 135/2007.

Aceste prevederi privind suportarea costurilor cu supervizarea de către Contractori au fost formalizate la contractele 01,03 și 04 prin acte adiționale (AA): - C-01/Supervizare: AA nr. 13; 14; 15/2011; 16/2012; 17/2012 și 18/2012.

AA menționate în cadrul tabelului centralizator al cheltuielilor face referire la AA nr. 18 și 19. De altfel, așa cum a fost precizat în cadrul Raportului nr. x/27.04.2012 de verificare aferente cererii finale de fonduri, valoarea suplimentară ce urma să fie rambursată de contractori și care era relaționată de prelungirea perioadei de execuție pentru întârzierile contractorilor, nu a fost menționată în cadrul actelor adiționale la contract. Aceste costuri suplimentare au fost menționate doar în notele justificative aferente actelor adiționale întocmite de beneficiar.

Astfel nu există bază contractuală pentru suportarea de la bugetul de stat - O.U.G. nr. 135/2007 a acestor costuri aferente cheltuielilor suplimentare la costurile cu remedierea lucrărilor în Perioada de Notificare a Defecțiunilor.

Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat corect că reclamanta nu indică temeiul contractual potrivit căruia, în situația în care B. ar fi executat lucrările de remediere, acestei societăți îi revenea obligația de a suporta cheltuielile cu taxe, avize, autorizații și de asemenea, cheltuielile de arbitraj sunt considerate cheltuieli aferente arbitrajului inițiat de contractor pe C-04 și revendicărilor angajatorului pe C-03, C-04, în baza clauzei 2.5. Dobânda pentru facturi neplătite și pentru recuperarea costurilor suplimentare nu reprezintă costuri înregistrate de beneficiar pentru remedierea defecțiunilor.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele reținute, în conformitate cu prevederile art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. SA împotriva Sentinței civile nr. 148/2016 din 15 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - OB