ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1644/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, prin administrator B., a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014 și a Deciziei nr. 237/19.08.2014 prin care s-a respins contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere.

Prin completări succesive ale acțiunii, reclamanta a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 09.05.2014, a somațiilor nr. x/27.11.2014 și nr. y/12.12.2014, precum și a titlurilor executorii nr. x/06.06.2014, y/27.11.2014, titlul executoriu emis la data de 11.12.2014 și nr. 35861/12.12.2014, obligarea pârâtelor la restituirea sumei reținute cu titlu de impozite și accesorii, precum și obligarea acestora la plata dobânzilor fiscale aferente sumei reținute.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 317 din 20 octombrie 2016, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. A respins cererea completatoare din 2.12.2015 ca tardiv formulată.

Împotriva Sentinței nr. 317 din 20 octombrie 2016 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanță să soluționeze și cererea completatoare depusă pentru primul termen de judecată din 06.01.2015, iar, în subsidiar, casarea cu reținere și, în rejudecare: anularea Deciziei nr. 237/19.08.2014 emisă de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală; anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, a Raportului de inspecție fiscala nr. x/09.05.2014 și a Procesului-verbal nr. x/09.05.2014 emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, anularea deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/07.07.2014, nr. y/11.12.2014 și nr. z/19.12.2014 emise de către AJFP Galați, precum și a actelor subsecvente deciziei de impunere (sub aspectul accesoriilor) și a somațiilor nr. x/27.11.2014, din 11.12.2014, nr. y/12.12.2014 și titlurilor executorii nr. x/06.06.2014, y/27.11.2014, din 11.12.2014 și nr. z/12.12.2014, restituirea către reclamantă a sumei de 18.125.672 RON reținute de către intimata AJFP Galați în baza Deciziei de impunere nr. x- 229/09.05.2014 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice și în baza deciziilor privind accesoriile, cu aplicarea dobânzii calculate în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală de la data reținerii acestora - 23.12.2014 - și până la restituirea efectivă.

A invocat recurenta reclamantă, pe de o parte, necercetarea fondului cererii completatoare depuse pentru primul termen de judecată, considerând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și, pe de altă parte, încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatele pârâte ANAF și DGRFP Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs și acțiunea introductivă.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

În speță, se constată că judecătorul fondului a respins ca tardivă cererea completatoare având ca obiect restituirea sumelor încasate în urma executării deciziei de impunere, cu dobânzile fiscale aferente, raportându-se exclusiv la cererea depusă la data de 02 decembrie 2015, omițând însă cererea completatoare inițială depusă încă din data de 05 ianuarie 2015 prin e-mail și, ulterior, în ședință publică, la primul termen de judecată din 06 ianuarie 2015 - deci în termenul prevăzut de art. 204 din C. proc. civ. - prin care reclamanta a formulat critici cu privire la nelegalitatea impozitelor stabilite prin decizia de impunere nr. x/09.05.2014 și a solicitat expres restituirea sumei de 13.117.371,56 RON reprezentând impozitele și accesoriile reținute ilegal.

Prin urmare, soluția de respingere a cererii completatoare ca fiind tardivă este greșită în ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea acestei sume, urmând a fi casată (nu și în ceea ce privește obligarea la plata dobânzilor fiscale, cerere formulată, într-adevăr, pentru prima oară, după primul termen de judecată și care nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art. 204 alin. (2) din C. proc. civ.).

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, se va stabili cadrul procesual (obiectul acțiunii, calitatea de reprezentant legal actual al societății, inclusiv prin solicitare oficială de informații actualizate de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, iar în cazul pluralității de reprezentanți, întinderea puterilor fiecăruia, precizarea cererilor de învestire a instanței formulate sau însușite doar de acest/acești reprezentanți), după care vor fi analizate toate susținerile părților prin raportare la dispozițiile legale invocate și incidente, în funcție de cererile cu care instanța de fond va stabili că a fost legal învestită.

Vor fi administrate toate probele necesare pentru stabilirea situației concrete a încasării creanței, iar dacă au existat încasări parțiale anterioare datei de 23 decembrie 2014: se va stabili impozitul pe profit datorat, distinct, pe etapele încasării, și accesoriile aferente; se va stabili momentul la care s-au distribuit dividendele, în raport cu data încasării (realizării parțiale sau totale a creanței), se va verifica, în raport cu aceste date, calculul sumelor reprezentând impozit pe dividende și, respectiv, accesoriile aferente, avându-se în vedere și criticile aduse referitor la baza de calcul a impozitului pe dividende.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 coroborat cu art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 317 din 20 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2019.

GGC - GV