ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 669/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 27.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/07.06.2017.

Prin Sentința nr. 167 din data de 7 noiembrie 2017 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul B., criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant consideră că atât intimata-pârâtă, cât și instanța de fond, în analiza lor, au omis câteva aspecte esențiale în soluționarea evaluării efectuate, aspecte de fapt și de drept pe care nu le-au analizat, ajungând astfel la o concluzie eronată și anume la aceea că s-ar fi aflat într-o situație de conflict de interese.

Astfel, acesta a susținut că în perioada 2012 - 2016 a deținut calitatea de consilier local al Comunei Jibert, iar în anul 2010 a fost încheiat între unitatea administrativ teritorială și C. Contractul de concesiune nr. x/19.08.2010 având ca obiect "transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului cu destinație agricolă în suprafață totală de 3.547,78 ha, având categoria de folosință pajiști permanente, pe o perioadă de 10 ani".

Ulterior, în anul 2015, reclamantul a arătat că UAT Comuna Jibert a făcut obiectul controlului Curții de Conturi - Camera de Conturi Brașov, care, prin Decizia nr. 55/16.11.2015, a dispus, între altele, ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri de reanalizare a clauzelor Contractului de concesiune nr. x/19.08.2010 în vederea "stabilirii suprafeței reale de pășune concesionate, prin încheierea unui act adițional, având în vedere documentele justificative din care rezultă suprafața reală de pășuni deținută de UATC Jibert".

Recurentul-reclamant a mai susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001, care stabilesc atribuțiile consiliului local legate de administrarea patrimoniului comunei și a art. 64 din Legea nr. 94/1992, care sancționează penal refuzul de a aduce la îndeplinire dispozițiile Curții de Conturi, în data de 29.02.2016, primarul Comunei Jibert a Convocat consiliul local, pentru data de 04.03.2016, propunând suplimentarea ordinii de zi cu un proiect de hotărâre privind diminuarea suprafeței de pășune comunală concesionată către C. prin Contractul de concesiune nr. x/19.08.2010, deoarece, urmare a inventarierii terenurilor agricole conform Legii nr. 165/2013 și a Deciziei Prefecturii Județului Brașov, s-a constatat că UAT Jibert deține o suprafață de 3.476 ha pășune și nu 3.547 ha, cum eronat s-a trecut în contract. Prin urmare, era vorba doar de o îndreptare a unei erori materiale strecurate în contractul de concesiune, dispusă de Curtea de Conturi a României.

Recurentul-reclamant a arătat că este membru al C., însă, față de măsura dispusă de Curtea de Conturi, de faptul că neîndeplinirea acesteia reprezintă infracțiune, văzând conținutul măsurii, care viza îndreptarea unei erori materiale și faptul că majoritatea consilierilor locali se aflau în aceeași situație, în caz de abținere neputând fi realizat cvorumul legal pentru adoptarea hotărârii, în condițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, a considerat că este o obligație să participe la ședință pentru a se conforma deciziei Curții de Conturi.

Recurentul-reclamant a accentuat faptul că, prin hotărârea adoptată nu a fost majorată suprafața de teren, ci a fost diminuată, astfel că nu s-a creat nici un avantaj sau dezavantaj pentru membrii C., modificarea fiind una scriptică. Astfel, reducerea de suprafață a fost realizată pentru a exista deplină concordanță între starea din acte și cea de pe teren, iar singura posibilitate de rezolvare era aceea a adoptării de către Consiliul Local în condiții de legalitate a unei HCL.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale a sentinței instanței de fond și a raportului de evaluare prin care s-a reținut nerespectarea de către reclamant a regimului juridic al conflictului de interese.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/07.06.2017 prin care pârâta Agenția Națională de Integritate, a reținut în sarcina sa că, în calitate de consilier local al Comunei Jibert, jud. Brașov pentru mandatul 2012 - 2016, s-a aflat în conflict de interese, în condițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 46 din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și 77 din Legea nr. 393/2004, deoarece a votat la data de 04.03.2016 proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeței de pășunat concesionată către C., contract încheiat anterior exercitării mandatului, respectiv anul 2010, asociație în cadrul căreia persoana evaluată și soția sa au calitatea de membru.

În raportul de evaluare s-a mai reținut că, potrivit procesului-verbal privind desfășurarea ședinței ordinare de lucru a Consiliului Local Jibert din data de 04.03.2016, ședință la care reclamantul a participat, în calitate de consilier local, Proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeței de pășunat concesionat către C. a fost aprobat cu unanimitate.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență, că acesta s-a aflat, în mod evident în conflict de interese, fiind previzibilă obținerea unui folos de către asociația ai cărei membri erau atât el cât și soția sa, prin aceea că prin reducerea suprafeței de teren din contractul de concesiune, măsură care nu afecta suprafața efectiv deținută, determină o reducere a redevenței datorate de asociație UAT.

Reclamantul a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul susține că proiectul de hotărâre votat la data de 04.03.2016 cu privire la diminuarea suprafeței de pășunat concesionată către C., nu a făcut altceva decât să aducă la îndeplinire o măsură dispusă de Curtea de Conturi și nici acesta și nici familia sa nu au avut niciun interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului, interesul consilierilor fiind unul public.

În acord cu cele reținute de instanța de fond în cadrul analizei conflictului de interese de natură administrativă, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

În temeiul art. 71 din același act normativ "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese recurentul-reclamant exercita funcția de consilier local al comunei Comunei Jibert, jud. Brașov. De asemenea, acesta nu neagă faptul că este membru al C. și nici faptul că a votat la data de 04.03.2016 proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeței de pășunat concesionată către C.

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; (…)."

Aleși locali, în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, sunt consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 161/2003, "(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Se observă că, diferit de art. 76 din Legea nr. 161/2003 care se referă la "un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I", art. 75 din Legea nr. 393/2004 arată că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv. (…)"

Așadar, sfera conflictului de interese definit de această din urmă lege este mai largă.

Instanța de recurs reține că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului și al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant A., în calitate de consilier local al comunei Comunei Jibert, jud. Brașov a votat la data de 04.03.2016 proiectul de hotărâre cu privire la diminuarea suprafeței de pășunat concesionată către C., al cărui membru era atât el, cât și soția sa.

Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului referitoare la faptul că adoptarea hotărârii a fost impusă de Curtea de Conturi și că dacă nu ar ar fi votat exista riscul să nu se poată adopta hotărârea, fiind nevoie de o majoritate de 2/3 pentru adoptarea acesteia, în primul rând pentru că dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001, care impun interdicția participării la vot a consilierului local care are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local sunt imperative, iar legiuitorul nu a reglementat nicio excepție de la această interdicție, iar în al doilea rând, pentru că hotărârea respectivă a fost votată în unanimitate, cum de altfel învederează și recurentul-reclamant și reiese și din actele și lucrările dosarului de fond, deci în cazul în care s-ar fi abținut, nu exista pericolul ca hotărârea să nu fie adoptată.

De asemenea, este neîntemeiat și argumentul conform căruia nici acesta și nici familia sa nu au avut nici un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului, interesul consilierilor fiind unul public, în condițiile în care prin reducerea suprafeței de teren din contractul de concesiune încheiat cu C., al cărei membri erau recurentul-reclamant și soția sa, se reducea și redevența datorată de asociație către UAT Comuna Jibert, iar în concordanță cu jurisprudența sa în interpretarea sintagmei "interes personal", Înalta Curte reține că oricum din dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, rezultă că, determinant pentru atragerea sancțiunii conflictului de interese, este simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității - nepunându-se în discuție existența propriu-zisă, materializată a unui beneficiu ori a unui folos.

În acest context, autoritatea pârâtă și instanța de fond au reținut în mod corect faptul că în exercitarea funcției de consilier local reclamantul avea obligația de a adopta o conduită preventivă de natură să îl împiedice să ajungă într-un conflict de interese și să dea dovada unei atitudini neutre, imparțiale și obiective față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 167/2017 din 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN